Însingurați dar niciodată singuri

În societatea modernă, atât bărbații cât și femeile suportă din ce în ce mai puțin „singurătatea”. Din anumite motive, simţim nevoia să ne înconjurăm de oameni, sunete, imagini vizuale, conversații telefonice, mesaje, chat-uri sau de alți stimuli care devin centrul universului în care trăim. Acest fenomen se numește „comunicare socială”. Vrem să fim conectați 24 de ore pe zi. Gândul că s-ar putea să nu putem fi contactați la orice oră ne preocupă din ce în ce mai mult. Radioul trebuie să fie pornit, televizorul trebuie să meargă, trebuie să fim înconjurați de oameni. (mai mult…)

Cum trebuie și cum nu trebuie să lucreze creștinul?

\r\n\r\n– Cum trebuie și cum nu trebuie să lucreze creștinul ?\r\n\r\n-În ziua de azi, oamenii sunt foarte zăpăciti, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi, şi se pierd în grija cea multă. Eu pun în randuială un lucru-două, şi abia apoi mă gândesc la altele.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\nNiciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gandesc să fac lucrul cutare. Îl termin, şi abia după aceea mă gandesc să fac altceva – pentru că dacă încep altul fără să îl fi terminat pe primul, nu am linişte.Când cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna – şi numai ce se gândeşte la ele, ca îl şi apucă schizofrenia.\r\n\r\nA venit la coliba mea un tânăr care avea probleme psihice. Mi-a spus că este chinuit, pentru că este supărat de problema moştenirii etc. „Despre ce moştenire vorbeşti?“, i-am spus. „Mai întâi ai nevoie de odihnă. Apoi trebuie să îţi iei diploma de absolvire, după care vei merge în armată, şi apoi să îţi cauţi un loc de muncă“. M-a ascultat, sărmanul, şi si-a aflat calea. Aşa se află pe sine oamenii. (mai mult…)

Patriarhul Ecumenic spune că Sfânta Sofia trebuie să rămână muzeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, a declarat marți că se opune categoric planurilor de reschimbare a basilicii Sfânta Sofia din Istanbul în moschee, o propunere dezbătuta în prezent de Parlamentul turc. 

\r\n

„Dorim ca Sfânta Sofia să rămână muzeu. A fost biserică creştină timp de peste 1000 de ani”, a scris cotidianul turc Milliyet citându-l pe Patriarh. „Dacă trebuie resfinţită, atunci trebuie să fie din nou biserică creştină, întrucât nu a fost construită pentru a fi moschee.”  (mai mult…)

Noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare

  Mitropolitul Neofit a fost ales de către Sfântul Sinod, noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare, a anunțat astăzi Mitropolitul de Sofia și Patriarh interimar, Kiril, lucru ce a fost semnalat și într-un mod solemn prin tragerea clopotelor din centrul orașului Sofia.

\r\n

Neofit a adunat 90 de voturi într-un al doilea tur de scrutin în fața lui Gavrail care adunase doar 40. (mai mult…)

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Haralambie (10 / 23 februarie)

\r\n

(mai mult…)

Pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Haralambie, Episcopul cetăţii Magnesiei, şi a celor ce au pătimit cu dînsul (10 / 23 februarie) (După Sfîntul Simeon Metafrast)

Împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, se risipea slujba care se făcea diavolilor şi se strica închinarea idolească, pe vremea lui Sever, păgînul împărat al Romei. Atunci, în cetatea Magnesiei vieţuia sfîntul episcop Haralambie. El învăţa popoarele cuvîntul lui Dumnezeu, povăţuindu-le la calea mîntuirii şi le zicea: „Împăratul meu, Iisus Hristos, a trimis pe prooroci şi pe apostoli cu puterea Duhului Sfînt, ca toţi oamenii, prin propovăduirea lor cea sfîntă, să se înţelepţească şi să meargă neabătuţi pe calea dreptăţii. Sever, împăratul vostru, a născocit cumplite prigoniri, ca să se aducă jertfe idolilor celor neînsufleţiţi şi să dea sufletele la moarte. Iar Iisus Hristos, Împăratul meu, prin prooroci şi prin apostoli ne-a trimis cuvintele vieţii cereşti, prin care vrăjmaşii se izgonesc, şarpele se calcă, necredinţa se preface în credinţă, iar nălucirea diavolească piere şi cade cu cădere cumplită toată puterea vrăjmaşului. Să credem mai mult cuvintelor care ne arată căile vieţii veşnice, decît să ne îndeletnicim în lucruri care ne aduc pierzare”. (mai mult…)

Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameşului şi Fariseului)

\r\n

Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

\r\n

(Luca 18,10-14) (mai mult…)

The show must go on?

Într-o biserică din Bucureşti, o mamă încearcă să îşi aline copilul aflat într-un cărucior cu rotile şi să fie în acelaşi timp atentă la slujbă. Copilul nu e nici mic şi nici nu are vreun handicap. De fapt, are 22 de ani şi este purtat într-un cărucior pentru că are SIDA în fază terminală. „Ştefan” e homosexual.

\r\n

Când avea 14 ani, Ştefan era un băiat timid. Spre deosebire de colegii lui de liceu, prefera să îşi petreacă timpul liber în compania fetelor. (mai mult…)

Triodul, urcuș spre înviere

 Perioada triodului este o chemare la unirea cu Hristos, în moartea și Învierea Sa. Aceasta ne descoperă că omul nu este om cu adevărat, decât în comuniune cu Dumnezeu și că doar atunci, el este cu adevărat liber.

\r\n

Pocăința este o forță morală de primă valoare, sursă a oricărui progres spiritual al omului, care îl ajută pe acesta să se ridice la starea bărbatului desăvârșit, prin evitarea păcatului și prin înfăptuirea binelui. Dimensiunea specifică pocăinţei, în duhul autentic ortodox, este aceea de stare permanentă a Bisericii, în integritatea ei şi a fiecărui membru, în parte. Pocăinţa nu se opreşte niciodată. Pe întreg parcursul anului bisericesc, omul are posibilitatea, atât în cadrul cultului liturgic, cât şi personal, să lucreze şi să desăvârşească pocăinţa sa. (mai mult…)

Cu ce-am greşit? (îndreptar de spovedanie pentru copii)

Bunul meu prieten, aş vrea să-ţi ajut să te pregăteşti de spovedanie, să-ţi aminteşti mai bine cu ce-ai greşit, ce păcate ai putut să faci. În continuare voi enumera o listă de păcate, iar tu gândeşte-te bine şi dacă recunoşti printre acestea vreunul, ţine-l minte sau notează-l pe o foaie. Mărturiseşte-ţi păcatele şi decide-te cu fermitate să nu le mai repeţi. Aşadar, ascultă:

\r\n

– Crezi în Dumnezeu, Cel Care este Atotputernic şi Atotvăzător, Cel Care Te-a creat pe tine, te iubeşte şi te ocroteşte?\r\n- Te strădui să-L iubeşti pe Dumnezeu, Tatăl nostru Cel Ceresc? Întotdeauna îţi aminteşti de El?\r\n- Te rogi oare Domnului pentru mântuirea sufletului tău şi a apropiaţilor tăi? Oare ceri în rugăciunile tale ajutorul sfinţilor? (mai mult…)

Regele dorinţelor

– Cumpără-mi, cumpără-mi, te rog! Vreau jucăria asta!– îşi sâcâia mama un copilaş mofturos, ce nu-şi putea lua privirea de la o vitrină de magazin.\r\n Mama răbdă cât răbdă nazurile copilului, până nu mai rezistă şi-n cele din urmă îi cumpără jucăria. S-au întors acasă cu o jucărie nouă. Copilaşul s-a jucat cu ea, iar când s-a plictisit, a  aruncat-o într-un colţ, unde se înălţa un adevărat munte de jucării obţinute prin „cumpără-mi, cumpără-mi, te rog”. (mai mult…)

Pomenirea Sfîntului Mare Mucenic Teodor Stratilat 8 / 21 Februarie

Toate muceniciile sînt scumpe înaintea lui Dumnezeu, dar există mucenicii mai scumpe decît cele mai scumpe. Valoarea unei mucenicii depinde de mărimea bunurilor pe care le leapădă Creştinul, acceptînd mai bine să moară penru Hristos; şi mai departe, depinde şi mai mult de mărimea suferinţei pe care o îndură creştinul de dragul credinţei lui în Hristos. Sfîntul Teodor, care era mare\r\ncomandant militar în armata romană în timpul împărăţiei lui Licinius, şi guvernator al cetăţii Heraclea, şi-a dispreţuit tinereţea, marea frumuseţe, înaltul rang militar şi onorurile cu care îl înconjura împăratul; toate acestea, de dragul lui Hristos. Teodor a fost mai întîi biciuit, fiind lovit cu şase sute de lovituri de bici peste stomac. După aceea, a fost înălţat pe o cruce şi străpuns peste tot cu lăncii. La sfîrşit i s-a tăiat capul. De ce? Pentru că Sfîntul Teodor îl iubea pe Hristos mai mult decît orice altceva în această lume. El se scîrbea de idolatria prostească de la curtea imperială, dominată de superstiţiosul Licinius. El dărîma la pămînt idolii de argint şi de aur şi împărţea bucăţile săracilor. (mai mult…)

Despre cum trebuie să întîmpine adevăratul creştin ura din această lume

Şi veţi fi urîţi de toţi, pentru Numele Meu (Luca 21: 17).

\r\n

Toţi cei care se iubesc pe ei înşişi mai mult decât pe Dumnezeu îi vor urâ pe următorii Stăpînului lisus.

\r\n

Toţi cei care iubesc trupul mai mult decât sufletul îi vor urâ pe următorii Stăpinului lisus.

\r\n

Toţi cei care iubesc această lume mai mult decât împărăţia cea Veşnică a lui Dumnezeu îi vor urâ pe următorii Stăpânului lisus.

\r\n

Toţi cei care iubesc păcatul mai mult decât virtutea îi vor urâ pe următorii Stăpinului lisus.

\r\n

(mai mult…)

DESPRE URÂCIUNEA FĂŢĂRNICIEI ŞI A INVIDIEI ŞI DREPTUL LA SFINŢENIE

„Adesea, culmea dreptăţii este culmea răutăţii…

\r\n

Nu-ţi ascunde faţa ta, fii totdeauna ceea ce eşti

\r\n

Proverb latin

\r\n

 

\r\n

(mai mult…)

DESPRE DARUL LACRIMILOR

În Ortodoxie lacrimile și plânsul pentru păcate nu este văzut doar ca o fază a vieţii duhovnicești, ci ca un mod de a caracteriza ansamblul ei. Cuvioșii Părinți ca ava Arsenie, ale cărui şiroaie necontenite de lacrimi îşi făcuseră un făgaş în pieptul său (din cauza plânsului îi căzuseră genele) – erau priviţi drept icoane ale inimii curate.

\r\n

Lacrimile îl eliberează pe creștinul ortodox de păcate şi zidesc virtuţile;  asemenea tuturor celorlalte nevoinţe ascetice, ele nu sunt niciodată lăsate în urmă. Lacrimile erau văzute ca daruri ale harului lui Dumnezeu. Cuviosul Pimen cel Mare vorbeşte despre natura capricioasă a lacrimilor, relatând despre un frate chinuit, incapabil de a plânge, căruia i s-a reamintit că Israel a trebuit să aştepte 40 de ani pentru a intra în pământul făgăduinţei. (mai mult…)

Pătimirea Sfintei Muceniţe Agata (5 februarie /18 februarie)

Împărăţind rău-credinciosul Deciu şi fiind pus de dînsul Chintian ca voievod în Sicilia, a ieşit o păgînească poruncă prin toate ţările, ca toţi creştinii să fie ucişi. În acel timp era în cetatea Panormului o fecioară foarte frumoasă, anume Agata, născută din părinţi de neam bun şi bogaţi. Aceştia auzind de aceea tiranică poruncă, fără de Dumnezeu, dată spre uciderea creştinilor, s-a aprins cu rîvna după Hristos, Domnul său, Căruia s-a făcut mireasă, prin curată feciorie. Şi aşa, trecînd cu vederea moştenirea sa şi cinstea bunului său neam, cum şi bogăţia cea vremelnică ce îi rămăsese de la părinţi, cum şi toată slava lumii acesteia întru nimic socotind-o, a început dinainte a se pregăti spre pătimirea cea pentru Hristos.

\r\n

(mai mult…)

Pictura, o cale de reabilitare pentru deținuții din Polonia

 În spatele gratiilor unei închisori din partea de est a Poloniei, câteva femei se găsesc adânc concentrate în a învăța minunata artă a „scrierii” icoanelor din tradiția ortodoxă.  Meșteșugul tradițional și vechi de secole al pictării sfintelor icoane este folosit pentru prima dată ca parte a unui program de reintegrare socială într-o instituție de corecție din Bialystok.

\r\n

(mai mult…)

Pe drumul spre schimbare – Ne e frică de eşec sau de succes?

 Este aproape imposibil să trecem prin viaţă fără a experimenta eşecul într-un fel sau altul. Şi extraordinar într-un asemenea moment este faptul că suntem singurii care putem decide cum să-l privim, din ce perspectivă. Putem vedea eşecul ca un „sfârşit al lumii“ sau ca o dovadă a cât de incapabili suntem…  Or, putem privi eşecul ca ceea ce este în fapt: o experienţă incredibilă de învăţare. Pentru că acesta ne poate împiedica în viaţă doar dacă îi dăm voie s-o facă. Noi suntem cei care alegem. De fiecare dată când avem o nereuşită, putem alege să căutăm lecţia pe care o avem de învăţat.

\r\n

(mai mult…)

Sfânta Proorociţă Ana

Aceasta era fiica lui Fanuil, din neamul lui Asir. După ce locui cu bărbatul ei vreme de 7 ani, acela săvârşindu-se prin moarte, ea rămase la Templu toată viaţa ei, petrecând în post şi rugăciune.

\r\n

Ţinând acest fel de viaţă în chip neobosit, pe când avea 84 de ani, ea se învrednici a vedea pe Domnul, când fu adus la Templu, la 40 de zile de la naşterea Sa în trup, de preafânta Lui Maică şi dreptul Iosif.

\r\n

Mulţumind lui Dumnezeu, Ana prooroci despre Dânsul către toţi cei care se aflau în Templu:

\r\n

– Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toţi proorocii.

\r\n

(mai mult…)

Viaţa Sfântului și Dreptului Simeon

\r\nSimeon, bătrânul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept şi credincios, aşteptând mângâierea lui Israil, iar Duhul Sfânt era peste dânsul. Aceluia i s-a făcut ştire de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Şi i s-a făcut ştire, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel: Când, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise şi toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleşi oameni înţelepţi din Israil, şaptezeci la număr. Între aceştia era şi Sfântul Simeon, ca un înţelept şi iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul şi, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli şi va naşte fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putinţă ca o fecioară, neştiind de bărbat, să poată naşte şi, luând cuţitul, a voit să radă cuvintele acelea. (mai mult…)