De ce mor copiii nevinovaţi?

Un răspuns dat de Mitropolitul Hierotheos Vlachos.

\r\n

\r\n

15 din cei 20 de copii ucişi într-o şcoală din Connecticut (SUA), vineri, 14 decembrie 2012. Dumnezeu să-i odihnească! (mai mult…)

Cum răspundem când suntem vorbiţi de rău?

Să ai un renume bun este important. Însă cum ar trebui să reacționăm în calitate de creștini, atunci când primim astfel de atacuri la adresa noastră?

\r\n

Tatăl meu obișnuia să îmi spună mereu: „aminteşteşte-ți că eşti parte din familie iar faptele tale se răsfrâng asupra întregii familii”. Tatăl meu nu era tocmai un creştin exemplar însă totdeauna a fost un cetăţean model, urmând în viaţă principiile creştine. Îi purtam un mare respect şi întotdeauna îmi amintesc de acest sfat simplu pe care mi l-a dat. Faptele mele au avut un impact asupra reputației persoanelor pe care le iubeam. (mai mult…)

Despre deasa împărtăşanie (Cerberii Potirului sau paznicii împărtăşaniei?)

Deoarece am constatat că problema desei împărtăşanii agită unele spirite nu numai în Vest, inclusiv SUA, ci și chiar în țară, ca o formă a comodității creştinilor și ca un fel de asalt al laicilor asupra Sf. Potir pentru a primi împărtășania necondiţionat de nimic canonic, ci numai de decizia personală, publicăm răspunsul nostrtu de mai jos.

\r\n

Preacuviosul Părinte Roman Braga, duhovnicul Sfintei Mănăstiri Adormirea  Maicii Domnului, din Rives Junction, Ml, publică în revista SOLIA din Iulie 2002, pag. 19-21, a Episcopiei Ortodoxe Romane din America, avandu-si sediul in Jackson, Ml, un articol cu titlul citat și în subtitlul articolului nostru: (mai mult…)

Viaţa Sfântului Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului părintelui nostru Patapie

În părţile Egiptului este o cetate ce se numeşte Teba, care o înconjură şi o adapă fluviul Nil. Acolo s-a născut acest fericit Patapie, din părinţi creştini, fiind crescut în bună credinţă şi în frica Domnului. Venind în vârstă desăvârşită, a trecut cu vederea deşertăciunea lumii acesteia şi, lăsând casa, părinţii şi prietenii, s-a făcut monah. Ducându-se în pustia Egiptului, vieţuia după Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugăciunea şi cu multe feluri de osteneli monahiceşti şi pustniceşti. Făcându-se vestit şi începând a veni mulţi oameni la dânsul şi a-l lăuda pentru viaţa cea plină de fapte bune şi fiind supărat că i se tulbura liniştea – căci era lăudat de gura oamenilor – din această pricină lăsând părţile Egiptului, a venit la Constantinopol. Aici, făcându-şi o colibă aproape de Vlaherna, lângă zidul cetăţii, s-a închis într-însa şi se odihnea acolo, ca în pustie, neştiut de nimeni, afară numai de singurul Dumnezeu, Care ştie pe cei ce sunt ai Săi, vorbind cu El prin neîncetata rugăciune. (mai mult…)

Sfintului Ambrozie Episcopul Mediolanului (Milanului)

 (7/20 decembrie)Pomenirea Sfintului Ambrozie, Episcopul Mediolanului (Milanului) 

\r\n

Acest mare Sfînt Părinte al Ortodoxiei Creştine s-a născut dintr-o stirpe imperială. Tatăl lui a fost deputatul imperial pentru Galia şi Spania, dar păgîn cu credinţa, însă maica lui a fost creştină. Pe cînd era în leagăn, un roi de albine a venit asupra lui, au prelins pe buzele lui miere, şi au plecat fără să îi facă nici un rău. Şi, cînd era încă prunc mic, el şi-a întins mîna şi a grăit proroceşte: „Sărutaţi-o, căci voi fi arhiereu!” După moartea tatălui lui, împăratul 1-a numit reprezentant al său în provincia Liguria [nordul Italiei], în care cetatea de reşedinţă era Mediolanul [Milanul]. (mai mult…)

TREBUIE SĂ MEARGĂ CREŞTINUL LA SFÂNTA BISERICĂ SAU SE POATE RUGA ŞI ACASĂ?

Deseori poţi auzi de la unii „creştini”, care vor să se îndreptăţească pe sine, că nu-i neapărat să mergi la Sfânta Biserică să te rogi… Poţi face lucrul acesta şi acasă, că doar tot rugăciune este şi tot lui Dumnezeu adresată…

\r\n

Atunci să vedem: Trebuie să meargă creştinul la Biserică?

\r\n

Ca creatură a lui Dumnezeu, omul are manifestări culturale, artistice, morale şi religioase. (mai mult…)

OMUL ŞI FENOMENELE NATURII

Natura şi fenomenele ei sunt cunoscute parţial. Există însă şi un teren absolut necunoscut. Există şi o cunoaştere limitată a omului. Dar sunt şi oameni, purtători de valori, cu minţi luminate, care cu smerenie şi modestie zic împreună cu filosoful antic Socrate: „Ştiu că nu ştiu nimic”. Ştim că avem în faţă infinitul, iar noi suntem limitaţi. Dacă savanţii cercetează, fiecare în domeniul său, fiecare fiinţă umană, studiază zilnic mersul vremii şi îl trăieşte. Mersul obişnuit al vremii nu-l deranjează cu nimic pe om, însă ceea ce e mai neobişnuit, îi tulbură liniştea. (mai mult…)

Minunile Sfântului Ierarh Nicolae în Andros

Potrivit tradiţiei, Mânăstirea Sfântului Nicolae din Andros a fost construită în secolul al VIII-lea, deşi nu este menţionată în nici o carte până în secolul al XIV-lea. Biserica mânăstirii are fresce minunate şi o catapeteasmă de lemn impunătoare, o icoană făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir a Maicii Domnului din Vlaherne, dăruită în secolul al XV-lea de mânăstirea din Constantinopol cu acelaşi nume, cunoscută în Grecia ca Panaghia din Andros, o altă icoană străveche a Maicii Domnului care şi-a schimbat expresia feţei în ultimii ani, şi o icoană a Sfântului Ierarh Nicolae şi părticele din moaştele sale. (mai mult…)

Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae – Streidas (“cu scoica”) de la Stavronikita

Mănăstirea Stavronikita, Sfantul Munte Athos, se află între Mănăstirea Iviru și Pantocrator. Despre numele mănăstirii se păstrează mai multe izvoare, dar cel mai credibil ar fi că și-a luat numele de la primii ei ctitori, monahii Stavru și Nichita, care s-au nevoit pe locul unde se află astăzi mănăstirea. Este cea mai mică din cele 20 de mănăstiri ale Sfântului Munte. Prima biserică se spune că a fost construită în secolul al XI-lea, fiind arsă de mai multe ori de către pirați. Astfel, în anul 1533, egumenul Grigorie va reface în întregime mănăstirea. Mănăstirea cea mare va fi construită de către patriarhul Ieremia I, în anul 1540.În anul 1607, mănăstirea este incendiată pentru ultima dată, ocazie cu care aceasta este refacută aproape de la fundație. (mai mult…)

Predică la Sfântul mare Ierarh Nicolae

Prăznuim astăzi (6/19 decembrie) pe Sfântul mare Ierarh Nicolae, unul din cei mai veneraţi sfinţi din întreaga creştinătate.

\r\n

Întinderea şi vechimea cultului său, mulţimea bisericilor, altarelor şi monumentelor înălţate în cinstea sa, veneraţia şi încrederea credincioşilor de toate vârstele, din toate veacurile şi din toate locurile în acest mare sfânt arată puternica strălucire a sfinţeniei sale, sublimitatea şi tăria marilor sale virtuţi şi puterea minunată a faptelor sale. Viaţa sa pe pământ a fost ca o făclie care a luminat în veacul în care a trăit şi care nu a încetat să lumineze nici după trecerea sa în veşnicie. Faptele sale sunt şi azi făclii călăuzitoare pentru cei ce se străduiesc să dobândească mântuirea. (mai mult…)

Acatistul Sfîntului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

(mai mult…)

Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfinţit

Pe cînd Teodosie cel Tînăr ţinea sceptrul împărăţiei greceşti şi avea douăzeci şi şapte de ani în împărăţie, s-a născut Cuviosul Părintele nostru Sava în părţile Capadociei şi în mitropolia Cezareei, într-un sat ce se numea Mutalasc. Acesta la început era neînsemnat, iar mai pe urmă, prin Sava, care s-a născut într-însul, s-a arătat mai slăvit decît Armatem, care a odrăslit pe dumnezeiescul prooroc Samuil.

\r\n

Părinţii fericitului Sava se chemau Ioan şi Sofia şi erau de bun neam şi binecredincioşi; iar cînd era pruncul de cinci ani, s-au dus părinţii lui în Alexandria, la slujba împărătească, pentru că Ioan era ostaş. Prin pronia lui Dumnezeu, Sava a rămas cu averea părinţilor la Eremia, fratele mamei sale. Şi întrucît Eremia avea o femeie cu nărav rău şi sfadnică, supărîndu-se copilul, s-a dus la Grigorie, fratele tătălui-său, care vieţuia într-alt sat, ce se numea Scanda, pentru care pricină s-a ridicat vrajbă între unchii lui. (mai mult…)

Oare iubesc destul?

 Am fost foarte impresionat de răspunsul unui copil de la casa de copii care a fost întrebat „Cine te iubeşte pe tine?” Şi a zis: „Nu mă iubeşte nimeni”. Noi nu suntem în situaţia de a nu fi iubiţi de nimeni, dar trebuie să ne punem o întrebare firească, acum, în post, pentru cei care vor să se îmbunătăţească. Dacă pe noi ne iubesc alţii şi noi iubim pe alţii, suntem gata să-i iubim şi pe aceia pe care nu-i iubeşte nimeni sau pe cei care, dacă i-am întreba „Cine te iubeşte?”, am afla că nu-i iubeşte nimeni? Cuprindem noi în iubirea noastră pe oamenii de lângă noi, pe cei care au trebuinţă de iubirea noastră? (mai mult…)

Angela Merkel: creştinismul este cea mai persecutată religie a lumii

 Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a declarat într-o întrunire a protestanţilor germani (EKD) din această săptămână că religia creştină este cel mai persecutat grup religios din lume. Declaraţia cancelarului a stârnit furie şi ură în grupările de opoziţie, dar mai ales în rândul instituţiilor ateiste sau militant seculariste din occident. Deşi cifrele arată fără putinţă de tăgadă că creştinismul este religia unde la fiecare câteva secunde un om moare pentru credinţa sa în Hristos, reacţiile violente arată cât de puternică este atitudinea anti-creştină care guvernează mare parte din Uniunea Europeană. (mai mult…)

Servitorii lui Dumnezeu

Era o vreme ploioasă şi rece. La colţul unei străzi, în mulţimea grăbită, un domn bine îmbrăcat urmărea din ochi pe un copil sărman, care – şi el – la rându-i, privea cu milă la un cerşetor orb cu mâna întinsă la trecători. 

\r\n

Copilul îşi scotoci buzunarul şi scoase repede un ban, pe care îl dădu în ascuns cerşetorului. Domnul bine îmbrăcat se opri. Copilul făcu doi paşi şi se opri din nou. (mai mult…)

Vulturul

Era primăvară şi un om , străbătând pădurea, a găsit un pui de vultur, căzut din cuib, l-a adus acasă şi l-a pus în curte, unde acesta a învăţat repede să ciugulească mâncarea găinilor şi să se poarte ca ele.\r\n\r\nÎntr-o zi un naturalist, în trecere pe acolo, a întrebat pe gospodar: (mai mult…)

DIN ISTORIA ORTODOXIEI CURATE: BIBLIA ŞI RUGĂCIUNEA ÎN EGIPTUL SECOLULUI IV. ISIHASMUL

Primii creştini şi mai apoi primii monahi ţineau textul biblic în permanenţă înaintea lor, recitând texte memorizate în comun sau în singurătate. Această recitare era mai mult decât un exerciţiu de memorie pur şi simplu. Textele erau citite cu voce tare pentru a crea o atmosferă care să conducă la rugăciune. În Viaţa lui Antonie cel Mare şi în alte scrieri accentul cade adeseori pe memorizarea textelor, o practică desemnată prin expresia – “a învăţa pe de rost”. (mai mult…)

Acatistul Sf. Mucenițe Varvara (Audio)

\r\n

Acatistul Sf. Mucenițe Varvara, de Marian Moise (Audio)

Acatistul Sfântei Mare Muceniţe Varvara

(mai mult…)

Sfânta Mare Muceniţă Varvara

Sfânta şi prealăudata Mare Muceniţă Varvara (sau Barbara) din Heliopolis, Heliopolis este un binecunoscut oraş din vechea Sirie cunoscut astăzi sub numele de Baalbek. În 1924, a devenit parte a statului Liban şi a primit numele actual de Baalbek, a trăit în vremea împăratului păgân Maximian (286-305, 306-311). Prăznuirea ei se face pe 4 decembrie/17 decembrie

\r\n

Viaţa

\r\n

Sfânta Mare Muceniţă Varvara a trăit şi a pătimit în vremea împăratului păgân Maximian. (mai mult…)