Lupta cu păcatul

\r\n

Iuliei Zrajevskaia

\r\n

Pace dumneavoastră! Am citit mărturisirea dumneavoastră despre slava deşartă şi n‑am găsit în ea nici un lucru pentru care aş putea să mă îndepărtez, cum spuneţi, de dumneavoastră. N‑aţi scris nimic deosebit. Dumneavoastră, ca de altfel toţi oamenii, n‑aveţi nimic cu care să vă puteţi cu adevărat slăvi în deşert.

\r\n

\r\n

Cu toţii suntem departe de Dumnezeu prin viaţa noastră. Ce lucru preţios avem pentru care să ne putem arăta cu fruntea sus la judecata lui Dumnezeu? Totul vă este clar, dezvoltaţi singură ideea…

\r\n

Fiecărui om îi stă atât de mult în fire slava deşartă, încât aceasta literalmente îl pătrunde cu totul, de la omul cel dinafară până la adâncurile cele mai ascunse. Ea este totodată şi cea mai veninoasă însuşire, şi cu ea nu putem înainta deloc în viaţa duhovnicească.Trebuie neapărat să o micşorăm, iar după aceea s‑o şi nimicim, trebuie fim mereu atenţi la noi înşine şi să înăbuşim orice manifestare a ei prin frângerea inimii (să suspinăm către Domnul din toată inima: „Doamne, iată că şarpele a ridicat iarăşi capul”), s‑o alungăm cu mânie şi să strigăm către Domnul: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑mă pe mine, păcătoasa! N‑o vreau, n‑o primesc, scapă‑mă de ea, dăruieşte‑mi să văd greşelile mele!” Citiţi despre slava deşartă la Ioan Scărarul, citiţi şi despre trufie.

\r\n

Mustraţi‑vă pentru orice încălcare până şi a celei mai ­mici porunci a lui Dumnezeu, neîngăduind nici o îndreptăţire de sine. Ţineţi minte porunca Mântuitorului: Dacă veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: „Robi netrebnici suntem, ceea ce eram datori să facem am făcut”. Iar noi nu numai că nu facem toate poruncile, ci la orice pas suntem gata să ne slăvim în deşert şi să ne mândrim. Domnul să vă ajute să vă izbăviţi de acest şarpe! Dar fără osteneală, şi luare‑aminte la sine, şi cererea ajutorului dumnezeiesc, nu îl putem învinge pe acest vrăjmaş cum nu se poate mai rău, cum nu se poate mai viclean. Acele manifestări ale slavei deşarte despre care mi‑aţi scris sunt foarte vădite şi grosolane. Există forme mult mai subtile, şi dacă nu ar fi ajutorul dumnezeiesc, am putea cădea în deznădejde. Sprijiniţi‑vă pe Evanghelie şi pe pilda dată de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos în lupta cu slava deşartă şi în dobândirea smereniei.

\r\n

Să nădăjduiţi nu în dumneavoastră înşivă, ci în Domnul, nu doar în cele mari, ci şi în cele mici. Fără Domnul nu putem face nici un lucru cu adevărat bun şi folositor pentru noi – iar ceea ce pare bun (adică tot ce e făcut fără rugăciune şi fără a cere ajutor de la Domnul) se va arăta după aceea, după cum spune cu tărie Marcu Ascetul, vătămător.

\r\n

Să fiţi sănătoasă! Domnul să vă păzească!

\r\n

Scrieţi: „Cer sfintele dumneavoastră rugăciuni.” Sfinte sunt rugăciunile ce ies din inimă evlavioasă, înfrântă şi smerită, iar rugăciunile fariseice (trufaşe şi slăvitoare în deşert) nu doar că nu sunt sfinte, ci sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

\r\n

Iertaţi‑mă! Mântuiţi‑vă!

\r\n

***

\r\n

Alexandrei Belokopîtova

\r\n

Să nu crezi că păcatele cu văzul, cu auzul, cu pipăitul şi cu toate celelalte simţuri sunt mărunte. Ele sunt mari prin urmările lor: aşadar, pocăieşte‑te îndată dacă vei păcătui prin ele. Dacă vei băga de seamă că eşti biruită adeseori de păcătuirea printr‑un anume simţ, să‑ţi frângi inima, fiindcă acesta e început de mare păcat. Omoară‑i pe pruncii Babilonului cât sunt mici şi nimiceşte urmele lor cu numele lui Iisus. Ţine minte că Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu silinţă şi că doar cei ce se leapădă de sine şi de păcatele lor şi se silesc să lucreze poruncile vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

\r\n

Fii sănătoasă, roagă‑te pentru mine! Domnul să vă binecuvânteze pe tine şi pe surorile tale, să vă păzească de tot răul! Vă mulţumesc tuturor!

\r\n

Alexandrei Belokopîtova

\r\n

Am primit scrisoarea ta. Domnul să te ajute să rezişti în vâltoarea asta, şi să treci cu bine marea vieţii şi să ajungi la liman lin! Lucrul acesta este atât de greu acum, mai ales pentru tineri… Să ceri întotdeauna ajutor de la Dumnezeu şi de la Maica Domnului. Să ştii bine că dacă omul se va împotrivi păcatului din adâncul sufletului, nici întreg iadul nu‑l va putea vătăma, fiindcă întotdeauna va fi cu el ajutorul lui Dumnezeu – iar dacă omul înclină spre păcat, dacă la început va sta de vorbă cu gândurile rele în loc să le alunge îndată ca pe o lighioană veninoasă, vrăjmaşul va afla intrare în inimă şi Domnul va îngădui ca păcatul să aibă loc. La fel este îngăduit ca omul să cadă şi pentru îngâmfare, trufie, sau pentru continua osândire răutăcioasă a aproapelui.

\r\n

Iată, tocmai de aceea trebuie să priveghem şi să nu încălzim în gânduri sau în inimă vreo jivină, ca să nu ne împungă! Numai prin priveghere, prin înfrânarea simţurilor noastre dinafară (văz, auz, pipăit şcl.) şi prin chemarea neîncetată, dacă se poate, a numelui lui Dumnezeu putem învinge toate năvălirile vrăjmaşului, putem să ne ferim de păcate mari. Trebuie să omorâm cu numele lui Iisus Hristos gândurile şi simţămintele păcătoase care se nasc din firea noastră păcătoasă, stricată, şi din lucrările drăceşti – să le omorâm până când n‑au crescut, n‑au prins rădăcini.

\r\n

Altă cale şi alt mijloc pentru a ne curăţi nu este, afară de acesta: Privegheaţi şi rugaţi‑vă neîncetat, ca să vă învredniciţi a scăpa de toate nenorocirile care vin de la firea noastră păcătoasă, şi de la vrăjmaşi, şi de la uneltele lor. Domnul să te ajute! Luptă‑te, nu‑i da vrăjmaşului mâna, fii credincioasă Domnului, şi El nu te va părăsi, ci te va ocroti chiar dacă lumea întreagă se va ridica împotriva ta. Cu noi este Dumnezeu: înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu! Domnul să te binecuvânteze şi să te apere!

\r\n

Alexandrei Belokopîtova

\r\n

Rabdă, roagă‑te, luptă‑te cu păcatul, smereşte‑te, ­mus­­­­­­­tră‑te pe tine însăţi în toate şi nu da vina pe alţii, nu te îndreptăţi! Nu da frâu liber limbii, ochilor, auzului! Nu osân­­­di pe nimeni! Lucrarea mântuirii nu se săvârşeşte într‑o singură zi. În toate greutăţile roagă‑te lui Dumnezeu. Cine caută să placă lui Dumnezeu nu va fi părăsit de El, numai noi să nu‑L părăsim. Fără saţ să citeşti Evanghelia, rugându‑te să fii luminată ca s‑o înţelegi, şi împlineşte pe cât îţi stă în putere ceea ce ni se porunceşte acolo, iar pentru încălcările poruncii evanghelice frânge‑ţi inima şi cere‑ţi iertare. Toate să le faci potrivit conştiinţei, atât acasă, cât şi la slujbă. Să nu vorbeşti în deşert. Să rabzi. Să fii sănătoasă! Domnul să îţi dea binecuvântare, să te înveţe la tot binele!

\r\n

***

\r\n

Unui student de la Academia teologică din Moscova

\r\n

Ce mai faci? N‑ai păţit nimic? Cum te lupţi cu caracterul tău? Domnul să te ajute!Luptă‑te, frânge‑ţi inima; dacă te poticneşti, nu te descuraja. Dracii întotdeauna fac aşa: înainte de greşeală insuflă că nu e păcat cutare sau cutare lucru, iar după ce omul îi ascultă pun altă placă: „Oricum ai păcătuit şi n‑ai iertare, aşa că mai bine să nici nu mai rezişti greşelilor”, sau puţin altfel: „Acum trăieşte după placul inimii, lasă că te pocăieşti pe urmă, ai toată viaţa înainte; acum acumulezi experienţă, care pe urmă o să‑ţi prindă bine” ş.a.m.d.

\r\n

Nu te îndreptăţi pe tine însuţi şi nu‑ţi îndreptăţi greşelile, ci spune lucrurilor pe nume înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu, recunoaşte‑ţi păcatele, neputinţa de a le face faţă singur lor şi dracilor, care îţi dau imbold şi te împing la păcat, plângi înaintea lui Dumnezeu pentru că eşti rob păcatului şi diavolului şi cere ca Domnul să te elibereze.Apostolul spune că Iisus Hristos a venit pe pământ ca să strice lucrurile diavolului, să elibereze omenirea de păcat şi de robia diavolească. Dacă nu putem să nu păcătuim, să plângem, cel puţin, înaintea lui Dumnezeu pentru netrebnicia noastră, să ne smerim, să încetăm a‑i osândi pe alţii. Trebuie să ne rugăm mai mult Domnului să ne ierte şi să ne ajute. Dacă omul se va lupta neîncetat cu vrăjmaşul chiar dacă puterile lui sunt slabe, Domnul îi va da ajutor la vremea potrivită, îl va scoate de sub stăpânirea diavolului. Noi trebuie să arătăm că suntem credincioşi Domnului prin lupta împotriva păcatului, iar dacă am păcătuit cu ceva trebuie să arătăm asta prin adânca frângere a inimii.

\r\n

Vrăjmaşul nu doarme, ci află punctele slabe din fiecare şi acolo atacă cu o putere deosebită. Adeseori, el împodobeşte răul în aşa fel încât câteodată omul, făcându‑şi un rău cumplit, crede că face binele.

\r\n

Cereţi de la Domnul înţelepciune şi putere şi râvnă pentru împlinirea sfintelor Lui porunci. Fără Mine nimic bun nu veţi putea face. De aceea şi trebuie să ne rugăm Domnului să ne lumineze şi să ne ajute.

\r\n

Dragule, scumpule, nu te lăsa împins fără luptă în vreo încălcare a poruncilor lui Dumnezeu! Dacă vei fi credincios Domnului în puţin, vei primi putere şi spre mai mult. Să fiţi sănătoşi, Domnul să vă păzească, şi să vă dea binecuvântare la tot binele, şi să vă lumineze în toate!

\r\n

 Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească, Editura Sophia, 2014