Mărturiile despre minunea ce s-a petrecut cu d-na Elena Breguţa înaintea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Cu trei mâini” („Tricheruşa”)

Mărturiile despre minunea ce s-a petrecut cu d-na Elena Breguţa înaintea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Cu trei mâini” („Tricheruşa”) din catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din or. Chişinău, publicate în ziarul „Timpul”, Nr. 28 (43) din 19 iulie 2002.

\r\n

De atunci, când este în trecere pe la Chişinău, d-na Elena Breguţa intră numaidecât în catedrala Schimbării la Faţă a Mântuitorului, pentru a se închina Icoanei Maicii Domnului şi pentru a cumpăra toate sfintele chipuri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe care le găseşte aici”[1].

\r\n

― O mamă s-a rugat pentru copiii ei, aflaţi într-un grav proces penal peste hotarele ţării, şi ambii au fost eliberaţi: fiica – imediat, iar în fiul – în seara aceleiaşi zile[2].― Domnişoara Aliona (or. Chişinău, str. Topârceanu, Nr. 28, ap. 57) căzuse în disperare în urma îndelungatelor căutări a unui serviciu. Nemaiavând nici o nădejde a ajuns în faţa Sfintei Icoane „Tricheruşa”, care a ajutat-o să se aranjeze la un serviciu foarte bun.

\r\n

― Alexandru Ciobanu (s. Talmaz, jud. Tighina) avea o mare dorinţă de a deveni student la Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare” din Chişinău, dar din cauza pregătirii fizice insuficiente se gândea că acest lucru este irealizabil. Din cauza constituţiei firave, risca să nu treacă admiterea la Academia de Poliţie. A ajuns înaintea Icoanei Maicii Domnului despre care nu cunoştea nimic. După mai multe rugăciuni săvârşite înaintea Sfintei Icoane a susţinut cu succes toate probele luând calificative mai bune decât sportivii cu performanţă şi, astfel, gândul i s-a realizat. În ziua când a fost admis, tânărul a venit la biserică şi, arzând d nerăbdare, a început să bată insistent la uşă, pentru a-i mulţumi Maicii Domnului…[3].

\r\n

― Tatiana Munteanu (or. Chişinău, str. Columna, Nr. 104, ap. 238) a venit înaintea Sfintei Icoane pentru a-şi plânge amarul, pentru că nişte escroci i-au minţit mama (învăţătoare pensionară) şi pe un preţ de nimic i-au sustras acţiile ce le deţinea la Societatea pe acţiuni „Vitanta”, care, de fapt, costau destul de scump. Maica Domnului s-a milostivit spre sărmana pensionară şi fiica ei. Pierderea le-a fost recuperată în chip minunat. Drept mulţumire Tatiana a dăruit pentru înfrumuseţarea Sfintei Icoane un obiect preţios.

\r\n

― Elena Muntean (or. Căuşeni, str. Nicolae Frunză, nr. 49). O boală incurabilă (cancer la piept) a adus-o pe această femeie în biserica Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. Soţul ei, Constantin, a mărturisit, că crizele urmau neîncetat unele după altele. Nu-i mai ajuta femeii nici un fel de medicamente, iar durerile erau insuportabile. La câteva luni după prima rugăciune săvârşită înaintea Sfintei Icoane, Constantin Muntean a venit la biserică foarte bucuros: soţia sa se simţea bine, rezultatele analizelor erau pozitive.

\r\n

― D-na Maria (or. Donduşeni) credea că numai moartea îi va curma viaţa plină de necaz, pe care-o trăia cu soţul său Ioan, devenit alcoolic din cauza erupţiilor groaznice apărute pe corp. Timp de 25 de ani nu mai lăsa paharul din mână, risipind tot ce putea de pe lângă casă, pierzându-şi cu totul demnitatea şi omenia. După ce s-a rugat, la îndemnul unor femei credincioase, înaintea Icoanei Maicii Domnului, venind trei vineri la rând la slujba Acatistului (Acatistul Maicii  Domnului la Icoana făcătoare de minuni, numită „Cu trei mâini” care se săvârşeşte în catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău în fiecare zi de vineri la ora 7:00), chiar în prima vineri, noaptea s-a aprins aşternutul în care dormea soţul beat. Cu greu a fost salvat, dar  în curând s-a vindecat de alcoolism şi de boala sa cea grea şi de atunci n-a mai pus mâna pe pahar, ba chiar s-a apucat şi de gospodărie, de care uitase de mulţi ani[4].

\r\n

― D-na Cleopatra Perde (or. Chişinău, str. N. Titulescu, Nr. 47, ap. 68) din cauza unor probleme financiare a hotărât să-şi vândă apartamentul în care locuia împreună cu fiul său. Şirul greutăţilor se ţinea lanţ, dar se ruga neîncetat înaintea Sfintei Icoane, cerând ajutor de la Maica Domnului. Fratele d-nei Cleopatra era plecat în Rusia de 5 ani şi nu se mai ştia nimic de el. În ajunul zilei de perfectare a actelor pentru vânzarea apartamentului, în timp ce-şi pregătea bagajele, cineva a sunat la uşă. Deschizând, a rămas mai mult decât uimită, în prag stătea fratele dispărut (având un picior în ghips). Acesta i-a spus că o presimţire nelămurită l-a îndemnat să pornească la drum, chiar dacă era şi cu un picior fracturat (îşi fracturase piciorul cu o zi înainte). D-na Cleopatra i-a zis: „Leonea [Leonid], Icoana te-a adus la mine…”[5]. El a adus şi o sumă de bani, care a fost una suficientă pentru a fi hotărâte toate problemele d-nei Cleopatra, rămânând să locuiască, în continuare, în apartamentul lor.

\r\n

― D-na Lucia Măgureanu (or. Anenii Noi). Fiica ei adolescentă, fiind grav bolnavă de rinichi deja de vreo şase ani, cu un an înainte îi fusese planificată o intervenţie chirurgicală, pe care mama a refuzat-o, dar se ruga mult Maicii Domnului. Mai târziu, boala s-a agravat şi, neavând a altă ieşire, mama a acceptat operaţia, continuând să se roage înaintea Sfintei Icoane. În ziua preconizată (Joi – în I-a Săptămână a Postului Mare) medicul-chirurg s-a îmbolnăvit (pierduse brusc parţial vederea) şi operaţia a fost amânată. După o perioadă de timp, pentru operaţie a fost stabilită o altă zi, fiind necesare noi investigaţii, deşi medicul era convins că ele vor fi aceleaşi, dar mama a insistat să fie făcut din nou. Rezultatele i-au uimit pe toţi… Totul era normal. Au fost repetate investigaţiile… Rezultatul – acelaşi… Nu mai era nevoie de chirurg şi mama împreună cu fiica sa s-au întors bucuroase acasă[6]. În acelaşi timp, pe când se aflau în spital pentru pregătirile de operaţie, în acelaşi salon cu ea se afla o fetiţă, care în urma unei operaţii la rinichi avea o rană ce curgea încontinuu. Noaptea patul era ud de fiecare dată Lucia i-a dăruit fetiţei ultima sa iconiţă cu chipul Maicii Domnului „Tricheruşa” şi i-a spus să citească neîncetat rugăciunea de partea verso a iconiţei. Fetiţa aşa şi a făcut, citea încontinuu rugăciunea; despre aceasta mărturisesc şi înşişi medicii… A doua zi dimineaţă patul era uscat şi n-a mai avut nici o durere de care se plângea.

\r\n\r\n