Ричард Докинз проиграл дебаты архиепископу Роуэну Уильямсу

Бывший архиепископ Кентерберийский доктор Роуэн Уильямс выиграл дебаты у известного атеиста профессора Ричарда Докинза в Университете Кембриджа.  Темой дебатов стал тезис: «Религия не имеет места в 21-м веке», он был успешно опровергнут Уильямсом и большинство голосовавших поддержали архиепископа, сообщает Christian Post.

\r\n

(mai mult…)

CREDINŢA ŞI IARĂŞI CREDINŢA…

Oamenii de ştiinţă spun că ei se bazează pe dovezi, pe cînd religia se bazează pe credinţă. Dovezile sînt palpabile – ce-i în mînă nu-i minciună – în vreme ce religia este un soi de idealism – cai verzi pe pereţi.

\r\n

Dar ce este credinţa? Credinţa este încrederea pe care o ai că un anumit lucru este sau poate fi într-un anumit fel, în condiţiile în care tu nu poţi percepe cu propriile tale simţuri lucrul acela. Oamenii de ştiinţă consideră credinţa semn de inferioritate şi au dreptate, căci credinţa este necesară doar în condiţiile în care omul este limitat, nu este a toate cunoscător, iar în privinţa a ceea ce nu cunoaşte, trebuie să se bazeze pe credinţă.

\r\n

(mai mult…)

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (25 ianuarie / 7 februarie)

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390), cunoscut şi ca Grigorie de Nazianz, a fost un mare sfânt părinte şi învăţător al Bisericii. Prăznuirea lui se face pe 25 ianuarie, iar la 19 ianuarie se prăznuieşte aducerea moaştelor sale în biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol. De asemenea, pe 30 ianuarie, la praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, şi sfântul Grigorie Teologul este comemorat de Biserică, împreună cu sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur.

\r\n

S-a născut la Arianz / Arianzus, în Capadocia (Asia Mică, azi în Turcia), nu departe de Nazianz. Tatăl său, după ce s-a convertit la creştinism, a intrat mai târziu în monahism, devenind apoi episcopul Grigorie de Nazianz (este prăznuit la 1 ianuarie), iar mama lui a devenit mai târziu monahia Nona (prăznuită la 5 august).

\r\n

(mai mult…)

Dintre care cel dintâi sunt eu…

 Ajuns în fața Sfintelor Uși pentru a primi trupul și sângele lui Hristos, credinciosul rostește, împreună cu preotul slujitor, a douăsprezecea rugăciune din canonul de dinainte de împărtășanie, aparținând, după tradiție, Sfântului Ioan Gură de Aur, care începe așa: Cred, Doamne și mărturisesc, că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit in lume sa mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.

\r\n

(mai mult…)

SĂ NU JUDECĂM PE ALTUL

În zilele noastre multe suflete râvnitoare se păgubesc, neştiind să-şi păzească râvna cu deplină judecată. Căci după Cuvântul Sf. Pavel, însăşi mucenicia nu este primită înaintea lui Dumnezeu, dacă nu se face după lege (cu dreaptă socoteală).

\r\n

Iată de pildă, sunt mulţi dintre noi cari arată mare sârguinţă pentru dreapta credinţă şi păzesc cu frică rânduiala călugărească, dar de sporit nu sporesc duhovniceşte.

\r\n

(mai mult…)

Trebuie să fim pregătiți să facem răbdare și să ne rugăm la Dumnezeu

Încă de la începutul creştinătăţii, însuşi Sfântul Ioan Botezătorul a propovăduit: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!” Încă de atuncea. Adică, cel mai important lucru pentru fiecare din noi este să ne pocăim. Să nu zicem că „o să mai trăiesc” sau cutare… „Astăzi de veţi auzi glasul Domnului, să nu vă învârtoşaţi inimile, să vă pocăiţi”(Evrei 4, 7).

\r\n

Mai cu seamă cum e acuma – s-a apropiat împărăţia lui Antihrist şi sunt atâtea de multe ispite, şi atâţia duşmani mari are Ortodoxia – , nu ne rămâne altceva decât să ne pocăim. Tot ce-am făcut în viaţa noastră, neapărat să ne ducem să ne spovedim la părintele duhovnicesc şi îl va lumina harul Sfântului Duh să ne spună ce să facem ca să ne putem mântui. (mai mult…)

Cum ne putem apăra copiii în faţa violenţei?

Domnul Nicolae din Bucureşti ni se plânge într-o scrisoare că are un fiu în vârstă de 13 ani, elev în clasa a VII-a. Băiatul s-a întors de câteva ori de la şcoală bătut. De asemenea, au fost situaţii când unii dintre colegi l-au ironizat şi l-au agresat verbal. Băiatul este un copil cuminte, liniştit \r\nşi a ajuns să-i fie frică a mai merge \r\n la şcoală. Nu ştie ce să facă…

\r\n

Nu mai este pentru nimeni o noutate escaladarea violenţei în rândul tinerilor. Cercetările şi statisticile oficiale raportează o creştere spectaculoasă a violenţei în şcoli în ultimii 30 de ani la nivel mondial. (mai mult…)

Biserica nu este ceea ce credem noi că este

Biserica nu este ceea ce credem noi că este. Ne-au luat ca pe niște prunci de la sânul mamei noastre, Biserica Ortodoxă și ne-au învățat alte lucruri; ne-au dat să bem lapte la cutie; ne-au tăiat din rădăcină, ne-au înstrăinat de Tradiție; ne-au îndepărtat de casa noastră, ne-au făcut străini în țara noastră; au fost puși să ne dezvețe limba noastră maternă, limba Ortodoxiei.

\r\n

Cine? Toți cei care au vrut să ne salveze cu forța: iluminații, propagandiștii, bavarezii, masonii… până în zilele noastre. Împreună cu ei, și cei care au considerat că luminile lor sunt lumini, iar cultura lor înseamnă progres. Și astfel, orbecăind în întuneric, fără să avem discernământ duhovnicesc, am luat orice de la ei: în domeniul artei, dreptului, arhitecturii, muzicii, în ceea ce privește organizarea vieții, considerând produsele lor superioare, mai bune, mai civilizate. Iar acum ne chinuim. Organismul nostru elimină unul câte unul organele străine transplantate. Dar neîncetat, ni se transplantează cu forța alte organe, pe care, la fel, organismul nostru le elimină, fapt care arată caracterul profund al poporului nostru. (mai mult…)

Imaginea care a tulburat sufletele

(mai mult…)

O generaţie împuşcată în inimă

  Preşedintele american Barack Hussein Obama, cu lacrimi în ochi, a vorbit despre necesitatea unor acţiuni concrete împotriva celor care abuzează de armele de foc. Asta după ce un scelerat a intrat într-o şcoală şi a ucis 26 de adulţi şi copii, majoritatea de clasa I. Evenimentul tragic a fost doar unul dintr-un lung şir de crime multiple şi violenţe atroce din clasele copiilor americani, pe care nu le voi mai aminti aici.  (mai mult…)

Mărturii despre Sfântul Ioan Maximovici, mare făcător-de-minuni

Vlădica îi apare unui copil pe care-l vindecă

\r\n

Egumenul Anastasie de la Catedrala Veche m-a sfătuit să scriu despre binecuvântarea pe care a primit-o fiul meu.

\r\n

S-a întâmplat în 1983. Christopher, care atunci avea trei ani, s-a dus la un medic ORL-ist pentru o problemă la urechi; acesta a descoperit că-şi pierduse auzul în proporţie de treizeci la sută, din cauza unei acumulări de lichid în spatele timpanului cauzată de o serie de infecţii la ureche. Auzul lui slăbit a contribuit la o încetinire a procesului de învăţare a vorbirii. S-a hotărât o operaţie pentru extragerea lichidului şi implantarea unor tuburi.

\r\n

În acea primăvară, cei doi fii mai mari ai mei (de zece şi doisprezece ani) se duseseră să-l viziteze pe Egumenul Anastasie în San Francisco. (mai mult…)

Reîncarnarea, incompatibilă cu credinţa ortodoxă

Ce cred adepții karmei și ai reîncarnării

\r\n

Potrivit cu principiile religiilor orientale (mai ales hinduismul și budismul), ale ocultismului și, în general, ale «Noii Ere», după moartea trupească, sufletul intră în trupul altui om, animal și chiar plantă. Aceasta înseamnă cuvântul reîncarnare.

\r\n

Noua viață va depinde, spun ei, de viețile anterioare pe care le-a trăit, care pot fi de ordinul miilor, potrivit celor spuse de adepții acestei teorii. Aceasta înseamnă cuvântul karma. (mai mult…)

Unei mame, despre concursurile de miss

Îmi aduceţi la cunoştinţă, cu prostească bucurie, că fiica dumneavoastră a fost aleasă „Miss”. Ca şi cum aţi aştepta să vă şi felicit. Mie îmi e ruşine şi să scriu despre acest lucru, iar în loc de felicitări vă fac cunoscută profunda mea compătimire.

\r\n

Nu ştiu de ce mai spuneţi în scrisoare: „Pentru fiica mea, ca fată educată, lucrul acesta este foarte măgulitor”. Căci, ce se poate spune despre educaţi şi needucaţi în zilele noastre? Între numeroasele crize contemporane, criza educaţiei este una dintre cele mai importante. (mai mult…)

Ce înseamnă să fii creştin?

Toată lumea ştie că creştinismul există de 2000 de ani. Însă problema care se pune cu adevărat, atât în Biserică cât şi în afara sa, este ce înseamnă 2000 de ani de creştinism şi cum ne raportăm la acest fapt.

\r\n

Oamenii au vederi extrem de diferite asupra sa. Pentru creştini, este un răstimp plin de bucurie, care întăreşte cea mai importantă dogmă a credinţei noastre: „Dumnezeu dragoste este”. Căci dragostea este îndelung-răbdătoare. Şi nu putem nicidecum zice că aceste două milenii au cuprins în anii lor doar sfinţenie. În mare măsură, au fost 2000 de ani de păcate şi fărădelegi ale noastre. Domnul ne-a îngăduit în aceşti 2000 de ani şi nu ne-a părăsit. Dimpotrivă, a continuat să-şi reverse milele Sale peste norodul Său, Biserica (descoperind noi lucruri sfinte şi minuni, dar mai ales prin ţinerea noastră în viaţă – şi a Bisericii noastre). Aceasta înseamnă că Dumnezeul nostru este cu adevărat un Dumnezeu îndelung-răbdător – aceasta înseamnă că cu adevărat Dumnezeu este dragoste. (mai mult…)

“Cultura desfrâului a ieşit să vă vâneze copiii”

Epoca în care trăim şi-a asumat în mod explicit şi radical distrugerea simbolică şi efectivă a nucleului fundamental în jurul căruia apare şi se dezvoltă viaţa omului pe acest pămant: familia.

\r\n

Pe de-o parte, de câteva decenii suntem martorii unei ample trivializări a familiei tradiţionale şi a tainei prin care ea e instituită de Dumnezeu. Acest lucru s-a realizat printr-o întreagă „cultură a eliberării” – a „eliberării de sub autoritatea Bisericii, apoi de sub cea părintească, pentru a sfarşi în „eliberarea” sexuală ce i-a urmat. (mai mult…)

Cuv. Macarie cel Mare (19 ianuarie/1 februarie)

Sfântul Macarie cel Mare Egipteanul s-a născut şi a crescut pentru viaţa pustnicească. Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună şi iubind viaţa virtuoasă şi împodobindu-se cu ea, a ajuns locaş dumnezeiesc al Duhului. A dobândit atâta răbdare în ostenelile lui pentru fapta bună, încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă şi darul înţelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple şi era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoţia, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-şi sfinţească mâna, prin atingerea de el. După sfinţire Macarie s-a dedat la nevoinţe şi mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, şi la capătul hrubei şi-a săpat cu mâinile lui o peşteră. (mai mult…)

„Timpul nu e ultima realitate!”

  „Dacă timpul ar fi singura formă de existenţă, învăluită din toate părţile de moarte, atunci n-ai putea spera nimic cu adevărat. Căci speranţele pentru scurte plăceri viitoare, care trec, nu merită acest titlu. „Nu spera şi nu ai teamă” ar fi cel mai înţelept sfat ce s-ar putea da omului. Anticipează moartea de acum, fă-te apatic faţă de toate, dacă în curând nu ne aşteaptă altceva decât nimicul! Sau îneacă-ţi gândurile acestea neplăcute în zgomotul petrecerii, în uitarea ameţelii alcoolice şi în paroxismul simţurilor periferice dezlănţuite! (mai mult…)

Puterea de a răbda e mai mare decât încercarea de la diavol

„Încercările ce le aduce cuiva diavolul nu întrec puterea aceluia de a le răbda. Căci, dacă ar întrece această putere, omul n-ar avea nici o vină în cazul că nu le-ar putea răbda şi depăşi. Deci, cei ce cad nu pot da ca scuză că încercările sau ispitele au fost peste măsura puterii lor de a le înfrânge. Desigur, lucrurile se complică, dat fiind că omul nu le biruie numai cu puterea sa, ci şi cu puterea lui Dumnezeu. Dar puterea dată lui de Dumnezeu i se dă în aşa fel, ca să nu facă de prisos efortul lui maxim sau să nu ceară un efort pe care omul nu l-ar putea face. (mai mult…)

ORARUL SLUJBELOR DUMNEZEIEŞTI LUNA FEBRUARIE 2013

(mai mult…)

DIN ÎNVĂŢĂTURA BISERICII ORTODOXE DESPRE RUGĂCIUNE

În viața creștinului ortodox cântarea psalmilor şi rostirea canoanelor de rugăciune aprind dorinţa înţelegerii şi dobândirii „cunoştinţei duhovniceşti”. În Patericul egiptean se descrie un caz despre neînţelegerea de către un monah a cuvintelor recitate şi asigurarea dată de avva Pimen că, în ciuda acestui fapt, cuvintele au avut efect asupra demonilor. Prin practica cugetării la Dumnezeu, cunoaşterea duhovnicească începe să se adâncească, încât cuvintele recitate devin o rugăciune adevărată. (mai mult…)