Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameşului şi Fariseului)

\r\n

Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

\r\n

(Luca 18,10-14) (mai mult…)

The show must go on?

Într-o biserică din Bucureşti, o mamă încearcă să îşi aline copilul aflat într-un cărucior cu rotile şi să fie în acelaşi timp atentă la slujbă. Copilul nu e nici mic şi nici nu are vreun handicap. De fapt, are 22 de ani şi este purtat într-un cărucior pentru că are SIDA în fază terminală. „Ştefan” e homosexual.

\r\n

Când avea 14 ani, Ştefan era un băiat timid. Spre deosebire de colegii lui de liceu, prefera să îşi petreacă timpul liber în compania fetelor. (mai mult…)

Triodul, urcuș spre înviere

 Perioada triodului este o chemare la unirea cu Hristos, în moartea și Învierea Sa. Aceasta ne descoperă că omul nu este om cu adevărat, decât în comuniune cu Dumnezeu și că doar atunci, el este cu adevărat liber.

\r\n

Pocăința este o forță morală de primă valoare, sursă a oricărui progres spiritual al omului, care îl ajută pe acesta să se ridice la starea bărbatului desăvârșit, prin evitarea păcatului și prin înfăptuirea binelui. Dimensiunea specifică pocăinţei, în duhul autentic ortodox, este aceea de stare permanentă a Bisericii, în integritatea ei şi a fiecărui membru, în parte. Pocăinţa nu se opreşte niciodată. Pe întreg parcursul anului bisericesc, omul are posibilitatea, atât în cadrul cultului liturgic, cât şi personal, să lucreze şi să desăvârşească pocăinţa sa. (mai mult…)

Cu ce-am greşit? (îndreptar de spovedanie pentru copii)

Bunul meu prieten, aş vrea să-ţi ajut să te pregăteşti de spovedanie, să-ţi aminteşti mai bine cu ce-ai greşit, ce păcate ai putut să faci. În continuare voi enumera o listă de păcate, iar tu gândeşte-te bine şi dacă recunoşti printre acestea vreunul, ţine-l minte sau notează-l pe o foaie. Mărturiseşte-ţi păcatele şi decide-te cu fermitate să nu le mai repeţi. Aşadar, ascultă:

\r\n

– Crezi în Dumnezeu, Cel Care este Atotputernic şi Atotvăzător, Cel Care Te-a creat pe tine, te iubeşte şi te ocroteşte?\r\n- Te strădui să-L iubeşti pe Dumnezeu, Tatăl nostru Cel Ceresc? Întotdeauna îţi aminteşti de El?\r\n- Te rogi oare Domnului pentru mântuirea sufletului tău şi a apropiaţilor tăi? Oare ceri în rugăciunile tale ajutorul sfinţilor? (mai mult…)

Regele dorinţelor

– Cumpără-mi, cumpără-mi, te rog! Vreau jucăria asta!– îşi sâcâia mama un copilaş mofturos, ce nu-şi putea lua privirea de la o vitrină de magazin.\r\n Mama răbdă cât răbdă nazurile copilului, până nu mai rezistă şi-n cele din urmă îi cumpără jucăria. S-au întors acasă cu o jucărie nouă. Copilaşul s-a jucat cu ea, iar când s-a plictisit, a  aruncat-o într-un colţ, unde se înălţa un adevărat munte de jucării obţinute prin „cumpără-mi, cumpără-mi, te rog”. (mai mult…)

Pomenirea Sfîntului Mare Mucenic Teodor Stratilat 8 / 21 Februarie

Toate muceniciile sînt scumpe înaintea lui Dumnezeu, dar există mucenicii mai scumpe decît cele mai scumpe. Valoarea unei mucenicii depinde de mărimea bunurilor pe care le leapădă Creştinul, acceptînd mai bine să moară penru Hristos; şi mai departe, depinde şi mai mult de mărimea suferinţei pe care o îndură creştinul de dragul credinţei lui în Hristos. Sfîntul Teodor, care era mare\r\ncomandant militar în armata romană în timpul împărăţiei lui Licinius, şi guvernator al cetăţii Heraclea, şi-a dispreţuit tinereţea, marea frumuseţe, înaltul rang militar şi onorurile cu care îl înconjura împăratul; toate acestea, de dragul lui Hristos. Teodor a fost mai întîi biciuit, fiind lovit cu şase sute de lovituri de bici peste stomac. După aceea, a fost înălţat pe o cruce şi străpuns peste tot cu lăncii. La sfîrşit i s-a tăiat capul. De ce? Pentru că Sfîntul Teodor îl iubea pe Hristos mai mult decît orice altceva în această lume. El se scîrbea de idolatria prostească de la curtea imperială, dominată de superstiţiosul Licinius. El dărîma la pămînt idolii de argint şi de aur şi împărţea bucăţile săracilor. (mai mult…)

Despre cum trebuie să întîmpine adevăratul creştin ura din această lume

Şi veţi fi urîţi de toţi, pentru Numele Meu (Luca 21: 17).

\r\n

Toţi cei care se iubesc pe ei înşişi mai mult decât pe Dumnezeu îi vor urâ pe următorii Stăpînului lisus.

\r\n

Toţi cei care iubesc trupul mai mult decât sufletul îi vor urâ pe următorii Stăpinului lisus.

\r\n

Toţi cei care iubesc această lume mai mult decât împărăţia cea Veşnică a lui Dumnezeu îi vor urâ pe următorii Stăpânului lisus.

\r\n

Toţi cei care iubesc păcatul mai mult decât virtutea îi vor urâ pe următorii Stăpinului lisus.

\r\n

(mai mult…)

DESPRE URÂCIUNEA FĂŢĂRNICIEI ŞI A INVIDIEI ŞI DREPTUL LA SFINŢENIE

„Adesea, culmea dreptăţii este culmea răutăţii…

\r\n

Nu-ţi ascunde faţa ta, fii totdeauna ceea ce eşti

\r\n

Proverb latin

\r\n

 

\r\n

(mai mult…)

DESPRE DARUL LACRIMILOR

În Ortodoxie lacrimile și plânsul pentru păcate nu este văzut doar ca o fază a vieţii duhovnicești, ci ca un mod de a caracteriza ansamblul ei. Cuvioșii Părinți ca ava Arsenie, ale cărui şiroaie necontenite de lacrimi îşi făcuseră un făgaş în pieptul său (din cauza plânsului îi căzuseră genele) – erau priviţi drept icoane ale inimii curate.

\r\n

Lacrimile îl eliberează pe creștinul ortodox de păcate şi zidesc virtuţile;  asemenea tuturor celorlalte nevoinţe ascetice, ele nu sunt niciodată lăsate în urmă. Lacrimile erau văzute ca daruri ale harului lui Dumnezeu. Cuviosul Pimen cel Mare vorbeşte despre natura capricioasă a lacrimilor, relatând despre un frate chinuit, incapabil de a plânge, căruia i s-a reamintit că Israel a trebuit să aştepte 40 de ani pentru a intra în pământul făgăduinţei. (mai mult…)

Pătimirea Sfintei Muceniţe Agata (5 februarie /18 februarie)

Împărăţind rău-credinciosul Deciu şi fiind pus de dînsul Chintian ca voievod în Sicilia, a ieşit o păgînească poruncă prin toate ţările, ca toţi creştinii să fie ucişi. În acel timp era în cetatea Panormului o fecioară foarte frumoasă, anume Agata, născută din părinţi de neam bun şi bogaţi. Aceştia auzind de aceea tiranică poruncă, fără de Dumnezeu, dată spre uciderea creştinilor, s-a aprins cu rîvna după Hristos, Domnul său, Căruia s-a făcut mireasă, prin curată feciorie. Şi aşa, trecînd cu vederea moştenirea sa şi cinstea bunului său neam, cum şi bogăţia cea vremelnică ce îi rămăsese de la părinţi, cum şi toată slava lumii acesteia întru nimic socotind-o, a început dinainte a se pregăti spre pătimirea cea pentru Hristos.

\r\n

(mai mult…)

Pictura, o cale de reabilitare pentru deținuții din Polonia

 În spatele gratiilor unei închisori din partea de est a Poloniei, câteva femei se găsesc adânc concentrate în a învăța minunata artă a „scrierii” icoanelor din tradiția ortodoxă.  Meșteșugul tradițional și vechi de secole al pictării sfintelor icoane este folosit pentru prima dată ca parte a unui program de reintegrare socială într-o instituție de corecție din Bialystok.

\r\n

(mai mult…)

Pe drumul spre schimbare – Ne e frică de eşec sau de succes?

 Este aproape imposibil să trecem prin viaţă fără a experimenta eşecul într-un fel sau altul. Şi extraordinar într-un asemenea moment este faptul că suntem singurii care putem decide cum să-l privim, din ce perspectivă. Putem vedea eşecul ca un „sfârşit al lumii“ sau ca o dovadă a cât de incapabili suntem…  Or, putem privi eşecul ca ceea ce este în fapt: o experienţă incredibilă de învăţare. Pentru că acesta ne poate împiedica în viaţă doar dacă îi dăm voie s-o facă. Noi suntem cei care alegem. De fiecare dată când avem o nereuşită, putem alege să căutăm lecţia pe care o avem de învăţat.

\r\n

(mai mult…)

Sfânta Proorociţă Ana

Aceasta era fiica lui Fanuil, din neamul lui Asir. După ce locui cu bărbatul ei vreme de 7 ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea rămase la Templu toată viaţa ei, petrecând în post şi rugăciune.

\r\n

Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, pe când avea 84 de ani, ea se învrednici a vedea pe Domnul, când fu adus la Templu, la 40 de zile de la naşterea Sa în trup, de preafânta Lui Maică şi dreptul Iosif.

\r\n

Mulţumind lui Dumnezeu, Ana prooroci despre Dânsul către toţi cei care se aflau în Templu:

\r\n

– Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toţi proorocii.

\r\n

(mai mult…)

Viaţa Sfântului și Dreptului Simeon

\r\nSimeon, bătrânul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept şi credincios, aşteptând mângâierea lui Israil, iar Duhul Sfânt era peste dânsul. Aceluia i s-a făcut ştire de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Şi i s-a făcut ştire, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel: Când, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise şi toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleşi oameni înţelepţi din Israil, şaptezeci la număr. Între aceştia era şi Sfântul Simeon, ca un înţelept şi iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul şi, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli şi va naşte fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putinţă ca o fecioară, neştiind de bărbat, să poată naşte şi, luând cuţitul, a voit să radă cuvintele acelea. (mai mult…)

Duminica a XXXII-a după Rusalii

Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

\r\n

(Luca 19,1-10)

\r\n

(mai mult…)

Cum să-L căutăm pe Domnul

Flăcăul îşi caută o mireasă iar fata îşi caută un mire. Aceasta e viaţa pământească, binecuvântată de Dumnezeu. Dar pentru sufletul pe care şi l-a ales Domnul şi căruia i-a dat să guste dulceaţa iubirii lui Dumnezeu, viaţa pă­mântească nu stă pe acelaşi plan cu iubirea lui Dumnezeu, ci el se îngrijeşte numai de Dumnezeu şi nu se alipeşte de nimic pământesc. Şi dacă se apropie de el gânduri pămân­teşti, el nu se desfată în ele, pentru că nu poate iubi cele pământeşti, ci năzuieşte cu toată dorirea sa spre cele ce­reşti.

\r\n

Bolnavi, L-au căutat pe Hristos Maica Domnului îm­preună cu Iosif când Acesta a rămas la Ierusalim discu­tând în templu cu bătrânii; şi l-au găsit numai după trei zile.

\r\n

(mai mult…)

„Pe cel tăcut şi cu grijă la cuvinte îl ţin de prost şi mut”

„Cei mai mulţi cinstesc ca nepătimitori şi ca sfinţi pe cei ce făţăresc virtutea şi altceva arată în pielea obrazului, şi altceva sunt după omul din lăuntru, şi anume plini de toată nedreptatea, pizma, viclenia şi răul miros al plăcerilor. Ei socotesc aşa, pentru că nu au ochiul sufletului curăţit, nici nu sunt în stare să-i cunoască pe aceia după roadele lor. Iar pe cei ce petrec în evlavie şi virtute şi în nerăutatea inimii, care sunt sfinţi cu adevărat, îi socotesc, în chip greşit, ca pe oamenii de rând şi trec pe lângă ei dispreţuindu-i şi îi ţin de nimic.

\r\n

(mai mult…)

Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos (2 februarie/ 15 Februarie)

Să mergem astăzi cu Iisus şi Maria la Templu, pentru a ne consfinţi lui Dumnezeu! Iisus parcurge acest drum dificil spre Templu, pentru ca prin intermediul unui ritual tradiţional de consfinţire, să-I spună lui Dumnezeu în mod solemn şi pentru totdeauna: “Iată aici sunt!”

\r\n

Aceste cuvinte sunt rostite nu cu buzele, ci cu inima, în Templu, din mâinile mamei. Iisus ştie că în ciuda celorlalţi întâi născuţi, ceremonialul înfăptuit nu-L privează de menirea Lui, din veşnicie. De aceea a venit în lume, ca să fie Sacrificiu. Sacrificiu oferit nouă, pentru a noastră mântuire. Copilul, în ai cărui ochi se vede Dumnezeu, se descoperă în aceste clipe a fi Acel Om al suferinţei, despre care spun profeţii: «Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă» (Isaia 53, 2-3).

\r\n

(mai mult…)

Sfîntul Mucenic Trifon (1 februarie/ 14 Februarie)

În părţile Frigiei, în satul ce se numea Campsada, care era aproape de cetatea Apamia, s-a născut Sfîntul Trifon, din părinţi dreptcredincioşi. Încă de cînd era prunc, preabunul Dumnezeu a binevoit a sălăşlui într-însul harul Sfîntului Duh şi a-i hărăzi darul de a face minuni, ca nu numai din gura pruncului aceluia, ci şi din faptele lui cele minunate să se săvîrşească laudă. Tămăduia toate bolile, dar mai ales avea stăpînire asupra diavolilor. Numai cît auzeau pomenindu-se numele lui, fugeau din cei ce pătimeau. Deci, spre încredinţarea minunilor lui celor multe pe care le-a săvîrşit, vom descrie una, ca de la început să înţelegeţi toată viaţa lui.

\r\n

(mai mult…)

О дне св. Валентина

\r\n

О дне св. Валентина.