Ortodoxia și Imperiul Bizantin

Între anii 330 şi 1453 a existat în istoria umanităţii imperiul numit de istorici „bizantin”, de la faptul că Sfântul Împărat Constantin cel Mare a transformat vechea colonie grecească a Bizanţului, la începutul secolului al 4-lea, în Noua Romă, cunoscută sub numele de Constantinopol.

Imperiul Bizantin, pe întreg parcursul existenţei sale, a fost un stat creştin şi principalul apărător al Crucii în faţa tuturor invaziilor barbare, venite atât din Asia, cât şi din Africa sau nordul şi estul Europei.

În acest imperiu s-a dezvoltat civilizaţia bizantină, cu un profund accent pe păstrarea Ortodoxiei, lucru manifestat prin faptul că împăraţii Constantinopolului au fost cei care au convocat cele şapte Sinoade Ecumenice. După dispariţia Imperiului Roman de Apus de la sfârşitul secolului al 5-lea, civilizaţia romană a continuat la Constantinopol şi în spaţiul Imperiului Bizantin. Foarte important este faptul că până la căderea Constantinopolului conducătorii şi locuitorii acestuia s-au considerat tot timpul romani. Oraşul Constantinopol tot timpul a fost numit „Noua Romă”, iar bizantinii se considerau continuatorii civilizaţiei romane. Imperiul Bizantin a influenţat în mod decisiv istoria Europei, iar modul său de organizare a fost imitat de popoarele din estul şi sud-estul continentului nostru. Strămoşii noştri, care s-au născut creştini, având fundamente ale creştinării lor în epoca apostolică, prin misiunea în primul rând a Sfântului Apostol Andrei, iar după cercetările mai noi şi a Sfântului Apostol Filip, au fost determinați să se raporteze tot timpul la Imperiul Roman, chiar şi după retragerea aureliană din Dacia, de la sfârşitul secolului al 3-lea. În acest context, mutarea capitalei Imperiului Roman la începutul secolului al 4-lea la Constantinopol a făcut ca atenţia înaintașilor noştri în ceea ce priveşte credinţa şi cultura creştină să fie asupra Bizanţului.

Ortodoxia bizantină a reprezentat liantul între cele trei provincii româneşti şi fundamentul păstrării identităţii noastre naţionale. Mai ales în spaţiile aflate sub ocupaţie străină, românii s-au identificat cu Ortodoxia şi, în baza civilizaţiei bizantine, şi-au păstrat prin credinţă limba şi cultura. Creştinismul în forma sa bizantină a făcut ca românii să rămână în credinţa în Hristos şi să clădească o cultură şi o civilizaţie continuatoare a Bizanţului.

www.ziarullumina.ro