„O fata îşi dă trupul pentru a primi dragostea băiatului, iar băiatul îşi dă dragostea pentru a primi trupul fetei”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

\r\n

Fac parte din categoria celor care nu au avut niciodată o relaţie. Am avut doar o corespondentă electronică, cu o persoană aflată la mii de km depărtare, o corespondență căreia i-am pus capăt din cauza diferenţelor culturale şi religioase. Şi mai fac parte dintr-o categorie: a celor care caută împlinirea doar pe plan profesional.

\r\n

\r\n

Dar nu vreau să vorbesc atât de mult despre mine cât despre ceea ce-i determină pe tineri să aibă relaţii totale înainte de nuntă: dragostea greşit înţeleasă. Există cercetători care au studiat acest sentiment timp de zeci de ani şi ei au ajuns la concluzia că actul intim are acelaşi impact ca şi drogurile asupra creierului uman. Iată de ce uneori oamenii iau decizii nesăbuite în numele dragostei.

\r\n

Cred că pentru a iubi, oamenii au nevoie de o anumită maturitate, de o anumită înţelepciune la care nu poţi ajunge decât la o anumită vârstă. De aceea, dragostea adolescentină nu numai că este efemeră şi sfidează uneori legile moralităţii, dar lasă ulterior răni adânci în conştiinţa tinerilor respectivi.

\r\n

Trăim vremuri grele pentru că emanciparea a ajuns la un nivel prea înalt, prea sfidător. Uneori este greu să nu cazi în capcana lumii contemporane, o lume care se îndepărtează atât de mult de Dumnezeu. Tinerii sunt încurajaţi din toate direcţiile, chiar şi de către psihologi, să facă lucruri care nu le sunt de niciun folos duhovnicesc. Se promovează starea ”de bine”, o stare vremelnică şi cu efect de bumerang. Cineva spunea odată că nu trebuie să ne bucurăm de lucrurile care se obţin prea uşor şi într-un mod nedemn pentru că vom plăti mai târziu pentru ele. Se vor întoarce împotriva noastră.

\r\n

Ştiu că nevoia de afecţiune este sădită în fiinţa noastră încă de la începutul vieţii noastre. Dar mai ştiu că dacă ne lipseşte afecţiunea, asta nu înseamnă că suntem îndreptăţiţi să o căutăm acolo unde nu trebuie. Eu am avut şansa de a cunoaşte în copilărie o fiică de preot care m-a călăuzit, cu răbdare şi înţelepciune, spre drumul către credinţă. Şi ea mi-a oferit sprijin, sfaturi, înţelegere, afecţiune. Poate de aceea am traversat perioada adolescenţei fără a simţi nevoia de a avea un prieten, pentru că ea mi-a fost alături.

\r\n

Sunt tineri care se simt neînţeleşi de către părinţi şi se refugiază în relaţii de scurtă durată, care nu-şi au rostul şi în care nu pot găsi o afecţiune care să semene cu afecţiunea părintească, singura care este dezinteresată, curată, sinceră, totală. Iar golul pe care îl simţim în suflet adesea poate fi umplut doar de Dumnezeu.

\r\n

Un preot spunea odată ca un adevăr general valabil e acela că o fată îşi dă trupul pentru a primi dragostea băiatului, iar băiatul îşi dă dragostea pentru a primi trupul fetei. Dragostea este undeva la limita dintre moral şi imoral, şi depinde numai de noi să controlăm acest sentiment, să nu ne lăsăm controlaţi de el.

\r\n

Am văzut familii nefericite, distruse de incapacitatea unuia dintre soţi de a-şi stăpâni dorinţa de pasiune, sacrificând pentru ea totul: moralitatea, reputaţia, fericirea şi siguranţa copiilor lor.

\r\n

Nu pot să nu fac o comparaţie cu incapacitatea familiei primordiale, Adam şi Eva, de a asculta porunca lui Dumnezeu şi de a nu mânca din Pomul cunoaşterii. Dacă fapta lor vremelnică a avut consecinţe asupra tuturor generaţiilor viitoare, cred că acest lucru trebuie să ne convingă că jertfa pe care o facem spre slava lui Dumnezeu este, de fapt, spre propriul nostru bine.

\r\n

(Oana)

\r\n

http://ortodoxiatinerilor.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *