Marturii din cartea “Minunile Sfântului Nectarie din Eghina Românească“

Mă numesc Anton Daniel, şi în câteva rânduri am să vă povestesc o parte din viaţa mea. În anul 2009 am început să am dureri cumplite de cap, am luat medicamente pentru ameliorarea durerii timp de două săptămâni, însă rezultatele întârziau să apară. Durerile erau din ce în ce mai insuportabile şi erau însoţite şi de ameţeli. Era într‑o zi de vineri când, în urma unor investigaţii minuţioase, fiind diagnosticat cu cancer, am intrat în sala de operaţie. Înainte de a intra în operaţie, o doamnă, I., mi‑a vorbit despre harul vindecător al Sfântului Ierarh Nectarie. Nu ştiam nimic despre acest sfânt şi nu eram un bun creştin în acea vreme. Eram foarte neliniştit şi în acelaşi timp eram ferm convins că totul va decurge bine şi simţeam cum o putere dumnezeiască era lângă mine, ceea ce mi‑a dat tăria să trec prin acele momente de teamă, nemaicunoscute de mine până atunci. Mama era şi ea foarte speriată, ştiind riscurile unei astfel de operaţii pe creier. În sala de reanimare, după operaţie, am reîntâlnit‑o pe aceeaşi doamnă I., care, de data aceasta, mi‑a dăruit cartea roşie care cuprindea viaţa şi minunile Sfântului Ierarh Nectarie, iar din clipa aceea am fost nedespărţit de cartea aceasta, şi harul sfântului începuse să‑şi facă simţită prezenţa în viaţa mea.

\r\n

La scurtă vreme după operaţie, naşa de cununie a părinţilor mei a venit să mă viziteze, având la ea Acatistul Sfântului Nectarie, pe care m‑a sfătuit să‑l citesc în fiecare seară, fiind încredinţată că Sfântul Nectarie îşi va pleca urechea la durerea mea, împlinindu‑mi minunea de care aveam atât de mare nevoie. Şi, de atunci, am stăruit în rugăciune către Sfântul vindecător Nectarie, citindu‑i zilnic acatistul.

\r\n

În acelaşi an, am suferit şi o a doua intervenţie chirurgicală: am fost operat pentru a doua oară, însă, de data aceasta, inghinal. După operaţie, au urmat o serie de şedinţe de radio şi chimioterapie foarte anevoioase şi dureroase, care s‑au soldat cu metastaze pulmonare, însă harul pe care Sfântul Nectarie mi‑l acordase îmi întărea forţa şi răbdarea de a rezista în această menghină de dureri şi îmi mijlocea întărirea credinţei în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în mod tainic. M‑am supus pe mai departe unui alt şir de analize şi tratamente, care au avut şi urmări negative – hemoragie externă.

\r\n

După patru zile de spitalizare, mai precis marţi spre miercuri seara, fiind foarte obosiţi, atât eu cât şi mama mea, care mi‑a stat alături în tot acest timp, am aţipit amândoi (vreo 20 de minute). Mama m‑a visat plin de sânge, iar eu am visat că eram la Mănăstirea Dervent şi că dormeam lângă sfânta cruce făcătoare de minuni, iar de deasupra uşii care adăposteşte crucea făcătoare de minuni, într‑o rază luminoasă foarte puternică, a apărut o persoană, sub chipul unei umbre, zicându‑mi: „Joi seară vei ajunge la Mănăstirea Dervent, vei dormi la sfânta cruce şi acolo te vei vindeca!”. M‑am trezit cu o stare sufletească harică, însoţită de o bucurie de nedescris, de parcă ştiam că un lucru minunat se va întâmpla chiar în ziua aceea.

\r\n

În ciuda opoziţiei mamei mele în ceea ce privea posibilitatea întreprinderii unei călătorii către Sfânta Mănăstire Dervent şi în urma rezultatelor îmbucurătoare ale analizelor, joi seară am ajuns la Mănăstirea Dervent şi chiar am dormit la sfânta cruce făcătoare de minuni de acolo, părea că visul meu se împlinea.

\r\n

Contrar aşteptărilor mele, în ziua următoare, o stare generală de rău a întregului trup a pus stăpânire pe mine; şi… atunci, o minune… o putere dumnezeiască lucra asupra mea. În momentele acelea nu ştiam ce să facem, am vorbit cu un preot, care m‑a spovedit, m‑a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe mine, nevrednicul. După ce s‑au săvârşit acestea, părintele mi‑a dăruit o icoană foarte frumoasă cu Sfântul Nectarie.

\r\n

Apoi am plecat din nou la spital, cu frica de a nu face din nou hemoragie; şi iată că analizele erau mai bune faţă de cele făcute la ieşirea din spital. Datorită acestui fapt, i‑am promis sfântului că vom dărui o icoană cu el la biserica de unde suntem noi, care are hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva. Acest lucru s‑a şi întâmplat, am găsit o persoană care să picteze această icoană. (Icoana este foarte mare şi frumoasă, şi a fost donată de mine la biserica menţionată mai sus, unde a fost bine primită, nemaiavând pe acest sfânt în altă icoană din biserică.)

\r\n

Am uitat să vă mărturisesc încă un lucru: după operaţia din februarie, la sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie, urma să dau examenul de atestat şi probele la bacalaureat, iar, cu ajutorul sfântului, am reuşit şi am luat nota 9 (la bac). După un an, m‑am înscris la Facultatea de Teologie, acum sunt în anul II, îmi place şi îmi pun nădejdea în sfântul să mă ajute să termin cu bine şi să merg în continuare pe calea pe care Bunul Dumnezeu mă va călăuzi.

\r\n

O altă minune pe care Sfântul Nectarie a săvârşit‑o în familia noastră este aceasta: în anul 2011, cumnata mea se afla în Italia la spital, pentru a‑şi naşte pruncul. Fratele meu a sunat‑o pe mama mea, spunându‑i: „Mamă, Alina se chinuieşte de două ore să nască!” Eu, auzind acestea, am luat Acatistul Sfântului Nectarie şi am început să‑l citesc. Nici măcar nu am ajuns la Condacul al IV‑lea, că, iată, fratele meu îi spune mamei, radiind de fericire: „Avem un băieţel!”. Deci, sfântul a fost şi acum lângă noi şi ne‑a ajutat.

\r\n

Îi mulţumesc acestui sfânt că ne ajută în orice momente când îl chemăm în ajutorul nostru. Acum este sfântul meu ocrotitor, care îmi dă puterea să merg mai departe.

\r\n

Doamne, ajută!

\r\n

(Anton Daniel, Constanţa)

\r\n

■ Despre acest minunat Sfânt Nectarie am aflat în toamna anului 2011. Despre minunile Sfântului Nectarie am citit în revista Formula AS. Imaginea Sfântului Nec­ta­rie o priveam zugrăvită pe peretele bisericii la care mergeam.

\r\n

În luna noiembrie 2011, am început să acuz dureri în partea stângă. Într‑o zi de marţi, fiind la serviciu, deşi am luat trei calmante, durerea nu ceda. Datorită insistenţelor unei colege, am ajuns la un cabinet medical şi, în urma unui ECO, la urgenţă, internare, iar în următoarea zi, 24 noiembrie 2011, am fost operată. A fost extirpată o tumoră de 540 g – sub stomac, şi o parte din lobul ficatului – unde erau deja metastaze; rezultatul biopsiei – cancer, iar diagnosticul GIST.

\r\n

În această situaţie disperată, fiind încă la spital, fiica mea mi‑a adus Paraclisul şi Acatistul Sfântului Nectarie, icoana sfântului, mir şi agheasmă de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.

\r\n

Externată, ajunsă acasă, speriată, plângeam toată ziua. Îmi priveam familia – soţul, fiica şi fiul, de aici, din ţară, şi le spuneam că nu vreau să mor, că mai am multe de făcut: să‑i văd pe copii căsătoriţi, să le ţin şi lor copiii în braţe, să‑i ajut să‑i crească, să‑mi revăd nepoţeii, fiul şi nora din Canada, să mă pensionez şi să mă bucur alături de soţ de cei trei copii ai noştri. Disperare şi lacrimi!

\r\n

Singura speranţă a fost că rugăciunile mele şi ale celor dragi mie vor ajunge la Măicuţa Domnului, la Dom­nul nostru Iisus Hristos, la Sfântul Nectarie şi la toţi sfinţii.

\r\n

În fiecare zi am citit Paraclisul şi Acatistul Sfântului Nectarie, Acatistul Maicii Domnului Vindecătoarea de cancer ‑ Pantanassa, Acatistul către Preacurata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu Grabnică Ajutătoare, Aca­tis­tul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Izbăvi­toa­rea, Acatistul pentru izbăvirea de boală, Acatistul Sfântului Ioan Rusul, Acatistul Sfântului Ilie Lăcătuşu, Acatistul Sfântului Pantelimon, al Sfântului Mina, Acatistul Sfintei Cruci (40 de zile), Acatistul Sfân­tu­lui Fanurie, al Sfântului Ştefan, al Sfântului Gheorghe, al Sfântului Nicolae.

\r\n

Din dorinţa mare a unui preot care construieşte o biserică cu hramul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, au fost aduse şi în Dobrogea o parte din moaştele Sfântului Nec­tarie. Am fost la câteva slujbe la acea bisericuţă (pe dru­mul dintre Constanţa şi localitatea Mihail Kogăl­ni­cea­nu) şi m‑am rugat cu soţul şi fiica mea la sfintele moaşte. Într‑o seară, când operaţia nu era închisă şi mă durea, am pus o eşarfă pe care o trecusem deasupra sfintelor moaşte şi durerea mi‑a trecut.

\r\n

Rugăciunile către Măicuţa Domnului, Domnul nos­tru Iisus Hristos, Sfântul Nectarie m‑au ajutat să capăt în­cre­derea că poate mă voi face bine, că voi mai trăi să mă bucur de familia mea, de copiii mei, de viaţă. În fiecare zi m‑am uns pe locul bolnav cu ulei din candela ce arde dea­supra moaştelor Sfântului Nectarie, ulei pe care părintele mi l‑a dat după slujbă, şi mir.

\r\n

La şase luni de la operaţie şi trei luni de tratament medicamentos, la ultimul CT – pe ce‑a mai rămas din sto­mac, după operaţie, pe intestine – nu era nimic, era curat, iar pe ficat – unde, după primul CT după operaţie, la apro­ximativ trei luni, erau trei metastaze, acum nu mai era decât una (şi aceea, în regresie).

\r\n

Aceasta este minunea pe care am primit‑o de la Sfântul Nectarie, de la Măicuţa Domnului, de la Domnul nostru Iisus Hristos şi de la toţi sfinţii pe care i‑am rugat să facă şi pentru mine o minune, să mai trăiesc şi să mă bucur de cele trei flori ale mele – doi băieţi şi o fetiţă şi de nepoţeii de la ei.

\r\n

După ce am ajuns la moaştele Sfântului Nectarie, două nopţi am visat cum citeam Acatistul şi am văzut imaginea Sfântului Nectarie lângă mine, într‑o icoană.

\r\n

După ce fiul meu cel mijlociu mi‑a adus de la Iaşi icoana Sfântului Nectarie, la care mă rog în fiecare zi, am început să lucrez un goblen cu icoana Sfântului Nectarie, ca să pot şi aşa să‑i mulţumesc că m‑a ajutat să mai trăiesc.

\r\n

Rugăciunile către Sfântul Nectarie, Maica Dom­nu­lui, Domnul nostru Iisus Hristos, îngerul meu, m‑au făcut să înţeleg şi să am convingerea că, deşi suntem atât de mici, rugăciunile noastre sunt auzite şi trebuie să avem răbdare, să nu ne pierdem speranţa că vom fi ajutaţi!

\r\n

Câte zile îmi va da Dumnezeu, voi citi în fiecare zi Paraclisul şi Acatistul Sfântului Nectarie şi câte un acatist al celorlalţi sfinţi care ne ajută, ascultându‑ne rugăciunile.

\r\n

(Eugenia, Constanţa)

\r\n

■ Mă numesc Livia G. şi sunt pensionară, am vârsta de 81 de ani. Am citit cu mari emoţii cărţile despre minunile săvârşite de Sfântul Nectarie din Eghina. Şi, pentru că am avut şi eu parte de ajutorul Sfântului Nectarie, i‑am promis că voi mărturisi despre ajutorul primit.

\r\n

Am avut un neg între sâni, care a apărut cu aproxi­mativ 50 de ani în urmă. În toţi aceşti ani, nu m‑a supărat. Necazul a apărut în toamna lui 2011, când a început să se dezvolte mult, ajungând la mărimea unui bob mare de porumb. Pentru că s‑a inflamat şi m‑a deranjat mult, în luna ianuarie 2012 m‑am prezentat la doamna doctor der­matolog Zaharia, din Timişoara. Negul se înroşise la rădăcină şi îmi producea dureri în sânul stâng.

\r\n

După o consultaţie atentă, doamna doctor Zaharia mi‑a spus că va interveni chirurgical pe la sfârşitul lunii februarie, deoarece acum este foarte frig şi nu este bine să se intervină chirurgical, căci va fi o intervenţie destul de pretenţioasă, dar înainte de operaţie se va face biopsia, căci s‑ar putea să fie de natură canceroasă.

\r\n

Pentru că mă deranja din ce în ce mai mult, o nepoa­tă de‑a mea ‑ cu care în toamnă am vizitat trei mănăstiri, printre care şi Mănăstirea Prislop, de unde am cumpărat o sticluţă cu mir ‑ m‑a sfătuit să dau pe neg în fiecare seară, în formă de cruce, cu mir şi să spun: „În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Sfinte Nectarie, scapă‑mă de această suferinţă. Amin.”

\r\n

După acest procedeu, citeam deseori Acatistul Sfân­tu­lui Ierarh Nectarie. În fiecare seară mai citeam şi câteva minuni făcute de Sfântul Nectarie. După o lună de zile, negul se făcuse mic, cât un bob de grâu. Nu mai era inflamat, nu mă mai durea. Într‑o sea­ră, când m‑am dezbrăcat ca să fac un duş, văzându‑l atât de mic şi de o culoare maro închis, m‑am gândit să‑l prind între două degete, să văd dacă mai este tare, şi‑am rămas cu el în mână.

\r\n

Acum, pe locul unde a fost negul, pielea este de culoare normală. Nici nu‑mi vine să cred că am scăpat de acel neg urât şi dureros, că nu mai este necesar să fac operaţia, care m‑ar fi costat o sumă destul de mare, comparativ cu pensia mea.

\r\n

Minunatul şi bunul Sfânt Ierarh Nectarie mi‑a ascul­tat ruga şi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, m‑a scăpat de operaţie.

\r\n

Îi mulţumesc şi‑i voi fi recunoscătoare câţi ani voi mai trăi pe acest pământ. Din cărţile pe care mi le‑am cumpărat: Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, Minuni în România, Vindecări minunate citesc în fiecare seară înainte de cul­care. Textele citite mă relaxează, mă liniştesc, şi somnul vine de la sine. Aceste cărţi le‑am împrumutat şi cunoştinţelor mele, pe care ştiu că le interesează acest gen de lectură.

\r\n

■ Mă numesc V. M. şi sunt una din persoanele pe care Sfântul Nectarie le‑a ajutat. Am hotărât să scriu despre ajutorul primit, pentru că vreau să afle toată lumea, cea cu credinţă dar şi cea fără credinţă, despre minunile făcute pentru mine de Sfântul Nectarie şi, poate, prin povestea mea, reuşesc să dau încredere celor care sunt bolnavi şi care suferă, şi să le spun că totul se poate atunci când avem încredere în Dumnezeu.

\r\n

Toată lumea trebuie să creadă şi să fie convinsă că singurul care face minuni este Dumnezeu, prin toţi sfinţii Lui.

\r\n

Viaţa este o încercare, un permanent test pe care Dumnezeu ni‑l dă, pentru a ne schimba şi pentru a înţelege esenţa existenţei noastre.

\r\n

Esenţa vieţii este iubirea, adică Dumnezeu. Am ajuns la această concluzie abia după o boală cruntă, pentru care şi acum Îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că m‑a ajutat să mă schimb în bine.

\r\n

M‑am internat în spital într‑o zi de Paşti, fiind în comă, şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi‑a îndrumat paşii către spital, căci, dacă mai stăteam acasă câteva minute, nu mai eram acum.

\r\n

Am stat internată la mine în oraş o lună, însă mă simţeam la fel de rău şi tratamentul făcut nu avea niciun efect. Am decis să plec la Bucureşti, pentru investigaţii amănunţite.

\r\n

La Bucureşti, după toate investigaţiile, am fost diag­nosticată cu o boală autoimună, o boală dobândită pe un fond mare de stres. La Institutul Fundeni, am început un tratament agresiv, recomandat de un doctor extraordinar, care m‑a monitorizat şi mi‑a făcut investigaţii, Teoharie Marinescu.

\r\n

Am fost şi în alte oraşe pentru a‑mi descoperi boala, însă toate drumurile duceau la Bucureşti şi eu atunci nu înţelegeam de ce. Am înţeles abia după ce m‑am vindecat că Sfântul Nectarie mi‑a călăuzit paşii acolo unde trebuia, unde urma să mă vindec.

\r\n

La Bucureşti mergeam din trei în trei luni, tratamentul pe care îl făceam era eficient pentru boala mea, însă efectele adverse ale tratamentului erau foarte grave. Tratamentul pe care l‑am făcut a fost cu Prednison (Medrol) şi Imuran, un tratament puternic care mi‑a afectat funcţiile locomotorii, care m‑a deformat fizic şi din cauza căruia au apărut şi disfuncţii cardiace.

\r\n

După şase luni de tratament, la oprirea acestuia, am anchilozat, lucru care m‑a făcut să sufăr şi mai mult şi să fiu dezamăgită de tot şi de toate. Eram depresivă şi nu doream să mai trăiesc, depinzând mereu de alte persoane. Este dureros să nu te poţi mişca şi să aibă altcineva grijă de tine. Însă am trecut şi de această depresie, şi tot datorită lui Dumnezeu şi a credinţei mele în El, m‑am făcut bine.

\r\n

În această perioadă de suferinţă cruntă am şi deznădăjduit. Am întrebat mereu: „De ce eu, Doamne? Cu ce am greşit de sufăr atât?” Nu înţelegeam de ce trebuia să trec printr‑un asemenea chin, însă până la urmă am înţeles.

\r\n

Am înţeles că tot ce aveam era de la Dumnezeu, am înţeles că nimic nu este mai important decât Dumnezeu. Am înţeles că trebuie să accept tot, chiar dacă este rău sau chiar dacă este bun, că nimic nu este întâmplător în viaţă şi nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu.

\r\n

După un an şi jumătate de suferinţă şi tratament, după ce mi‑am revenit şi m‑am făcut bine, am primit o carte de la o prietenă extraordinară, căreia ţin să‑i mulţumesc pentru tot sprijinul moral şi financiar pe care mi l‑a dat, o carte numită Sfântul Nectarie – Minuni în România. Am luat cartea şi am început să o citesc, neştiind până atunci că există acest sfânt.

\r\n

În această carte am citit că o persoană care a fost bolnavă şi acum era foarte bine îi mulţumea aceluiaşi doctor de la Spitalul Fundeni care mă salvase şi pe mine.

\r\n

Atunci am înţeles cine mi‑a îndrumat paşii către Fundeni, am înţeles şi am simţit în acelaşi timp că Sfântul Nectarie a fost permanent lângă mine chiar de la începutul bolii mele, fără ca eu măcar să ştiu că există acest sfânt.

\r\n

Atunci mi‑am dat seama că tot ce se întâmplase cu mine a fost o minune a sfântului. Dacă am trecut pe lângă moarte, a fost datorită Sfântului Nectarie.

\r\n

Cel mai frumos şi minunat lucru este că eu nici măcar nu am ştiut că există Sfântul Nectarie, însă puterea lui Dumnezeu, fiind atât de mare, abia după ce m‑am vindecat, mi‑a arătat că nu m‑a lăsat singură niciodată şi mi‑a trimis pe unul din sfinţii aleşi de El pentru a face minuni cu mine.

\r\n

Am fost în Bucureşti la Mănăstirea Radu Vodă, pentru a‑i mulţumi Sfântului Nectarie că m‑a salvat şi acum sunt bine.

\r\n

Boala a intrat în remisie, analizele sunt perfecte, şi asta datorită şi mulţumită lui Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor.

\r\n

Din tot acest chin şi din toată această durere, de doi ani am rămas cu o credinţă de neclintit faţă de Dumnezeu, şi am devenit şi eu un om mai bun şi iubitor, aşa cum Îşi doreşte Bunul Dumnezeu. După această boală am dobândit trei virtuţi pe care trebuie să le avem toţi: credinţa, răbdarea şi înţelepciunea.

\r\n

După ce am fost la Mănăstirea Radu Vodă şi m‑am uns cu ulei de la candela sfântului, acesta mi‑a apărut în vis şi mi‑a vorbit. A fost un vis care mi‑a marcat viaţa, a fost un vis în care mi s‑a arătat că Dumnezeu m‑a iertat şi m‑a făcut bine. Acest vis mi‑a confirmat ceea ce simţisem eu, că Sfântul Nectarie a fost mereu cu mine şi m‑a scos din mâinile morţii.

\r\n

Mulţumesc familiei mele pentru că m‑a suportat mai mult cu rele decât cu bune în ultimii doi ani.

\r\n

Mulţumesc doctorului gastroenterolog Teoharie Marinescu.

\r\n

Mulţumesc doctorului psihoterapeut şi homeopat Nagy Istvan.

\r\n

Şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că exist, pentru tot ce mi‑a dăruit şi‑mi va dărui mereu.

\r\n

Multă încredere şi sănătate!

\r\n

(V.M.)

\r\n

■ În anul 2002, am fost diagnosticată cu cancer de sân şi am fost şi operată, extirpându‑mi‑se sânul stâng. Am urmat tratamentul impus şi radioterapie. Totul a fost bine până în anul 2011, în aprilie, când, făcând o tomografie, mi s‑a depistat un nodul la plămân. Fiica mea, ca să nu mă sperie, nu mi‑a comunicat acest lucru, dar mi‑a spus că trebuie refăcută tomografia în iulie. Am repetat‑o şi… a mai apărut unul, tot mic, iar celălalt nu crescuse… Am plecat la spital la Iaşi, pregătită pentru internare şi, eventual, operaţie. Ajunsă acolo, doctorul respectiv (profesor în pneumologie) mi‑a spus că, deocamdată, nu se poate interveni chirurgical, pentru că nodulii sunt prea mici (2 milimetri), dar că trebuie ţinuţi sub observaţie. Nici tratament nu puteam lua, pentru că nu se ştia natura lor… neputând face nimic, decât să aşteptăm! Am plecat de la spital la Sfânta Cuvioasă Parascheva, să‑i mulţumesc. Cu noi, adică împreună cu fiica mea şi cu mine, era o doctoriţă credincioasă, medic rezident în Iaşi, care ne‑a indicat să trecem şi pe la biserica Sfântului Nectarie. Cu regret, spun acum că eu nu prea auzisem de dânsul, totuşi am mers. Ne‑am rugat şi am venit acasă. După câteva zile, m‑am gândit să încep să citesc acatistul sfântului, timp de 40 de zile, timp în care am luat şi ulei de la Eghina, primit de la o prietenă a fiicei mele. Am citit acatistul, iar în luna octombrie am făcut iarăşi tomografie pentru verificare şi minunea s‑a produs: nodulii nu au mai crescut, nici nu a mai apărut vreunul, deci nu a fost nevoie de operaţie şi mă simţeam şi mai bine, sufleteşte şi trupeşte. Drept pentru care, plecând din nou la Iaşi, am fost la biserica Sfântului Nectarie, unde i‑am mulţumit pentru binele făcut! I‑am scris şi o mică poezie, aşa cum m‑am priceput, drept mulţumire. Am s‑o redau mai jos.

\r\n

Acum cu mine se petrece o altă minune a Sfântului Nectarie şi anume: am început să citesc canonul de rugăciune al bolnavului, deoarece în urma decesului soţului meu (în 2006) am rămas cu o depresie profundă. Cu toate tratamentele făcute şi cu ajutorul copiilor mei, nu am reuşit să scap de ea, aşa că am decis să apelez din nou la Sfântul şi bunul Nectarie. Au trecut numai trei zile şi deja mă simt mai bine! De aceea, îndemn pe toţi cei care au necazuri să apeleze la Sfântul Nectarie! Nu‑i va lăsa niciodată, iar ajutorul său nu va întârzia să apară!

\r\n

Îţi mulţumesc, sfinte,

\r\n

Pentru ce mi‑ai pus dinainte.

\r\n

Pentru sănătatea ce mi‑ai dat,

\r\n

Pentru boala care mi‑ai luat.

\r\n

E drept că mă‑ndoiam

\r\n

Şi nu credeam

\r\n

Cum trebuie în tine

\r\n

Dar m‑am înşelat, ştiu bine.

\r\n

Acum voi spune

\r\n

După cum doreşti,

\r\n

Că moaştele‑ţi sunt sfinte

\r\n

Şi faci mult bine,

\r\n

Căci aşa voieşti.

\r\n

(Adriana Roman, judeţul Neamţ)

\r\n

■ Sfântul Nectarie este cel care ne‑a salvat!

\r\n

Sunt din Bucureşti şi am 38 de ani. În ziua de Sfântul Nicolae, anul 2000, Dumnezeu a trimis asupra mea toiagul pentru păcatele şi neascultările mele. Am fost diagnosticată cu o formă de cancer ganglionar şi, după numeroase investigaţii, în ianuarie 2001, am început tratamentul cu citostatice, pe care le‑am suportat foarte greu. În tot acest timp, ceva din mine îmi spunea că numai lângă Dumnezeu voi putea să port această boală, însă rugăciunile mele erau greoaie, stângace şi obositoare, ca şi tratamentul. Aşa că am ales să întrerup medicaţia exact la jumătatea tratamentului, şi să îmi văd de viaţă ca şi mai înainte, după capul meu şi după voia mea, departe de Dumnezeu, încercând să ignor boala, de care nu mă vindecasem. Deşi iniţial aveam cea mai simplă formă a bolii, după trei ani ajunsesem cu metastaze abdominale, iar stadiul avansase îngrijorător.

\r\n

În anul 2004, după o săptămână de febră puternică, am revenit la spital. Exact în acelaşi timp, o prietenă mi‑a adus un Îndreptar de spovedanie şi cartea cu noile minuni ale Sfântului Nectarie. Le‑am citit pe nerăsuflate, aflând că o parte din moaştele sfântului sunt la Mănăstirea Radu Vodă.

\r\n

De aici încolo este numai lucrarea lui Dumnezeu şi mijlocirea Sfântului Nectarie, care a devenit ocrotitorul familiei mele. În câteva zile, am făcut prima spovedanie generală din viaţa mea. Lupta cu boala, deşi mult mai grea decât prima oară, o resimţeam din ce în ce mai uşoară. Sfântul Nectarie a aprins în mine o aşa de mare râvnă, încât nici nu mai îmi păsa de boală. Treptat, când starea fizică mi‑a permis, am început să merg duminica la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Radu Vodă.

\r\n

Apoi Sfântul Nectarie l‑a ajutat şi pe soţul meu să păşească pe calea spre credinţă şi mântuire. Sfântul Nectarie ne‑a ajutat să ne găsim duhovnic. Sfântul Nectarie ne‑a răspuns la toate rugăciunile noastre, el ne‑a purtat pe braţe, el ne‑a salvat de la înecul în propriile noastre păcate, el ne‑a „născut” pentru Dumnezeu. Dar nu a fost singur! Maica Domnului împreună cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Ioan Rusul, Sfânta Maică Paisia, Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae şi alţi sfinţi, pe care noi, nevrednicii, nu îi ştim, ne‑au salvat sufletele de la moarte şi au purtat pentru noi toate greutăţile trupeşti!

\r\n

Slavă lui Dumnezeu întru sfinţii Lui!

\r\n

(Cristina Andrei, Bucureşti)

\r\n

■ Mă numesc Grigoriu Aneta, din Galaţi, str. Albatrosului nr. 2, bl. N1, ap. 11. Doresc din toată inima să fac cunoscută minunea Sfântului Nectarie asupra mea, ajutându‑mă la operaţie. În luna septembrie 2007, după un control medical, s‑a constatat că am probleme cu sănătatea. Am făcut o ecografie abdominală şi s‑a constatat că aveam un chist ovarian de mărimea 9/10 cm, care necesita operaţie.

\r\n

Între timp, am fost la biserica cu hramul Sfântului Andrei şi de acolo am cumpărat iconiţe şi cărticele cu viaţa şi acatistul Sfântului Nectarie, pe care le‑am dat la credincioşi în sfânta biserică, şi am oprit şi pentru mine.

\r\n

Operaţia a fost programată pe 6 februarie 2008. Înainte de operaţie, m‑am rugat cu lacrimi la Sfântul Nectarie, rugându‑l să mă ajute la operaţie, pentru a mă trezi din anestezie, fiindu‑mi foarte frică că nu mă voi mai trezi, având probleme şi cu inima.

\r\n

Tot în această perioadă, am citit Acatistul Sfântului Nectarie, cerându‑i acelaşi lucru. Vă spun cu toată credinţa şi frica în Bunul Dumnezeu că, în momentul când s‑a terminat operaţia, eu m‑am trezit din anestezie şi ascultam discuţia între doamna doctor şi asistentă.

\r\n

Am fost dusă în sala de reanimare. Am suportat foarte bine operaţia şi a doua zi m‑au dus la salon. Noaptea, am visat că venisem acasă la mine şi în sufragerie, pe peretele din partea dreaptă a casei, era un ecran mare cât peretele, pe care vedeam cum se slujea Sfânta Liturghie de la Sfânta Biserică Înălţarea Domnului; cânta corul aşa de frumos, că nu se poate explica în cuvinte frumuseţea acestor cântece.

\r\n

Iar în faţa sfântului altar, unde sunt uşile împărăteşti, era Sfântul Nectarie îmbrăcat în haine arhiereşti, şi mi‑a spus că miercuri a fost cu mine.

\r\n

Este adevărat că eu am fost operată pe data de 6 februarie 2008, într‑o zi de miercuri! Când m‑am trezit, am plâns şi i‑am mulţumit Bunului Dumnezeu şi Sfântului Nectarie pentru ajutorul primit.

\r\n

Menţionez că despre această minune am scris şi am trimis şi la Mănăstirea Sfânta Treime din Grecia (în limba greacă). Doresc din toată inima să fie cunoscută această minune a Sfântului Nectarie. Am promis sfântului că voi face cunoscută această minune.

\r\n

(Aneta Grigoriu, Galaţi)

\r\n

■ Sfântul Nectarie m‑a vindecat de cancer la colon

\r\n

În anul 2007, după mai multe probleme şi încercări pe care le‑am avut în familie – trei înmormântări: cumnatul, mama, tata – mi s‑a declanşat şi mie boala.

\r\n

După mai multe investigaţii, am fost programat pentru operaţie, pe care am şi făcut‑o la Cluj. La ieşirea din operaţie, mi‑au făcut citostatice naturiste, iar mai apoi am făcut şi şase luni de chimioterapie, pe care le‑am trecut cu bine.

\r\n

După acest timp, întoarcerea la Dumnezeu a fost din ce în ce mai puternică. În viaţa unui om nu‑i nimic întâmplător. Am mers la Mănăstirea Râmeţ, la icoana făcătoare de minuni, mai apoi la Mănăstirea Nicula, tot la icoana făcătoare de minuni.

\r\n

După şase luni, cu ajutorul lui Dumnezeu, am plecat în Grecia. Dar, înainte de a pleca, am primit de la mai mulţi fraţi creştini ortodocşi acatiste pe care le‑am citit cu mare drag: Acatistul Sfântului Nectarie, al Sfântului Ioan Rusul, al Sfântului Patapie, toţi vindecători de cancer.

\r\n

În pelerinajul pe care l‑am făcut în Grecia, am avut bucuria de a merge pe la foarte multe mănăstiri, dintre care şi în insula Eghina, la Sfântul Nectarie, unde am stat mai mult lângă moaştele sfântului şi unde am simţit o bucurie care este greu de descris în cuvinte. Chiar şi părintele cu care am fost în grup a spus că în acest pelerinaj se vor vindeca trei oameni. Şi eu, într‑adevăr, cu ajutorul Sfântului Nectarie, m‑am vindecat. Sfântul Nectarie m‑a vindecat de cancer la colon.

\r\n

După operaţie au trecut patru ani şi jumătate, şi dau slavă lui Dumnezeu şi sfinţilor care m‑au îngăduit pe mine, păcătosul, de m‑am atins de raclele lor. Eu îi sfătuiesc pe toţi cei care au nevoie să se roage foarte mult şi să citească Acatistul Sfântului Nectarie care face minuni.

\r\n

În anul următor am fost la Ierusalim, pe urmă în Ucraina, unde sunt, de asemenea, foarte multe sfinte moaşte.

\r\n

În încheiere, mulţumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Nectarie şi tuturor sfinţilor, pentru ajutorul pe care mi‑l dau şi mi l‑au dat.

\r\n

(Ionel Boboia, Alba Iulia)

\r\n

■ Când am citit pentru prima dată despre minunile Sfântului Nectarie, intrasem într‑o adâncă stare depre­si­vă, cu dese gânduri de sinucidere. Consideram că nu mai am niciun rost pe lume, fără un motiv întemeiat. Citind despre minunile Sfântului Nectarie, am decis să citesc acatistul lui, dar şi paraclisul Maicii Domnului. Încă de la prima rugăciune, starea de depresie a dispărut, luându‑i locul pofta de viaţă. Adevăratele minuni au loc în momentul în care ai timp să le observi. De‑a lungul timpului, m‑am rugat ca părinţii mei să se împace în urma divorţului, m‑am rugat pentru exa­me­ne, pentru viaţa unei persoane foarte dragi, căreia me­di­cii nu îi mai dădeau nicio şansă de supravieţuire, dar, când toate cererile mi‑au fost împlinite, nu am remarcat ajutorul divin. Viaţa mi‑a fost salvată de două ori, când moartea părea inevitabilă. Deşi teoretic ar fi tre­buit să rămân cu sechele fizice sau psihice, eu am scăpat ca prin minune. Trebuie doar să ne rugăm….

\r\n

Dumnezeu nu lasă pe nimeni. Spre exemplu, în urmă cu doar câteva zile m‑am rugat disperată la Domnul şi la Sfântul Mina, implorând ajutor pentru găsirea unui act foarte important la locul de muncă. Deşi nevinovată, eram acuzată că aş fi fost neatentă şi din vina mea acel document a dispărut. După aproape jumătate de oră de la rugăciune, actul a fost găsit, iar eu am scăpat de acuzaţii. Dacă ne vom pierde credinţa, atunci vom pierde tot.

\r\n

(Claudia)

\r\n

■ Mă numesc Arfire Liliana şi sunt din Slobozia. În urmă cu şapte ani am fost diagnosticată cu cancer mamar. Am făcut toate tratamentele recomandate de doctor, dar, după aproape trei ani, eram suspectă de metastaze hepatice. Am făcut RMN, CT, dar nu aveam un rezultat precis. Am urmat tratamente pentru ficat şi cu Dumnezeu înainte încă vreo doi ani, când au început durerile de oase. După o scin­tigrafie, iar stres şi panică: suspiciune de metastaze osoase.

\r\n

Dar, datorită rugăciunilor la Maica Domnului şi Sfântul Nectarie, încă trăiesc şi Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru fiecare răsărit de soare.

\r\n

Mi‑am dorit să ajung la moaştele Sfântului Nectarie şi sfântul mi‑a auzit rugăciunea, a mijlocit cum a ştiut mai bine şi, în august 2010, m‑a primit şi pe mine, nevrednica, la sfântul său mormânt, unde mi‑a dat un semn că este alături de mine.

\r\n

Nu pot descrie în cuvinte bucuria şi liniştea sufletească cu care m‑am întors din acel pelerinaj. Şi azi am ulei de la moaştele sale, cu care mă ung cu semnul sfintei cruci şi durerile îmi dispar ca prin minune.

\r\n

Până la sfârşitul zilelor mele voi mulţumi Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Efrem cel Nou, Cuviosului David şi Măicuţei Sfinte pentru ajutorul pe care l‑am primit, deşi nu merit. Slavă Ţie, Doamne!

\r\n

(Liliana Arfire, Slobozia)

\r\n

■ Mă numesc G.S. Am aflat acum trei ani de Sfântul Nectarie din cărţulia roşie cu minunile Sfântului. M‑au im­presionat foarte mult viaţa şi minunile acestui mare sfânt, pe care pronia lui Dumnezeu a vrut să‑l facă cu­nos­cut şi în ţara noastră. Am citit cu sufletul la gură şi eu şi soţia mea această carte, care ne‑a adus multă încre­de­re în ajutorul şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, prin mij­locirile de rugăciune ale tuturor sfinţilor. Ulterior, când ne‑am căsătorit, l‑am luat ca pe unul dintre pa­tro­nii spirituali ai familiei noastre, împreună cu Preasfânta Fe­cioară Născătoare de Dumnezeu şi cu Sfântul Întâiul Mu­cenic şi Arhidiacon Ştefan. Mi‑am dat seama, mai târ­ziu abia, de marele ajutor sufletesc pe care l‑am do­bândit prin rugăciunile Sfântului Nectarie.

\r\n

Locuim departe de părinţii noştri, care sunt plecaţi în străinătate şi de care ne este un dor necontenit şi cărora le purtăm o grijă foarte mare în încercările acestei vieţi. Sfântul Nectarie a ţinut loc de părinte pentru noi, mijlocind cu rugăciunile sale şi pentru noi şi pentru părinţii noştri către Bunul Dumnezeu. Nu spun aceasta for­mal, ci pentru că am simţit într‑adevăr ajutorul sfân­tu­lui când m‑am rugat lui în necaz şi în suferinţă. Mi‑a fost de mare ajutor în găsirea unui loc de muncă, atunci când nu mai speram. De multe ori, în diferite boli şi slăbiciuni fizice, a fost grabnic tămăduitor.

\r\n

Din păcate, în zilele noastre nu mai sperăm în pur­ta­rea de grijă a doctorilor şi a spitalelor, dar sunt şi doc­tori pe care îi trimite Dumnezeu, doctori trupeşti şi doc­tori sufleteşti care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin mij­lo­cirile sfinţilor, ne sunt tămăduitori de orice boală am suferi. Trebuie doar să ne rugăm cu credinţă şi să avem încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Suferim destul de mult când suntem atinşi de boli, noi sau cei dragi ai noştri. În acest sens, şi eu m‑am întristat când am aflat că un bun prieten de‑al meu, G., are tatăl bolnav de diabet cu complicaţii destul de grave. Mi‑a povestit la un moment dat că tatăl său a fost dus la urgenţă, iar medicii nu‑i dădeau prea multe şanse. În starea aceea de întristare, am nădăjduit totuşi în ajutorul Sfân­tului Nectarie. Am citit acatistul său, rugându‑mă pentru tatăl prietenului meu. Ajutorul sfântului nu a în­târ­ziat să apară şi am aflat de la G. că starea tatălui său s‑a ameliorat şi că va fi adus acasă. M‑am bucurat foarte mult şi i‑am mulţumit Sfântului Nectarie pentru ajutorul dat într‑un moment de cumpănă.

\r\n

Din păcate, tatăl său are de luptat în continuare cu com­plicaţiile cauzate de boală, căci a rămas fără vedere la unul din ochi şi, probabil, îi va fi afectat şi celălalt. Încă mă rog pentru tatăl lui, citind deseori Acatistul Sfân­tului Nectarie şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că i‑a mai dat o şansă. Totodată mă rog şi pentru copilul unei colege care suferă de mari probleme respiratorii, fiind a­desea nevoită să meargă cu el la urgenţe. Îi rog pe toţi cei care au posibilitatea să se roage şi să‑i pomenească într‑un acatist pe tatăl – Stănel şi pe copilul colegei – Emil.

\r\n

Foarte mulţi îl recunoaştem pe Sfântul Nectarie ca pe un sfânt tămăduitor în boli şi suferinţe şi nu puţini îl recunoaştem ca pe un grabnic mijlocitor către Dumne­zeu pentru darul naşterii de copii. Mărturisesc pe această cale că de mult ne doream ca şi familia noastră să fie bi­ne­cuvântată cu naşterea unui copil. De multe ori că­deam în deznădejde şi credeam că Dumnezeu, pentru păcatele noastre, Şi‑a întors faţa de la noi. Totuşi m‑am rugat cu această întristare în inimă către Sfântul Nectarie. Şi, atunci când nu mai nădăjduiam şi credeam că o să trebuiască să mergem pe la doctori, minunea s‑a produs. Mi‑am dat seama că pentru rugăciunile Sfântului Nec­ta­rie s‑a produs această minune. De atunci continui să‑i mul­ţumesc Sfântului Nectarie şi să‑l rog şi pentru sănă­ta­tea copilului şi pentru o naştere uşoară. Deocamdată, doc­torii ne‑au spus că totul este bine, şi cu toate că are cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului există posibilitatea ca acest lucru să se schimbe.

\r\n

Vă rog să o pomeniţi şi pe soţia mea, Mariana, în rugăciunile voastre. Sper ca ajutorul lui Dumnezeu să vină şi în casele voastre, pentru rugăciunile pe care le faceţi.

\r\n

Să nu uităm niciodată că avem acest mare mijlocitor şi rugător ‑ pe Sfântul Ierarh Nectarie ‑ , pe care Dumnezeu ni l‑a dăruit. Să alergăm către el şi să sperăm că vom dobândi răspuns şi ajutor pentru toate rugă­ciu­nile noastre către făcătorul de minuni Nectarie, iar apoi, să nu uităm să mulţumim acestui sfânt pentru mijlocirile rugă­ciunilor sale către Dumnezeu. Să povestim şi celor­lalţi despre ajutorul Sfântului Nectarie ca semn de mul­ţu­mire al ajutorului primit de el.

One Response to Marturii din cartea “Minunile Sfântului Nectarie din Eghina Românească“

  1. emilia dumitru spune:

    vreau adresa ta de mail

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *