În „Jurnalul fericirii (Manuscrisul de la Rohia)”, N. Steinhardt citează în trecere o carte cel puțin curioasă, „Tortura prin speranță”, a autorului francez de secol XIX Auguste de Villiers de L’Isle-Adam. E o povestire scurtă, a cărei acțiune se petrece în beciurile Inchiziției.
Doi tineri proaspăt căsătoriți la Iași au donat toți banii pe care i-au primit cadou la nuntă unor fete și băieți sărmani: 4.500 de euro în total, bani cu care zeci de copii vor pleca în tabără la munte.
Aveam 7 ani la prima spovedanie, arătam ca un soi de băiețel, încă credeam în Moș Crăciun, dar ce mi se părea mie mai fantastic era că barza îmi va aduce un frățior sau o surioară dacă aveam să pun zahăr în geam (din nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată).
Fii evlavios, devotat lui Dumnezeu, cu nădejdea în care roagă-te ca El Însuşi să-ţi trimită o jumătate plăcută Lui şi mântuitoare pentru tine.
Așa arată un copil la 10 săptămâni de la concepție și cu 6 luni și jumătate înainte de naștere. Aceasta este perioada în care marea majoritate a femeilor aleg să facă avort…
www.stiripentruviata.ro
Părinte, sunt obligat să lucrez Duminica, că dacă nu, îmi desface contractul de muncă!
Hai să vă spun un lucru! Nu vă supăraţi; banii pe care îi câştigaţi Duminica, să-i daţi la săraci! Că este mai mare milostenia decât ţinerea unei zile.
Se duc, de pildă, creștinii să se împărtășească și îi atacă cu gânduri necurate, chiar și în privința Sfintei Împărtășanii. Satana nu ezită să aducă gânduri atât de necurate, astfel încât omul, care nu are experiență, să se sperie și să spună: „Ce fel de gânduri sunt acestea? Și cum mă voi împărtăși acum?”. Și într-adevăr, sunt atât de înfricoșătoare și urâte, încât creștinul crede că el este pricina gândurilor și că ele provin din starea sa păcătoasă. Îl convinge asta și el se tulbură, se mâhnește, se panichează. „Acum ce se va întâmpla? Mă voi împărtăși? Nu cumva nu trebuie? Cum să mă împărtășesc, din moment ce am avut gândul acela și acela?…”.
Atunci vei purta în chip simţit harul în sufletul tău. La început sileşte inima ta să iubească pe vrăjmaşii tăi, iar Domnul, văzând gândul tău cel bun, te va ajuta în toate şi experienţa însăși te va învăța calea. (mai mult…)
Adevărul este că omenirea singură merge pe o cale în care dreptatea şi adevărul sunt foarte îngrădite, chiar inaccesibile. Sărmanii oameni trăiesc cu o impresie foarte înaltă despre ei, se socotesc mari biruitori, însă, această biruinţă este iluzorie, superficială.
„Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii” – spune inteleptul Solomon si cu el sunt de acord Parintii. Iar eu spun: „Fericit, de trei ori fericit este barbatul care se teme de Domnul”.
După învăţătura revelată a Bisericii, Dumnezeu este esenţă, natură şi lucrare, şi dacă natura Sa, firea, substanţa, este de nepătruns omului, lucrarea Sa este posibil să fie simţită, înţeleasă. Lucrarea lui Dumnezeu, precum învaţă Sfântul Grigorie Palama, este dătătoare de viaţă, înţelepţitoare, îndumnezeitoare, astfel toată natura, toată zidirea participă în mod corespunzător stării ei la lucrările lui Dumnezeu, dar doar sfinţii şi îngerii participă în mod îndumnezeitor la lucrarea Lui.
În cea de-a treia duminică după Cincizecime la Catedrala ”Schimbarea la Față” din centrul capitalei a avut loc lansarea cărții ”Căutați și veți afla… Calea spre cer” (cuvânt-îndemn omului contemporan) semnată de părintele-paroh prot. Ioan Plămădeală.
Bagă-i degetul în priză! Da, măi, oameni buni! Voi râdeţi?! Păi, măi, oameni buni, luaţi-o logic! Ce spun ăştia? Că Dumnezeu nu există, că nu se vede. Corect? Da’ ce, curentul electric se vede? Nu se vede nici curentul electric, dar se simte, tată!
Dacă noi ne smerim cugetul înaintea lui Dumnezeu și înțelegem cine este sinele nostru, cu patimile, cu neputințele, cu necurățiile ce le avem și plecându-ne capul, cerem iertare de la Dumnezeu și de la frații noștri și iubim și ne jertfim pentru toți oamenii, fără să socotim pe niciunul necurat, când iertăm orice ne-ar fi făcut aproapele, atunci ne asemănăm cu Dumnezeu.