Cât de des ne este permis să ne împărtăşim?

În primul rând luaţi legătura cu duhovnicul vostru, care va stabili ritmul de împărtăşire potrivit pentru voi. După spusa Sfântului Nicodim Aghioritul, să ştiţi că există două soiuri de împărtăşanie: unul aflat în altarul inimii noastre în fiecare clipă a vieţii noastre şi unul, o dată în zi şi numai o dată în zi, cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Nu vă puteţi împărtăşi cu Hristos la prânz, dimineaţa şi seara. (mai mult…)

De ce nu i-ar lua Dumnezeu pe toţi oamenii în rai?

Odată am pornit în pădure la cules de ciuperci. Şi era un an în care nu prea s-au făcut. Burniţa. Timp de trei ore abia am cules o jumătate de coş de diferite ciuperci, obosisem şi am hotărât să plec. Şi, deodată, ce bucurie: chiar în iarbă am văzut o ciupercă enorm de mare. Stătea acolo, de parcă se cerea în coş. Atunci am luat-o şi am tăiat-o în două, iar înăuntru s-a dovedit a fi plină de viermi. Nu mai era bună. Mi s-a făcut milă şi am spus: „Ei, ce-i dragă, vrei în coş… Dacă te voi lua, viermii vor mânca şi  ciupercile pe care le mai am. Iartă-mă, dar nu te voi lua”. (mai mult…)

Prigoana împotriva Bisericii Ortodoxe în Rusia Sovietică

robert-lentz-christ-of-maryknoll-2002În întreaga istorie a Bisericii nu au existat niciodată persecuţii realizate la o scară aşa de mare şi într-un mod atât de diversificat, aşa cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică, în secolul al XX-lea. Persecuţiile au avut loc pe întreg teritoriul vastului spaţiu rusesc, au vizat toate clasele sociale ale societăţii ruse, au afectat oameni de toate vârstele, de la copii mici până la bătrâni. Unii cercetători consideră că numărul celor care au suferit persecuţii, epurări, au fost discriminaţi, şi-au pierdut locul de muncă ori chiar viaţa, pe durata acestor 70 de ani (1917-1987), se ridică la o sută de milioane [1]. În studiul de faţă vom face o scurtă prezentare a celei mai sângeroase perioade a persecuţiilor, cea cuprinsă între anii 1918-1940. (mai mult…)

Duminica a XXI-a după Rusalii

Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă: Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. (mai mult…)

Micul compromis sau primul pas al înrobirii noastre

„De ce să-l ajut? Parcă pe mine m-a ajutat vreodată cineva? Singur am obținut totul. Frate, frate, dar brânza-i pe bani. Ei, lasă, n-o muri el dacă nu i-am dat acum ceva. Sunt sigur că și Dumnezeu înțelege”. Primul compromis nu pornește, așa cum am crede poate, de la săvârșirea unui rău, ci de la refuzul de a face bine. Nu vorbesc acum doar de cei ce întind o mână pe stradă spre a primi puținătatea darului nostru. Nu vorbesc de rude, nu vorbesc de prieteni, ci de orice situație a vieții noastre în care, deși bine cunoaștem ceea ce ar fi plăcut Domnului să facem, alegem calea cea largă și netedă a compromisului moral. Justificări găsim. Motive? O mie. Însă oglinda cea curată a conștiinței noastre prinde a se înnegri la un colț. Și orice început strigă după următoarele. (mai mult…)

Bobul de grâu

Într-un sat, trăia un om foarte sărac ce avea mulţi copii.

\r\n

El a plecat să-şi câştige pâinea în alt sat din apropiere. După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci şapte guri flămânde îl aşteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arşiţa dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac. (mai mult…)

Gândurile din timpul rugăciunii

Ce mult mi-a placut când am citit că pustietatea sufletească a început să vă tragă la rugăciune şi v-aţi îndreptat spre cea mai bună – spre rugăciunea lui Iisus – , şi aţi început s-o săvârşiţi cu atâta izbândă. Domnul să vă binecuvânteze să izbândiţi în această rugăciune aşa încât nimic să nu vă mai poate abate de la ea.

\r\n

Mă întrebaţi ce vă mai trebuie. Aşa cum o faceţi, este bine. Ţineţi minte şi faceţi aşa. Un singur lucru vă amintesc, că trebuie să coborâţi cu atenţia în inimă şi să staţi acolo înaintea feţei Domnului, care este pretutindeni, şi în dumneavoastră, şi vede tot, şi pe dumneavoastră. Cam aşa cugetaţi: sus la tronul lui Dumnezeu, iarjos la propriile păcate. (mai mult…)

Viciul lacomiei pantecelui

Băutura, ca şi mâncarea fără cumpătare slăbeşte trupul şi omoară sufletul

\r\n

Omul care se face rob pântecelui îşi sărăceşte sufletul, căci mâncarea şi băutura fără măsură atrage după sine vicii nenumărate. „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moştenii împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici batjocuritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.“[1] (Corinteni 6, 9-10) (mai mult…)

„Închinarea” la cafea

  Mi-am propus să scriu câteva rânduri despre obișnuința multora dintre noi de a savura zilnic tradiționala ceașcă de cafea din pricina unei întâmplări. Acum câteva zile, a poposit la schit un grup de credincioși, rugându-ne să le oferim un prânz. Am răspuns solicitării, doar că la urmă, din obișnuința de a nu bea cafea, nu le-am pus înainte şi așteptata licoare cu miros ademenitor. Unul din meseni m-a apostrofat, e drept, foarte abil: „nu obișnuiți să consumați așa ceva? Eu am băut cafea și în Sfântul Munte Athos.” Recunosc: la rândul meu, peregrin în „Grădina Maicii Domnului” (mai mult…)

ZGÂRCENIA, O BOALĂ SUFLETEASCĂ AMARĂ PRECUM MOARTEA

Sufletul omului a fost încercat de boala agonisirii încă din cele mai vechi timpuri sau dacă lecturăm cu atenţie prima carte a lui Moise, Facearea, încă din grădina Edenului. „Despre viţiul îmbuibării, al lăcomiei, se povesteşte în Vechiul Testament că atunci când Dumnezeu a făcut pe Adam şi Eva, i-a aşezat în rai ca să se bucure în libertate de bogăţii şi să facă ce vor vrea, numai să nu mănânce fructe din măr.“ Viermele lăcomiei l-a îndemnat pe om însă să mănânce şi din ce s-a dovedit după cum i-a şi avertizat Duzmnezeu, moartea lor. (mai mult…)

Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain)

Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. (mai mult…)

Eliberarea minţii de patimi (Partea II)

\r\n\r\nAcrivia conştiinţei\r\n\r\nTrebuie să ne cercetăm conştiinţa. Cu cât omul îşi cercetează mai mult conştiinţa, cu atât aceasta devine mai curată. Şi atunci începe să-i spună: „Acolo n-ai făcut bine”, „ceea ce ai făcut nu e corect” şi se străduieşte omul să pună început de pocăinţă în fiecare zi. Ce spune Patericul? Cine este monah? Acela care în fiecare zi pune început de pocăinţă. De aceea, cei care se spovedesc continuu şi au această harismă, ştiţi cât ajutor primesc când îşi cercetează conştiinţa? Trebuie să fim atenţi, însă. Căci monahul trebuie să fie cu o mie de ochi. Cu adevărat spune Sfântul Maxim că păşeşte spre cunoştinţa Sfintei Treimi. (mai mult…)

Eliberarea minţii de patimi (Partea I)

\r\n\r\nUrmările eliberării minţii de patimi\r\n\r\nVom continua cu comentariul la capitolul 86 al primei Centurii a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Mai întâi voi citi textul original şi apoi traducerea:\r\n\r\nCând mintea se eliberează cu totul de patimi, atunci se îndreaptă constant către contemplarea făpturilor, mergând apoi către cunoaşterea Sfintei Treimi.\r\n\r\nCe înseamnă eliberarea minţii?\r\n\r\nLa ce se referă Sfântul Maxim când spune că mintea începe să se elibereze? (mai mult…)

Islamul şi creştinismul apusean

Acest articol a fost scris în contextul istoric al anului 1998, înainte de evenimentele de la 11 septembrie, în vreme ce anumite state occidentale îi sprijineau pe musulmanii din Kosovo. Mare parte din cele scrise atunci de Î.P.S. Ierotheos Vlachos sunt valabile, însă, şi astăzi. În ultimul timp observăm o apropiere între lumea apuseană şi religia musulmană, islam. Musulmanii devin tot mai numeroşi în societăţile apusene, dezvoltându-se tot mai multe comunităţi, construind moschei în locuri foarte la vedere. În afara Europei, am sesizat un astfel de avânt la Vancouver, în Canada. Atracţia creştinilor apuseni faţă de islam se observă, pe de o parte, din studierea Coranului, pentru care se organizează congrese şi conferinţe etc., iar pe de altă parte, din atitudinea statelor creştine faţă de statele în care religia islamică este predominantă. Desigur, concomitent, există o teamă a apusenilor faţă de extinderea islamului. (mai mult…)

Acoperământul Maicii Domnului (1/14 octombrie)

Era în anul 911 la Constantinopol. Profitând de faptul că împăratul Leon cel Înţelept era dus cu oastea să apere hotarele, duşmanii creştinătăţii au împresurat oraşul cu gând să-l cucerească. Locuitorii fugeau care încotro căutând locuri unde să se ascundă. În vinerea aceea veniseră mulţi credincioşi la mânăstirea Maicii Domnului din Vlaherne. După o tradiţie veche şi frumoasă aici se făcea priveghere de toată noaptea în cinstea icoanei făcătoare de minuni, Mijlocitoarea.Fiind un cartier mărginaş al Constantinopolului, Vlaherne era expus primejdiei năvălirii păgânilor însă creştinii umpluseră biserica şi se rugau Maicii Domnului să-i izbăvească de năpastă. (mai mult…)

Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului

\r\n

(mai mult…)

Duminica a XIX-a după Rusalii

Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv. (mai mult…)

«Povețele părintești» ale părintelui Ghermanós Stavrovouniótul (1906-1982)

\r\n

\r\n\r\n

– Îngrijește-te să-ți păstrezi mintea curată, ferind-o, pe cât posibil, de gânduri întinate și viclene. Să admiri creația și să-L slăvești pe Dumnezeu, Care a făcut totul din nimic. Și, în loc să lași vederea diverselor creaturi să te vatăme, mai bine să te bucuri și să dai slavă lui Dumnezeu, Cel Care a zidit totul într-o armonie perfectă și conduce întregul univers cu atâta înțelepciune.

\r\n

\r\n– Nu știi că prea mult somn strică? Căci din el se naşte acedia și alte multe ispite, mai ales trupești.\r\n\r\n– Copilul meu, trebuie să ai numai gânduri bune și să le folosești în scop bun, astfel încât să alungi boala sufletului tău. Atunci când îți vin gânduri necurate, tu să te împotrivești, înlocuindu-le cu gânduri bune, adică smerite și sfinte. (mai mult…)

Misterul longevității Bizanțului și al sfârșitului său

\r\n\r\nBizanțul (Imperiul Noii Rome, adică Romanía) rămâne unul din cele mai controversate subiecte ale istoriei mondiale. Longevitatea sa pare a fi un mister de nedezlegat, ca de altfel și cauza căderii sale. Dificultatea de a întreprinde o analiză cât mai concisă nu este numai «obiectivă», ci face trimitere și la propriul nostru «subiectivism»: la pretențiile noastre de autoconservare, care funcționează ca instinct de promovare a propriului nostru mod de abordare. (mai mult…)

Sola Scriptura – Partea a patra: Metoda ortodoxă de cunoaştere a Adevărului

\r\n\r\nAtunci când, din mila Domnului, am aflat Credinţa Ortodoxă, nu am mai simţit nevoia de a cerceta “metodele” de studiu biblic protestante. Din nefericire, am aflat mai târziu că metodele şi tezele protestante au reuşit să pătrundă şi în unele cercuri ale Bisericii Ortodoxe, plecând de la ideea că abordarea protestantă faţă de Sfânta Scriptură este “ştiinţifică”. Există, aşadar, oameni în Biserică care au convingerea că fac tuturor un mare serviciu introducând aceste erori în seminariile şi parohiile ortodoxe. (mai mult…)