Omilia MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU la Înălțarea Sfintei Cruci

“(…) Orice Cruce este urmata de Inviere si orice Inviere este precedata de Cruce.Aceasta mare taina a fost inceputa, a fost lucrata si ne-a fost descoperita noua de catre Dumnezeul Treimic. Si este o taina care se repeta in viata oricarui crestin si in viata popoarelor, mai ales a popoarelor crestin-ortodoxe. Ca Dumnezeu sa ne tina smeriti in credinta ingaduie prin iconomie sa avem multe incercari si ca oameni, si ca familii si ca natii. Si poporul nostru grec cunoaste foarte bine experienta multor cruci dar si a multor invieri. (…)

Asa cum zice poetul nostru national, Solomos, despre Grecia: “Maica, mare la suflet, in durere si in slava”, este foarte important sa avem, atat ca oameni, ca persoane, ca natii si mai ales ca parinti, o inima larga. Si voi care sunteti parinti trupesti ai copiilor si noi care suntem parintii duhovnicesti. Sa avem un suflet generos, sa nu fim razbunatori, sa nu avem nesiguranta despre ceea ce suntem, sa fie inima noastra plina de iubire si credinta si astfel, daca ai un suflet larg si nu suferi de ingustime a inimii, aceasta marinimie se vadeste si in durere, si in slava. In durere ca sa nu te ranesti, sa nu deznadajduiesti; cand esti refugiat sa nu crezi ca asta este situatia finala a patriei tale, in boala sa nadajduiesti mereu intr-o minune si chiar daca minunea se poate sa nu fie trupeasca, in cele din urma e posibil ca Hristos, aflandu-te tu in boala trupeasca, sa te vindece de bolile sufletesti.

Dar Solomos zice si despre celalalt lucru: sa avem o inima mare si cand suntem in slava, sa nu ne ingamfam, si sa stim ca cel ce se mareste pe sine va fi smerit. Si cand ne gasim in momente grele, sa stim ca cel ce se smereste pe sine, va fi inaltat. Toate aceste legi sunt legi duhovnicesti care provin din experienta Crucii. Doar cel care traieste in acest fel poate sa se foloseasca de aceste invataturi in viata sa de zi cu zi.

Vedeti azi? Exista multe certuri intre natii. Exista zvonuri de razboaie, exista fenomene naturale neasteptate care par sa nu fie atat de naturale in cele din urma; natii atotputernice care au uitat de atotputernicia Dumnezeului Treimic sunt incercate si sunt ranite de aceasta neputinta a omului in fata mâniei lui Dumnezeu. Toate acestea se intampla deoarece nu mai exista duhul smereniei in oameni. Dar nu este atat de simplu: orisicat am predica noi, clericii, despre smerenie, daca ne gandim si la situatia noastra, de popor aflat sub ocupatie si refugiat, a fost cauzata de mandria pe care o aveam; am crezut ca suntem unici si astfel am fost ingenuncheati si dusmanul nostru s-a folosit de aceasta slabiciune a noastra. Acesta este adevarul despre situatia noastra. Deci, de multe ori cand ingaduie Dumnezeu caderi, sa stiti ca acestea sunt precedate de stari de egoism si mandrie.

Asadar, daca dorim sa fim aproape de Invierea Mantuitorului, va trebui mai intai sa facem o lucrare ca oameni, pe care Biserica noastra ne-o arata prin Sfintii sai. Sunt foarte uimit de cum vrea Biserica sa sublinieze acesta mesaj, cum ne indeamna Biserica in imnologia sa sa ne inchinam Preacinstitei Cruci, in ce Duh, cu ce gand in inima noastra sa ne apropiem de ea. 

Ascultati ce spune Biserica: «Azi, noi, pacatosii, ne inchinam Tie cu inmiita nevrednicie» – deci suntem constienti de aceasta neputinta a noastra. «Invredniceste-ne sa ne inchinam Tie, Celui ce Te-ai invrednicit sa te rastignesti pe Cruce; precum pe talharul din dreapta Ta l-ai invrednicit, Doamne, pomeneste-ne si pe noi intru Imparatia Ta».

Vedeti? Sfantul Ioan Damaschin, cel care a scris acest imn, nu zice: ma inchin Tie, Hristoase Cel rastignit, cu vrednicie, ci ma inchin cu nevrednicie, cu mii de pacate si neputinte; Sfantul nu se compara pe sine cu niciun alt sfant al vremii sale; ci cu cine se compara? Si cu cine se roaga sa aiba aceeasi milostivire si binecuvantare de la Hristos? Cu talharul cel de-a dreapta Domnului. Vedeti, sfintii cauta cai sa se smereasca si atunci cand se inchina Sfintei Cruci. Si nu se compara nici cu ingerii, nici cu Maica Domnului, nici cu Inaintemergatorul, nici cu vreun alt cuvios al vremii, ci se compara cu talharul care a facut atatea pacate si la sfarsitul vietii a zis un singur cuvant, un cuvant al smereniei (Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!) si cu acest cuvant a furat Imparatia lui Dumnezeu, viata vesnica. Dar ca sa putem fura viata vesnica si sa putem sa avem dreptul la eliberarea tarii noastre, eliberare care vine, va trebui sa cultivam cu totii, arhierei si preoti si voi, poporul lui Dumnezeu, duhul smereniei in viata de zi cu zi. (…) Vrei sa afli cum vine smerenia lui Hristos in inima ta? Cerceteaza Psaltirea, psalmul care spune: «inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi».

Deci, daca vreti sa aveti inima infranta si smerita si sa aveti dreptul la slava si la mantuire, va trebui sa faceti o lucrare de care avem cu totii nevoie: lucrarea pocaintei zilnice. Deoarece in fiecare zi ceva rau facem, o patima lucreaza zilnic in noi fie cu stiinta, fie cu nestiinta. Si aceste patimi care lucreaza in noi fac sa se agraveze necontenit starea noastra pacatoasa.

Vrei sa traiesti aceasta pocainta cu infrangere si smerenie? Urmareste zilnic starea inimii tale. Repet: sa urmarim inima noastra, ce dorinte are inima noastra, ce ganduri are inima noastra, din inima se nasc curvii, hotii, crime, judecata aproapelui, deznadejde, nemultumire. Toate aceste nemultumiri duc pana la divorturi. Si ziceam si in alte dati: asa cum e azi societatea noastra, fara smerenie, fara pocainta, se va vedea ca cea mai mare problema a Ciprului este lipsa smereniei in casnicie, nu problema zonei ocupate, aceasta se va rezolva. Nu prin diplomatie, ci din conjunctura geo-politica care va duce la un nou razboi mondial care a inceput déjà din Siria. Si vedeti ca acum kurzii isi vor lua partea lor.Cea mai mare problema a Ciprului nu este cea politica, sunt divorturile si ca nu am reusit sa insuflam cinstirea Sfintei Cruci copiilor nostri si nepotilor nostri. Am avut alte preocupari, alte prioritati. Si cinstirea Sfintei Cruci am lasat-o doar pt Paste si pt sarbatoarea din 14 septembrie. Este doar un simbol care ne aminteste ceva, nu mai e o activitatea zilnica pe care sa o practica, inlauntrul inimii noastre, urmarind dorintele murdare si pacatoase care se nasc in inima si imediat ce vedem o dorinta care nu se potriveste cu poruncile Domnului imediat sa ne rugam: «Iisuse Hristoase, miluieste-ne! Maica Domnului acopera-ne! Mare numele Sfintei Treimi!» Si astfel sa facem cruce peste trupul si peste sufletul nostru. Noi, de cele mai multe ori, ne inchinam doar trupeste. Nu si peste sufletul nostru, peste inima noastra. Pentru ca nu vrem sa ne urmarim inima. Deoarece poate nu am invatat de la un duhovnic aceasta lucrare a pocaintei, a inimii infrante si smerite. Atunci cand omul ajunge la aceasta lucrare, se bucura de Sfintele Taine si de Sfintele Sarbatori. Deoarece se bucura in noi inima noastra. Inima noastra este centrul nostru, nu creierul, asa cum cred unii in Europa si prin cine stie ce laboratoare. Inima este centrul omului si trebuie sa o urmarim, sa o curatam, sa o luminam prin lumina Duhul Sfant, sa o sfintim prin harul Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Si astfel vom avea parte de Sfanta Cruce. Si, astfel, cand ne rastignim prin pocainta trupul si sufletul, vom avea dreptul la Inviere si ca persoane, si ca popor.

Cum am mai zis, daca ne intereseaza situatia politica a tarii noastre nu avem decat sa urmarim cu atentie evenimentele care se desfasoara in jurul nostru. Evenimentul care va influenta Ciprul este cel care se va desfasura in luna septembrie (in care ne gasim) cand incepe sa intre pe scena geopolitica din Orientul Mijlociu statul kurd. Acest stat pe care il sustin americanii si evreii si de care se tem atat de tare turcii si alte state din vecinatatea noastra. Acesta va fi cheia libertatii noastre. Dar daca nu vom avea libertate in sufletele noastre, nu ne vom putea bucura de eliberarea tarii noastre. Deoarece vom fi nemultumiti de vecin, de sotie. Si vom vedea ca, de fapt, problema este inima noastra murdara care nu vrea sa se curete de egoism. Si iarasi, cel ce se inalta, va fi smerit. De acea,  ca persoane si ca popor trebuie sa ne inchinam cu smerenie Sfintei Cruci, constienti fiind ca o facem cu nevrednicie. Si cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu. La multi ani cu libertate si Zódiei (n.tr : sat aflat sub ocupatie turca) si inimii noastre!”

traducere de E.P., exclusiv pentru Cuvantul Ortodox

www.cuvantul-ortodox.ro