ACATISTUL Binecredinciosului Voievod al Moldovei Ştefan cel Mare şi Sfânt (2/15 iulie)

(mai mult…)

SECTA „MARTORII LUI IEHOVA” (ISTORIA APARIŢIEI „PROOROCIILE” LOR)

 „Martorii lui Iehova” (Jehovah Witnesses) – această denumire organizaţia a primit-o în 1931. Această organizaţie religioasă, ostilă Creştinismului, a fost înfiinţată la sfârşitul secolului XIX şi s-a răspândit larg în anii 1930 în America, dispunând de la început de surse materiale colosale.

\r\n

„Martorii lui Iehova” este relativ o sectă tânără. (mai mult…)

SECTA „MARTORII LUI IEHOVA” INTRODUCERE

Tuturor le sunt cunoscuţi predicatorii, care se apropie de trecători cu întrebările „Dumneavoastră, cunoaşteţi numele lui Dumnezeu?”, „După părerea Dumneavoastră, nenorocirile din prezent se vor sfârşi sau nu?”. Ei  merg pe la casele oamenilor şi propun revistele „Treziţi-vă!” („Пробудитесь!”) şi „Turnul de veghe” („Сторожевая башня”).

\r\n

Numele acestor misionari este – „Martorii lui Iehova” – sectă, înfiinţată în secolul XIX în America şi care în prezent şi-a extins deja pânzele în întreaga lume, având centrul în New-York. (mai mult…)

Duminica a III-a după Rusalii

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (mai mult…)

Păcatul timpului pierdut

Dacă am avea în fața ochilor o clepsidră de nisip care curge mereu până să se termine, și ne-am gândi că acesta este timpul vieții noastre pe pământ, atunci s-ar putea să folosim mai bine timpul dintr-o zi,văzând cât de puțin mai avem din viața noastră. Spun asta, deoarece unii dintre noi trăim de parcă nu am mai muri niciodată, și chiar sunt și oameni bătrâni care se agață cu disperare de viața aceasta, de parcă aici ar fi raiul promis.

\r\n

În viața de zi cu zi, timpul parcă este tot mai scurt, și dacă nu luăm seama bine, s-ar putea să treacă ziua fără să facem nimic. (mai mult…)

ZIUA SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL, PRĂZNUITĂ ÎN CATEDRALA „SCHIMBAREA LA FAŢĂ A MÂNTUITORULUI” DIN MUN. CHIŞINĂU

\r\n

(mai mult…)

Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

sf-ap-petru-si-pavel

\r\n

(mai mult…)

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Biserica noastră prăznuieşte la 29 iunie/12 iulie două nume a căror rezonanţă este mai puternică decât a tuturor celorlalte nume înscrise în calendarul sfinţeniei creştine. Îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care de drept cuvânt, au fost socotiţi ocârmuitori neegalaţi ai credinţei şi evlaviei credincioşilor din toate timpurile şi stâlpi ai Bisericii.

\r\n

Este semnificativ faptul de a se fi rânduit pomenirea lor împreună. Biserica a vrut să arate, astfel, că ei au alcătuit întotdeauna o unitate desăvârşită, dedicându-se neabătut aceleiaşi slujiri şi că în chip arbitrar au încercat unii să-i înfăţişeze separaţi şi pe poziţii contrare. (mai mult…)

Despre Numele lui Dumnezeu

Deseori mergând pe stradă ne opresc niște persoane și ne adresează întrebarea dacă noi cunoaștem „numele lui Dumnezeu” și dacă este important ca să cunoaștem acest „nume”.

\r\n

În această privință martorii lui Iehova susțin cu tărie și vehemență că numele lui Dumnezeu este Iehova, și că dacă noi nu cunoaștem și nu invocăm acest nume atunci îl necinstim pe Dumnezeu. În continuare ne propunem să analizăm această problemă și să identificăm veridicitatea celor menționate de respectivii „martori” prin prisma studiului biblic aplicând legile ermineuticii și exegezii biblice. (mai mult…)

De la dimensiunea psihologică la cea duhovnicească a vieţii

În demersul nostru terapeutic, am pornit de la o privire sănătoasă asupra simţirii pentru a nu mai fi condamnată împreună cu păcatul al cărei victimă este de fapt. Şi acest lucru este posibil printr-o „liturghie lăuntrică“ de vindecare, de purificare de patimi, în care simţirea, aşa cum este în fiecare persoană, în momentul respectiv (şi scopul final este să facem din toată viaţa noastră o liturghie lăuntrică) este adusă ca „jertfă vie“, prin raţiunea purificată de rugăciune, minţii conectate la Dumnezeu prin atenţie trează şi iubitoare. (mai mult…)

Lupi sau oi?

În vremea Cuviosului Francisc de Assisi erau doi tâlhari care făceau prăpăd prin satele dimprejurul mănăstirii unde vieţuia plăcutul lui Dumnezeu. Într-o zi, pe când Francisc era departe de ucenicii lui, acestora li s-au arătat cei doi răufăcători. Călugării i-au bătut măr, după care i-au alungat. Când Francisc s-a întors la chilie, tinerii monahi i-au spus cu mândrie isprava lor. Dar, în loc să se bucure, Francisc s-a mâhnit adânc. Cu lacrimi în ochi s-a apropiat de fiecare din ucenici şi le-a cerut iertare, spunându-le că i-a îndrumat greşit, fiindcă, dacă i-ar fi învăţat adevărata dragoste de Dumnezeu, ei nu s-ar fi purtat astfel. În loc de lovituri, ar fi revărsat asupra duşmanilor lor dragoste şi înţelegere. (mai mult…)

BISERICA „NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL” DIN OR. CHIŞINĂU (șos. Balcani, 7) DE ZIUA HRAMULUI

(mai mult…)

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Între sărbătorile Bisericii, există trei în cinstea unor sfinţi ai lui Dumnezeu care prin semnificaţia lor se disting între celelalte dedicate sfinţilor şi se numără printre marile sărbători ale Bisericii lui Hristos. Aceste sărbători celebrează planul lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, şi sunt: Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, Tăierea capului lui, şi sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

\r\n

Apariţia Arhanghelului Gavriil preotului Zaharia în Templu, cu vestea că li se va naşte, lui şi soţiei lui, Elisabeta, un fiu care va pregăti calea Domnului, Mântuitorul lumii, şi împlinirea de mai apoi a acestei promisiuni, sunt primele evenimente relatate de evanghelişti. (mai mult…)

Duminica a II-a după Rusalii

Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

\r\n

Matei 4,18-23 (mai mult…)

Gândeşte cu o milă înainte

Queen Mary nu este doar numele unei femei din dinastia Tudorilor, care a urcat pe tronul britanic la începutul secolului al XVI-lea. Este şi numele unui impresionant vapor, un pachebot englez care în perioada anilor 1934-1967 a efectuat curse Londra-New York. Echipajul număra 1.300 de oameni, iar capacitatea maximă de primire a pasagerilor se ridica la 3.000 de persoane. A fost la vremea lui cel mai mare, mai elegant şi rapid transatlantic din lume. (mai mult…)

Concertul

\r\n\r\nCând luminile din sala de concerte s-au stins şi evenimentul era pe cale să înceapă, o mamă venită cu băiatul ei la spectacol s-a întors la locul ei şi a descoperit că fiul său dispăruse.\r\n\r\nDintr-odată, cortina a fost dată la o parte şi lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian de pe scenă.\r\n\r\nÎngrozită, mama văzu că băiatul ei se aşezase la claviatură, apăsând pe clape şi alegând cu grijă notele unui cunoscut cântecel. În acea clipă, invitatul, marele pianist, şi-a făcut intrarea în scenă, a mers repede la pian şi i-a şoptit băiatului la ureche:  „Nu te opri, continuă să cânţi! (mai mult…)

Grafitul şi diamantul

Pe scara durităţii materialelor există două minerale care, deşi au în componenţă acelaşi element chimic, carbonul, se află la maximă distanţă unul faţă de celălalt. Nu ştiu dacă aţi ghicit care sunt cele două. Este vorba de grafit şi de diamant.

\r\n

Grafitul are pe scara alcătuită de mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs locul cel mai de jos ca duritate, notat cu cifra 1.

\r\n

Diamantul este în vârful ierarhiei, cu nota 10. (mai mult…)

Despre lupta duhovnicească

Cu cât mai repede dobândești o virtute, cu atât mai ușor o pierzi. Cu cât o dobândești mai încet și cu mai multă trudă, cu atât mai fermă rămâne; exact ca planta aceea care a crescut înaltă și i-a spus chiparosului:\r\n -“Vezi ce mult am crescut doar în câteva zile! Ești aici de câțiva ani și nu prea ai crescut cine știe ce”.\r\n -”Da”, spuse chiparosul, “dar tu n-ai văzut încă furtuni, valuri puternice și ierni friguroase”\r\n Iar după câtva timp, planta s-a uscat, în timp ce chiparosul a rămas acolo unde se afla! Așa este și cu omul duhovnicesc. Atât în vreme de furtună, cât și în vreme de pace el rămâne același. De ce? Deoarece lunga perioadă de timp a creat stabilitate. (mai mult…)

Mijloace de luptă împotriva patimii noastre de a osândi

Cheia vieții duhovnicești este lupta cu propriile patimi. Unde există luptă, acolo există viață. Cel ce nu se luptă, de pildă cu patima sa de osândire a aproapelui pentru neputințele lui morale nu poate să afirme că duce o viață duhovnicească. Iar cel ce nu duce o viață duhovnicească, acela arată că nu are frică de Dumnezeu, care este rădăcina acestei vieți. Lipsa fricii de Dumnezeu conduce pe oameni să osândească fără înfricoșare pe semenii lor și să-și pregătească veșnica lor osândă. (mai mult…)

Ştiu că eşti acolo!

Cu aproape un secol în urmă, în micuţul port Savannah din statul american Georgia, un tânăr a acceptat o slujbă care-i era imperios necesară, dar presupunea un inconvenient: lucrul în izolare de oameni. Tânărul deservea o staţie de carantină, aflată pe o insuliţă în mijlocul râului Savannah. Aici, vapoarele care intrau în port transmiteau prin semnale informaţii privind starea de sănătate a echipajului înainte de a-şi continua drumul pe râu până la oraş. Tânărul avea o soră pe nume Florence, o fată liniştită şi timidă, care a acceptat să îşi însoţească fratele şi să întreţină gospodăria. Cu timpul, ea s-a obişnuit să facă semne vapoarelor care treceau – cu batista sau cu o eşarfă în timpul zilei, ori cu un felinar, noaptea. Navigatorii singuratici răspundeau şi ei cu semne şi, treptat, în porturile din întreaga lume, s-a răspândit povestea fetei care niciodată nu lăsa o navă să treacă fără a o saluta. (mai mult…)