\r\n
Această plângere merită să fie examinată mai îndeaproape.
\r\n
\r\n
Să-l încredinţeze lui Hristos şi să se roage ca să i se înmoaie puţin inima. Apoi, Hristos, încet-încet, va „debarca” în inima lui, şi acela va începe să-şi facă probleme de conştiinţă.
\r\n
\r\n
Unul dintre oraşele Rusiei centrale, care trecuse rând pe rând în mâinile taberelor aflate în luptă, a ajuns sub o stăpânire nouă; în orăşelul cu pricina se afla o femeie, soţie de ofiţer rus, cu cei doi copii ai săi.
\r\n
\r\n
Dacă Hristos a murit pentru păcătoşi, de ce oamenii care cad în păcate de moarte, din neputinţă, nu pot fi pomeniţi la Sfânta Liturghie, care este cea mai puternică rugăciune? Nu au ei nevoie mai mare de dragostea lui Hristos?
\r\n
\r\n
“Femeile(n.n.) umblă acum goale, – desi bărbatii nu suntmai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu.A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat”.
\r\n
\r\n
Era un pustnic care s-a nevoit într-un loc pustiu vreme de 70 de ani, în post, în priveghere şi în multă trezvie. În atâţia ani cât a slujit lui Dumnezeu nu s-a învrednicit să vadă nici o vedenie sau descoperire de la Dumnezeu.
\r\n
\r\n
De ce să mă spovedesc? Eu nu am nici un păcat mare. Să se mărturisească cei ce au ucis, au jefuit, au săvârşit nelegiuiri sau vreun alt fel de păcat.” În cea dintâi împrejurare, omul nu crede că va fi iertat din pricina apăsătoarei conştiinţe a păcătoşeniei sale, iar aici lipseşte orice conştiinţă a păcătoşeniei.
\r\n
\r\n
Trasăm ca sarcină clerului şi, cu deosebire, parohilor de biserici, să ia aminte ca persoanele cu buzele rujate să nu se atingă de icoane, de cruce şi de niciun obiect sfinţit, lăsînd pe acestea urme de vopsea.
\r\n
\r\n
Lumea, incluzând aici și pe majoritatea celor care se consideră pe sine ,,creștini’’, primește orice nouă realizare a științei moderne ca pe o binecuvântare de necontestat care trebuie de la sine înțeles acceptată. Creștinii ortodocși însă trebuie să deosebească mai mult lucrurile, pentru ca nădejdea noastră nu este în această lume care trece, ci în viața veșnică. Iată-l pe fostul Întâi Stătător al Bisericii Ruse din Afara Granițelor vorbind despre o asemenea realizare dintre cele mai recente, celor a căror conștiință duhovnicească nu a fost încă cu totul omorâtă de deșertăciunea lumească și de raționalism (Rusia Ortodoxă, nr. 4, 1968).
\r\n
\r\n
Creştinul fanatic este un prizonier al literei, dar şi un prizonier al propriei importanţe.
\r\n
Sfântul Isaac Sirul spune următoarele:
\r\n
„În două feluri se poate sădi în chip statornic în cineva un zel (fanatism) faţă de vieţui-rea altora: din mândrie sau din prostie. În afara acestor două lucruri, nimic nu poate prici-nui un astfel de zel”.
\r\n
\r\n
Adormirea Maicii Domnului si traditiile asociate ei nu se gasesc in Biblie. Cum anume trebuie sa le apreciem? Merita ele pomenirea noastra? Cum le-au abordat Parintii Bisericii si ce anume inseamna exact aceasta sarbatoare pentru crestinii ortodocsi de azi?
\r\n
\r\n
Iubitii mei fii duhovnicesti,
\r\n
Astazi vom spune putine lucruri in cinstea Maicii Domnului, pe care Biserica noastra ortodoxa o ridica deasupra heruvimilor si serafimilor, in timp ce ereticii o coboara la treapta de necinste.
\r\n
\r\n
Acum prăznuim Adormirea Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria. Aceasta a fost însă moartea Maicii Lui Dumnezeu – moarte adevărată, asemenea morţii oricărui om. Şi atunci, de ce a fost numită „adormire“?
\r\n
\r\n
Crizele psiho-spirituale nu se tratează medicamentos, ci duhovnicește! Suferă ego-ul nostru. Trăiți în bucurie. Dacă stăm prea mult în trecut ne cuprinde depresia. Dacă stăm prea mult în viitor ne cuprinde anxietatea. Să ne trăim prezentul cu respect pentru trecut și cu speranță pentru viitor.
\r\n