Femeia care a măsurat distanţa de la iad la rai

Duminica ce urmează, a V-a din Post, este numită şi a Cuvioasei Maria Egipteanca. Nu întâmplător a fost ales de către Sfinţii Părinţi acest chip al pocăinţei, această pildă de curaj în lupta dusă în războiul cu patimile cele mai grele.

\r\n

A trăit la cumpăna secolelor IV şi V, trecând la Domnul în anul 431. Şi-a părăsit părinţii şi a plecat de la 12 ani de acasă, în Alexandria, trăind în acest oraş, vreme de 17 ani, în desfrânări care nu se pot descrie în cuvinte. Ea însăşi îi mărturiseşte lui Zosima, cel care a găsit-o în pustiul Iordanului: „Timp de mai bine de şaptesprezece ani, iartă-mă, i-am petrecut în dragoste publică, supusă fiind destrăbălării. Şi pe adevăr mă jur, nu pentru plată, căci n-am luat nimic de la cei care de multe ori voiau să-mi plătească. Acest chip – de a-mi satisface dorinţa în dar – l-am născocit pentru a face să atrag luarea aminte a câtor mai mulţi asupra mea. Iarăşi să nu crezi cumva că nu luam bani pentru că eram bogată. Nu, căci trăiam ca o cerşetoare şi adeseori torceam câlţi. Aveam însă o poftă nesăţioasă şi o dorinţă neînfrântă de a mă tăvăli în noroi. Aceasta socoteam că este scopul vieţii, de a batjocori neîncetat trupul.” (mai mult…)

ÎNDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE

Având în faţă această listă de păcate, ne putem face un amănunţit examen de conştiinţă. Astfel putem descoperi mai ales păcatele ascunse, pe care le-am făcut şi nu ştiam că sunt păcate sau nu ne-am dat seama că păcătuim.

\r\n

Cel mai simplu şi mai sigur este să luaţi ceva de scris şi o hârtie şi, pe măsură ce citiţi păcatele, notaţi pe hârtie pe cele pe care le-aţi făcut. Notaţi-le nu exact cum sunt în listă, ci cum s-au întâmplat în viaţa dumneavoastră. Să nu credeţi că le veţi ţine minte pe toate. (mai mult…)

Denia Acatistului Bunei Vestiri

În săptămâna a cincea a Postului Mare, vineri seara, se oficiaza Denia Acatistului Bunei Vestiri (Slujba Imnului Acatist).

\r\n

Originea acestei sărbători o aflăm în intervenția minunată a Maicii Domnului în Constantinopol, la 7 august 626, când perșii și avarii au atacat cetatea.

\r\n

În vremea aceea, împăratul Heraclie se afla departe, fiind plecat într-o expediție în Orient. Dar absența împăratului a fost suplinită cu prisosință de unsul Domnului, Patriarhul Serghie care, cu puterea lui Dumnezeu, pentru mijlocirile Maicii Domnului și ale Sfinților și cu rugăciunile poporului, a biruit pe dușmani. (mai mult…)

Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului

(mai mult…)

Sunt Sfintele Icoane idoli?

În rândurile ce urmează, vom face o analiză a percepției Sfintei Scripturi, referitoare la închinarea la idoli, arătând deosebirea dintre idol și icoană.

\r\n

Diferența dintre idol și icoană

\r\n

Este adevărat, că există numeroase pasaje, în special în Vechiul Testament, dar și în Noul, care condamnă atât închinarea, cât și confecționarea idolilor. Vom examina, prin urmare, anumite pasaje scripturistice caracteristice, cu scopul de a înțelege adevărata semnificație a acestei interdicții, precum și semnificația cuvintelor „idol și „icoană”. (mai mult…)

Poate ierta preotul păcatele?

„Dumnezeu ne-a dat putere de a ne ierta unii altora, în sensul că ceea ce iertăm noi altora şi alţii nouă, este iertat de fapt şi de către Dumnezeu; că pentru acelea nu vom mai fi judecaţi. Dumnezeu ne-a cedat, în scopul acesta, din puterea Lui. Numai din puterea Lui de jude­cată nu ne-a cedat, pentru că dăm dovadă că facem uz rău de puterea pe care nici n-o avem de fapt, ci numai ne închipuim că o avem. (mai mult…)

Învăţături despre postire

Cu doi ani în urmă, Dumnezeu m-a învrednicit ca, în gura de rai de la Schitul Pătrunsa, să mă îmbogăţesc cu vorbele de duh ale celui care era atunci cel mai vârstnic trăitor din lumea monahală românească, părintele Simeon. Cu mare bucurie ne-a destăinuit despre ziua în care s-a călugărit, despre întregul său urcuş monastic, dar la ultima noastră întâlnire, cu două luni înainte de a muri, bătrânul Simeon avea să-mi dezvăluie cât de mult au însemnat postul şi asceza în formarea sa spirituală a vieţuirii în Hristos şi cât de importantă este, pentru cel care se hotărăşte să postească, parcurgerea fiecărei trepte, pe măsura râvnei duhovniceşti. (mai mult…)

Pocăinţa particulară trebuie integrată în pocăinţa Bisericii

Postul Mare este cunoscut ca perioadă prin excelenţă a pocăinţei. Aceasta nu este în mod necesar scopul postului, ci este mai degrabă instrumentul prin care omul se pregăteşte sufleteşte şi trupeşte să-L primească pe Hristos cel înviat. Pocăinţa este mijlocul prin care pregătirea pentru Înviere se realizează în cel mai autentic mod. Secularismul din societatea actuală a scindat însă înţelegerea pocăinţei de către unele persoane care o consideră fie un simplu act particular, fie un act circumscris total spaţiului liturgic. (mai mult…)

De ce să participăm la slujbele de seară ?

Viaţa omului este un lanţ compus din verigi ce alternează între muncă şi odihnă. Au existat dintotdeauna oameni care au preferat mai mult odihna şi alţii care au preferat munca. Adevărul este că omul prin natura lui, tinde să caute mai mult relaxare decât muncă. Acesta iubeşte frumuseţea trupului, frumuseţea artei, muzicii, a literaturii înalte, și se lasă impresionat de faimă, onoare și respect. Oamenii iubesc mâncarea gustoasă, băuturile fine, confortul și îmbelșugarea, eleganța hainelor și a locuințelor. (mai mult…)

Pregătirea pentru Sfânta Împărtăşanie

 impartasanieÎntreaga viaţă a unui creştin este şi ar trebui să fie pregătire pentru Sfânta Împărtăşanie. Cea mai gravă consecinţă a practicii prezente este că pregătirea pentru Împărtăşanie este îndepărtată din viaţa noastră, ceea ce ne face viaţa mai profană, ruptă de credinţa pe care o practicăm.

\r\n

Marele liturgist pr. Alexander Schmemann vorbeşte în cartea sa „Postul Mare. Paşi spre înviere“ de trei trepte ale pregătirii pentru Sfânta Împărtăşanie. (mai mult…)

КАК СПАСАТЬСЯ В МИРУ

В современном мире трудно сохранить душу незагрязненной. Писатель В. Крупин пишет: «Идешь по улице, поднимаешь глаза: вся улица в рекламе разврата и наживы; включаешь телевизор – в нем бесы пропаганды насилия и поклонения золотому тельцу; открываешь газету – сплетни, пошлость, скандалы, постель… Куда деваться?..» (mai mult…)

Pacea sufletească este „molipsitoare”

Pacea se întinde din sufletul ce o are, cum se întinde şi tulburarea. Aceasta arată iarăşi legătura interioară dintre suflete. Dar arată şi faptul că, atât valorile pozitive, cât şi lipsa lor,au ca suporturi persoanele. Pacea nu e o stare impersonală și nici tulburarea. Ci e o stare personală, plină de intenţia îndreptată spre alte persoane. (mai mult…)

Taxa pe păcat

Când părintele Paisie a fost întrebat dacă a avut de înfruntat multe atunci când a fost novice în cele ale monahismului a dat următorul răspuns: De fiecare dată mi se întâmpla ceva atunci când mă luptam cu mine însumi, iar când alții îmi atrăgeau atenţia asuprea unui lucru nu lăsam niciodată ca vorbele lor să treacă pe lângă mine, lăsând greșeala „netaxată”. Asta conduce inevitabil la următoarea întrebare: ce este taxa și cum taxăm greșelile și păcatele? (mai mult…)

Boldul morții

De la începutul existenței sale, mai concret după căderea în păcat, omul a gustat din ceea ce numim noi frică. Acest fenomen necunoscut până atunci omului, a luat diferite forme, astfel omul păcătos a simțit o frică față de foarte multe lucruri. Interesant este că pe măsură ce omul se scufundă în mocirla păcatului nuanțele și amplitudinea fricii capătă impunere în viața acestuia. Omul a început să se teamă de tot ce îl înconjoară. Au apărut cele mai bizare tipuri de frică, printre care: (mai mult…)

UNUI OM CARE SPUNE CĂ ARE CREDINŢĂ ÎN DUMNEZEU, ÎNSĂ NU I SE ROAGĂ

Osteneşte-te să întăreşti credinţa din tine. Cu vremea vei simţi nevoia să te rogi. Credinţa ta nu-i tare, de aceea încă nu te mână la rugăciune.

\r\n

Am văzut odată cum pe o roată de moară cădea puţină apă. Şi roata rămânea nemişcată. Apoi a venit apă multă, şi roata s-a pus în mişcare. Credinţa e putere duhovnicească. Puţina credinţă nu mişcă nici mintea spre cugetarea la Dumnezeu, nici inima spre rugăciune către Dumnezeu. Credinţa mare mişcă şi mintea, şi inima, şi tot sufletul omului. Cât dăinuieşte în om o credinţă mare, ea îi mişcă sufletul, prin puterea ei, către Dumnezeu. (mai mult…)

Eutanasia este împotriva lui Dumnezeu

Originea discuţiilor despre eutanasie din ultima perioadă este o întâmplare din Belgia. Aici, nişte gemeni care nu sufereau de o boală în fază terminală au fost eutanasiaţi, iar partidul de la putere a propus extinderea Legii eutanasiei la copii şi suferinzii de Alzheimer. Toate acestea în contextul în care medicina a dezvoltat foarte mult algeziologia şi îngrijirea paliativă, iar creştinismul susţine că eutanasia încalcă porunca „Să nu ucizi“. (mai mult…)

„Impactul uman asupra mediului a atins pragul critic“

Asistăm în mod vizibil la o serie de transformări ale naturii, observând efectele încălzirii globale a mediului, acestea cumulate ducându-ne din păcate într-o direcţie greşită. Există soluţii, care sunt acestea? „Dacă toţi am reuşi să găsim în preceptele hristice modele, atitudini  de comportament, cred că am reuşi să identificăm adevărata soluţie.“ Un interviu cu prof. univ. dr. Mircea Duţu, preşedintele Universităţii Ecologice din Bucureşti, fondator şi membru a mai multe instituţii în domeniul ecologiei şi mediului. (mai mult…)

Ție Doamne

Când ai sănătate și spor în treabă, înalță-ți inima și zi: „Ție, Doamne!”

\r\n

Când oamenii te cinstesc și te laudă, spune-și în sinea ta: „Nu eu merit asta, asta nu se cuvine mie, ci – Ție, Doamne!”

\r\n

Când îți trimiți copiii la muncă ori la școală, ori în armată, binecuvântează-i din pragul casei tale și zi: „Îi dau în grija – Ție, Doamne!” (mai mult…)

Două duminici dedicate unor modele de viață sfântă

Sfântul Ioan Scărarul este prăznuit în mod normal pe 30 martie/12 aprilie, iar Cuvioasa Maria Egipteanca, pe 1/14 aprilie. Faptul că aceste două praznice cădeau întotdeauna în timpul Triodului făcea ca ele să nu fie prăznuite cu solemnitate, în ciuda importanţei acestor sfinţi în evlavia bizantină. Prin urmare, instituirea sărbătoririi lor în două dintre duminicile perioadei Triodului a permis o mai mare strălucire acordată acestor doi sfinţi şi o afirmare mai explicită a legăturii lor cu Postul Mare. (mai mult…)

Duminica a IV-a din Post

Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. (mai mult…)