TEOLOGIA „ICREI” – ÎN SÂMBĂTA SFÂNTULUI LAZĂR

În Sâmbăta, numită a Sfântului Lazăr, Biserica Ortodoxă aminteşte de minunea săvârşită de către Mântuitorul Hristos în Betania – învierea lui Lazăr (prieten al lui Hristos), mort de patru zile (Ioan, 11, 1-45). Sfânta Biserică aminteşte despre această minune în slujbele din perioada Postului Mare, începând cu ziua de Marţi din Săptămâna a 6-a – majoritatea stihirilor sunt închinate acestui eveniment. Din aceste stihiri, îndeosebi în cele din zilele de Marţi, Vineri şi Sâmbătă (cf.: Triodul, Slujbele de Marţi, Vineri şi Sâmbătă din Săptămâna a 6-a a Postului Mare, şi anume: – Troparul 1-i de la primul Canon de la Utrenia de Vineri (dimineaţa); – Sedealna 1-a de la Utrenia de Sâmbătă (dimineaţa); (mai mult…)

Lanţul ispăşirilor

\r\n

\r\n

\r\n\r\nÎn majoritatea cazurilor, atunci când ni se întâmplă o nenorocire la care nu ne-am aşteptat, gândim că aceasta este un răspuns la vreo greşeală sau păcat al nostru. Şi nu greşim deloc. Aşa este. Dreptatea este o lege de care nu scapă nimeni. Iar împlinirea ei se petrece fie aici pe pământ, fie dincolo în veşnicie. Şi e mai bine când se întâmplă aici, spre ispăşire şi îndreptare, decât în eternitate, unde este spre pedeapsă fără chip de scăpare.\r\n\r\nUn tânăr voia să se căsătorească, dar viitoarea soţie i-a spus: „Nu vin după tine dacă nu scapi de tatăl tău. Fă-l să plece. Nu pot locui în aceeaşi casă cu tatăl tău”. Tânărul o iubea. S-a dus la tatăl său şi i-a spus: (mai mult…)

Credinţa într-o lume a sceptismului

Ne mărturisim credinţa în multe feluri, mai întâi de toate prin exemplul vieţii noastre, prin felul în care ne rugăm, trăim şi iubim. Alteori, pur şi simplu ne mărturisim credinţa prin discuţii şi conversaţii purtate cu alţi creştini ortodocşi sau cu cei de alte credințe unde putem face referiri la Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie sau la Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Cu toate acestea, am putea de asemenea discuta cu necredincioşii şi scepticii iar apelul la aceleaşi surse precum Biblia, Tradiţia şi Sfinţii Părinţi nu vor avea nici o însemnătate pentru ei. (mai mult…)

Moșneagul

\r\n

(mai mult…)

Totul se poate cumpăra

\r\n

\r\n

\r\n

Oamenilor le este cu neputinţă să trăiască fără lucruri materiale. E un fapt cât se poate de evident. Dumnezeu ne-a dăruit lumea întreagă, cu condiţia să-i dăm o întrebuinţare bună şi să nu ne împătimim acumulând bunuri fără măsură. Pentru că goana după cele pământeşti îi face pe mulţi să-şi strice viaţa de aici şi să rateze Împărăţia cerurilor. (mai mult…)

Ciobul de oglindă

\r\n

\r\n

\r\n\r\nLa finalul unui curs, un profesor a fost întrebat de un student: „Domnule profesor, care este sensul vieţii?“\r\n\r\nO parte dintre colegii celui care pusese întrebarea începuseră să râdă. Profesorul îl privi îndelung pe student, cercetând parcă dacă era o întrebare serioasă. Înţelese că da.\r\n\r\n„Am să vă răspund.“ Scoase din buzunarul de la pantaloni o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă, şi spuse: „Pe când eram copil, am găsit pe stradă o oglindă făcută ţăndări. (mai mult…)

Boli ale vremurilor noastre

În trecut, distanţa dintre două generaţii era de aproximativ 15-20 de ani. Astăzi, în secolul vitezei, distanţa dintre generaţii este de doar 7-10 ani. Astfel, distanţa dintre doi fraţi care fac parte din aceeaşi familie devine cu atât mai semnificativă, dar mai ales între părinţi şi copii, între care se iveşte o mare prăpastie. Problemelor obişnuite dintre părinţi şi copii li se adaugă astăzi o nouă problemă cauzată de dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei. (mai mult…)

Ispita cea mai de pe urmă

În copilărie, să mă întorc acasă după vacanța de primăvară a fost dintotdeauna o bucurie. Mi se părea că natura începea ca prin farmec să revină la viață. Cireșii cu flori albe, crenguțele înmugurite, verdele crud ce înviora pajiștile uscate erau semnul că iarna își ieșise din drepturi făcându-i loc primăverii. Erau şi ani în care se întâmpla ca în plin proces de înviere a naturii, iarna să-și cearnă pe neașteptate ultima zăpadă. Partea tragică era că orice copac prins în floare era condamnat la un sezon fără rod, din cauza frigului necruțător ce distrugea toate florile firave. Era ultima luptă pe care o dădea iarna, dezgolind în calea sa toți copacii care din nerăbdare, își etalaseră petalele înainte de vreme. (mai mult…)

CHIPUL MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ÎN ADEVĂRATA ICONOGRAFIE

Mulţi sfinţi iconografi, teologi şi artişti au meditat la taina acestui chip şi au încercat să-i dea o expresie. Intenţia acestui studiu este aceea de a pune în evidenţă diferenţa dintre cugetarea hristologică a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi cea “artistică” a marilor maeştri în artă referitoare la chipul lui Iisus Hristos. Şi din acest punct de vedere va fi expusă învăţătura Bisericii Ortodoxe despre icoana Domnului Hristos, unde vom observa adâncimea teologiei Sfinţilor Părinţi, înrudirea cuvintelor lor cu chipul reprodus de iconarul creştin.  (mai mult…)

„Sunt credincios, dar nepracticant”

„Sunt credincios, dar nepracticant” sau „cred în Dumnezeu, cred în Hristos, dar în biserică nu”. Iată frazele pe care le repetă zeci de mii de tineri astăzi. Iată că atât de mulţi „credincioşi” – botezaţi cel mai adesea în Biserica Ortdoxă – , nu „merg la biserică” şi declară că nu sunt „practicanţi”. Dar care este această credinţă pe care nu o punem în aplicare? Cine este acest Dumnezeu în care credem dar pe care nu căutăm să-L întâlnim? Cine este acest Hristos pe care Îl cinstim şi cu care nu vrem să ne unim? Ce este această biserică de care ne ţinem departe? (mai mult…)

A trecut la cele veşnice tatăl Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vladimir

(mai mult…)

„FĂ CU ROBUL TĂU, DUPĂ MILA TA…” (Ps., 118, 124)

Înalt Prea Sfințite Stăpâne! 

\r\n

În aceste zile, când tatăl Înalt Prea Sfinției Voastre, a trecut la Domnul și a pășit pe calea pe care va merge tot trupul și tot sufletul și se va întâlni cu Dumnezeul cel Viu – trăim și împărtășim alături de Înalt Prea Sfinția Voastră aceleași gânduri și retrăiri duhovnicești, că printre lacrimile firești să putem vedea și lumina învierii, și pe lângă tristețe – biruința lui Hristos asupra morții și viața veșnică, care se deschide celor adormiți. (mai mult…)

Duminica a V-a din Post

Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. (mai mult…)

Femeia care a măsurat distanţa de la iad la rai

Duminica ce urmează, a V-a din Post, este numită şi a Cuvioasei Maria Egipteanca. Nu întâmplător a fost ales de către Sfinţii Părinţi acest chip al pocăinţei, această pildă de curaj în lupta dusă în războiul cu patimile cele mai grele.

\r\n

A trăit la cumpăna secolelor IV şi V, trecând la Domnul în anul 431. Şi-a părăsit părinţii şi a plecat de la 12 ani de acasă, în Alexandria, trăind în acest oraş, vreme de 17 ani, în desfrânări care nu se pot descrie în cuvinte. Ea însăşi îi mărturiseşte lui Zosima, cel care a găsit-o în pustiul Iordanului: „Timp de mai bine de şaptesprezece ani, iartă-mă, i-am petrecut în dragoste publică, supusă fiind destrăbălării. Şi pe adevăr mă jur, nu pentru plată, căci n-am luat nimic de la cei care de multe ori voiau să-mi plătească. Acest chip – de a-mi satisface dorinţa în dar – l-am născocit pentru a face să atrag luarea aminte a câtor mai mulţi asupra mea. Iarăşi să nu crezi cumva că nu luam bani pentru că eram bogată. Nu, căci trăiam ca o cerşetoare şi adeseori torceam câlţi. Aveam însă o poftă nesăţioasă şi o dorinţă neînfrântă de a mă tăvăli în noroi. Aceasta socoteam că este scopul vieţii, de a batjocori neîncetat trupul.” (mai mult…)

ÎNDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE

Având în faţă această listă de păcate, ne putem face un amănunţit examen de conştiinţă. Astfel putem descoperi mai ales păcatele ascunse, pe care le-am făcut şi nu ştiam că sunt păcate sau nu ne-am dat seama că păcătuim.

\r\n

Cel mai simplu şi mai sigur este să luaţi ceva de scris şi o hârtie şi, pe măsură ce citiţi păcatele, notaţi pe hârtie pe cele pe care le-aţi făcut. Notaţi-le nu exact cum sunt în listă, ci cum s-au întâmplat în viaţa dumneavoastră. Să nu credeţi că le veţi ţine minte pe toate. (mai mult…)

Denia Acatistului Bunei Vestiri

În săptămâna a cincea a Postului Mare, vineri seara, se oficiaza Denia Acatistului Bunei Vestiri (Slujba Imnului Acatist).

\r\n

Originea acestei sărbători o aflăm în intervenția minunată a Maicii Domnului în Constantinopol, la 7 august 626, când perșii și avarii au atacat cetatea.

\r\n

În vremea aceea, împăratul Heraclie se afla departe, fiind plecat într-o expediție în Orient. Dar absența împăratului a fost suplinită cu prisosință de unsul Domnului, Patriarhul Serghie care, cu puterea lui Dumnezeu, pentru mijlocirile Maicii Domnului și ale Sfinților și cu rugăciunile poporului, a biruit pe dușmani. (mai mult…)

Acatistul Bunei Vestiri a Maicii Domnului

(mai mult…)

Sunt Sfintele Icoane idoli?

În rândurile ce urmează, vom face o analiză a percepției Sfintei Scripturi, referitoare la închinarea la idoli, arătând deosebirea dintre idol și icoană.

\r\n

Diferența dintre idol și icoană

\r\n

Este adevărat, că există numeroase pasaje, în special în Vechiul Testament, dar și în Noul, care condamnă atât închinarea, cât și confecționarea idolilor. Vom examina, prin urmare, anumite pasaje scripturistice caracteristice, cu scopul de a înțelege adevărata semnificație a acestei interdicții, precum și semnificația cuvintelor „idol și „icoană”. (mai mult…)

Poate ierta preotul păcatele?

„Dumnezeu ne-a dat putere de a ne ierta unii altora, în sensul că ceea ce iertăm noi altora şi alţii nouă, este iertat de fapt şi de către Dumnezeu; că pentru acelea nu vom mai fi judecaţi. Dumnezeu ne-a cedat, în scopul acesta, din puterea Lui. Numai din puterea Lui de jude­cată nu ne-a cedat, pentru că dăm dovadă că facem uz rău de puterea pe care nici n-o avem de fapt, ci numai ne închipuim că o avem. (mai mult…)

Învăţături despre postire

Cu doi ani în urmă, Dumnezeu m-a învrednicit ca, în gura de rai de la Schitul Pătrunsa, să mă îmbogăţesc cu vorbele de duh ale celui care era atunci cel mai vârstnic trăitor din lumea monahală românească, părintele Simeon. Cu mare bucurie ne-a destăinuit despre ziua în care s-a călugărit, despre întregul său urcuş monastic, dar la ultima noastră întâlnire, cu două luni înainte de a muri, bătrânul Simeon avea să-mi dezvăluie cât de mult au însemnat postul şi asceza în formarea sa spirituală a vieţuirii în Hristos şi cât de importantă este, pentru cel care se hotărăşte să postească, parcurgerea fiecărei trepte, pe măsura râvnei duhovniceşti. (mai mult…)