Ortodoxia în Mexic

\r\n

În Mexic, dar și în America Latină, Ortodoxia a fost adusă de oamenii care au emigrat acolo, din Grecia, din Rusia, dar și din alte țări ortodoxe și nu numai. Acești oameni aflați în căutare de lucru au ajuns și în Mexic, în America Centrală, în Brazilia.

\r\n

\r\n

Aici, însă, nu au găsit preoți ortodocși care să săvârșească Sfintele Taine, dar, încet-încet, cu eforturile depuse de Arhiepiscopul Americii, au fost trimiși preoți din America de Nord pentru ortodocșii din Mexic și America Latină.

\r\n

Astfel, ortodoxia a început să fie propovăduită și pe continentul Americii de Sud. Mai apoi, lucrurile au evoluat, iar noi, cei care suntem nativi din America de Sud – eu m-am născut în Brazilia, aceasta este țara mea natală, dar sunt în Mexic de peste 25 de ani – am observat că Biserica Romano-Catolică trece printr-o criză spirituală, iar oamenii, majoritatea dintre noi, care eram romano-catolici, am auzit atunci vorbindu-se despre Biserica Ortodoxă.

\r\n

Prima dată când eu am auzit despre Ortodoxie eram încă student la Universitate, unde studiam teologia. Tot atunci am participat pentru prima dată la o slujbă ortodoxă. Tot pe atunci a început, să spunem așa, o efervescență, oamenii au început să caute o credință care să îi mulțumească. Acest lucru s-a întâmplat mai ales după Conciliul II Vatican, atunci când s-a simțit mai mult decât înainte un gol în viața duhovnicească a Bisericii Romano- Catolice. Noi, credincioșii, și chiar și eu, am simțit acest gol în viața noastră duhovnicească. Peste tot, oamenii au început să fie nemulțumiți de ceea ce se întâmpla în Biserica Romano-Catolică. Nu doar în Mexic s-a întâmplat acest lucru, ci peste tot în țările Americii Latine: în Brazilia, Argentina, Haiti, Cuba.

\r\n

Noi nu aveam o viață duhovnicească corectă, dacă pot spune așa. În inima noastră simțeam că ceva lipsește, aveam o sete de adevăr și de credință, simțeam că adevărul este altul, iar credința trebuie să fie mai adâncă. Atunci când Biserica Ortodoxă și-a deschis porțile către noi, îmi amintesc că am avut o discuție cu Arhiepiscopul Mexicului, kir Athinagóra, către care mi-am deschis sufletul, mărturisindu-i nedumeririle pe care le aveam. Pe atunci eu eram preot romano-catolic, aveam doar 18 ani și crescusem și trăisem în Biserica Romano-Catolică și nu aveam o viață duhovnicească așa cum trebuie.

\r\n

Am vorbit, așadar, atunci, cu arhiepiscopul Athinagóra al Mexicului, iar acesta mi-a spus o singură frază, pe care nu aveam să o uit niciodată. Mi-a spus: ,,Ceea ce ai în inima ta este așa pentru că vrei să devii Dumnezeu”. În clipa când arhiepiscopul mi-a spus aceste cuvinte, am lăcrimat, fiindcă am simțit că acele cuvinte și-au făcut loc direct în inima mea, pentru că nu erau cuvintele unui om, ci cuvântul Lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu mi-a spus atunci că trebuie să schimb ceva în viața mea, să o iau pe un alt drum.

\r\n

Aceasta este experiența mea, atunci când Dumnezeu m-a chemat să vin la Ortodoxie. Pot spune că am cunoscut foarte mulți oameni în America Latină care au trăit o experiență similară cu ceea ce am trăit ei: oamenii simțeau acel gol duhovnicesc, atâta timp cât erau romano-catolici, iar apoi, după ce treceau la Ortodoxie, simțeau o împlinire duhovnicească.

\r\n

Astfel, prin lucrarea Lui Dumnezeu, în fiecare zi sporește numărul celor ce bat la poarta Bisericii noastre și cer să fie catehizați, să cunoască mai multe despre credința ortodoxă, despre tradiția ortodoxă, vor să cunoască Tradiția Sfinților Părinți, învățătura Bisericii noastre…

\r\n

Arhimandritul Pavel, egumen al Sfintei Mănăstiri

\r\n

,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Mexic,

\r\n

Sursa: http://www.pemptousia.ro/

\r\n