Nu ne este de folos să ştim cînd va fi sfîrşitul lumii, sau sfîşitul nostru

10410980_687038914742859_7421705233800747384_n

\r\n

Multe lucruri vrem să le aflăm şi să le înţelegem, dar mai ales vremea cînd va veni sfîrşitul lumii. Apostolul Pavel, pentru a potoli această nepotrivită preocupare a noastră, scrie într-o epistolă de-a lui: „Iar despre ani şi despre vremi, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem noi, căci voi înşivă ştiţi bine că precum un fur noaptea, aşa vine ziua Domnului” (I Tesaloniceni 5, 1-2).

\r\n

\r\n

Adică ce vom cîştiga dacă ştim cînd va fi a doua venire a Domnului? Spuneţi-mi. Să ne închipuim că va veni după douăzeci de ani, sau după treizeci, sau după o sută. Ce însemnătate poate avea asta pentru noi? Nu cumva pentru fiecare dintre noi sfîrşitul nu vine odată cu moartea lui? Aşadar de ce-ţi faci dureri de cap şi te chinui să afli despre sfîrşitul lumii? Din păcate, însă, aşa cum se întîmplă şi în multe alte împrejurări, cînd suntem nepăsători faţă de lucrurile care ne privesc direct şi ne îndeletnicim cu treburile altora, nesocotind problemele noastre şi îngrijindu-ne de cele străine, la fel şi în cazul acesta; în loc ca fiecare să se intereseze de sfîrşitul lui, vrem să aflăm în de-amănunt cum şi cînd va veni sfîrşitul obştesc al tuturor?

\r\n

Dacă vreţi să aflaţi de ce este necunoscut fiecăruia dintre noi sfîrşitul vieţii sale şi de ce moartea vine pe neaşteptate, ca un fur noaptea, vă voi spune, considerînd că e drept să se întîmple aşa. Aşadar dacă fiecare dintre noi şi-ar cunoaşte clipa morţii, nimeni nu s-ar îngriji să săvîrşească fapte virtuoase cît trăieşte, ci cunoscînd care va fi ultima zi din viaţa sa, după ce mai întîi va face nenumărate rele, s-ar pocăi cu puţin înainte de a închide ochii şi ar pleca spre viaţa de dincolo izbăvit de păcatele lui. Dacă acum, cînd frica şi necunoaşterea ceasului morţii ne cutremură sufletele, după ce ne petrecem întreaga viaţă în păcat, cei mai mulţi dintre noi abia în ultimele clipe ne hotărîm să ne pocăim, desigur dacă mai apucăm, care dintre noi s-ar mai îngriji de lucrarea virtuţii, dacă am şti cu precizie cînd vom muri? N-am şovăi să săvîrşim tot felul de lucruri pînă în ziua aceea. Ne-am răzbuna pe duşmani, am ucide pe cine vrem, ne-am satisface patimile sălbatice ale sufletului pe spinarea semenilor noştri, şi după aceea, înainte de a muri… ne-am pocăi!

\r\n

În afară de asta, nici fapte de jertfire de sine adevărate n-ar exista, nici oamenii cu suflet viteaz n-ar avea vreun merit, deoarece, cînd ar înfrunta cu curaj şi neînfricare diferitele primejdii, şi-ar îndreptăţi curajul prin încredinţarea că nu le-a sosit ceasul morţii. Încă şi cei mai laşi s-ar arunca fără şovăială în foc, ştiind că nu sunt în primejdie de a păţi ceva rău. Căci cel care ştie că-şi poate pierde viaţa într-o primejdie şi cu toate acestea nu şovăie să se expună acestei primejdii, îşi dovedeşte fără putinţă de îndoială vitejia şi jertfirea de sine.

\r\n

Cel ce are cu adevărat cugetul înţelept şi este călăuzit de nădejdea bunătăţilor viitoare, nici moartea n-o consideră moarte. Adică dreptul, care umblă pe calea lui Dumnezeu şi în fiecare zi aşteaptă să intre în împărăţia Lui, nu se tulbură, nu se cutremură, nu se necăjeşte atunci cînd se află faţă în faţă cu moartea, adică, de pildă, cînd îi moare vreo rudă sau vreun prieten. Căci ştie că moartea, pentru cei care au trăit în virtute pe pămînt, nu este decît trecerea într-o viaţă mai bună, călătorie într-un ţinut mai frumos, cale ce duce la încununare.

\r\n

De aceea în faţa cetăţilor şi a satelor sunt cimitire şi morminte, pentru a ne aduce mereu aminte că omul este muritor. Astfel, cînd intrăm într-o cetate mare şi bogată sau într-un sat frumos şi pitoresc, înainte de a vedea frumuseţile şi priveliştile lor, vedem sfîrşitul şi finalul oricărei frumuseţi, oricărei bogăţii, oricărei slave.

\r\n

Sfîntul Ioan Gură de Aur

\r\n

Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro/

One Response to Nu ne este de folos să ştim cînd va fi sfîrşitul lumii, sau sfîşitul nostru

  1. Ghenadie spune:

    Spunea Parintele Ilie Cleopa – „Care este cea mai mare intelepciune care il fereste pe tot omul de la rau ?!” Si zicea – ” Moartea , moartea, moartea-a-a !!! Mor si unde ma duc ?! ” Cand nu te astepti vine … Si frati si surori , parinti , sa dea Domnul ca ultimul gand sa ne fie – daca acest moment este aici pe pamant ultimul, atunci fie ca de acum inainte sa spunem cu inima impacata – vezi, Doamne, am trait impreuna cu Tine aici pe pamant si faca-se voia ta si de acum inainte in ceruri ! Sa ne mantuim frati si surori intru Hristos , ca zicea Ieromonahul Arsenie Boca – „Cine nu a trait cu Iisus Hristos aici pe pamant , nu va trai impreuna cu el nici in ceruri „. Privesc la chipurile acestor Sfinti trecuti cu bucurie la Domnul si zic , Doamne , pacatos sant… Miluieste – ma pe mine pacatosul .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *