Nu îndrăzni să mă deranjezi!

Pornirea mâniei în cazul neplăcerilor trebuie alungată cu rugăciunea şi cu meditaţia de fiecare dată până la pieirea ei completă. Şi rău nu va fi, dar altfel va fi.

\r\n

Supărarea şi mânia pe care le manifestaţi atunci când cineva vă tulbură momentele de singurătate nu sunt bune la nimic… Ele sunt rodul îngâmfării: nu îndrăzni să mă deranjezi. Atunci şi vrăjmaşul se priponeşte lângă voi. Hotărâți-vă să nu vă dedaţi acestui simţământ. (…) (mai mult…)

Milostenia care nu Îl bucură pe Dumnezeu

Milostenia nu poate fi numită milostenie, atâta timp cât nu este săvârșită întocmai cu porunca lui Dumnezeu. Valoarea milosteniei este atât de mare încât de ea poate depinde însăși mântuirea. Când este săvârșită în mod greșit, însă, milostenia nu Îl bucură pe Dumnezeu, ci pe diavolul, care pune la temelia acesteia egoismul, slava de sine și mândria. (mai mult…)

Despre îndoială şi credinţă

Ştiinţa modernă propune demersul îndoielii sistematice. Este o premisă pentru câştigul în precizie în ceea ce priveşte rezultatul investigaţiilor sale. Ne întrebăm atunci dacă îndoiala, opusă în mod antinomic credinţei, structurează demersul ştiinţific, în ce măsură mai poate avea loc credinţa în interiorul demersului ştiinţific?

\r\n

Pe de altă parte, în măsura în care viaţa eclesială este o manifestare prin excelenţă a credinţei, în ce măsură îndoiala îşi găseşte loc în interiorul manifestării teologice? (mai mult…)

Ne putem ruga părinților necanonizați?

Rugăciunea este vorbirea noastră curată cu Dumnezeu și cu sfinții Săi. Orice rugăciune adresata unui sfânt se înalță, în chip mijlocit, către Dumnezeu, izvorul a toată sfințenia și a tot darul cel desăvârșit. Urmând cuvântul Apostolului Iacov, care zice: „Rugați-vă unul pentru altul, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16), sfinții au devenit rugători prin excelență pentru lume. (mai mult…)

„Noi cu cine ne asemănăm, cu musca ori cu albina?”

Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. (mai mult…)

Iubirea de sine

Iubirea de sine este periculoasă sau mai ales mârşavă! Dacă sunteţi îngăduitori cu trupul, din pricina slăbiciunii voastre, atunci nu-i nicio problemă. Dacă însă boala este un pretext pentru acest pogorământ, atunci puteţi să râdeţi de voi înşivă, nu şi de Dumnezeu.

\r\n

Aşa cum se pare, înfruntaţi superficial iubirea de sine şi cedaţi uşor în faţa ei. Aceste cedări ale voastre le consideraţi neînsemnate, dar faceţi o mare greşeală! Oricât de mică ar fi o concesie, urmările ei sunt foarte grave, pentru simplul motiv că păstrează patima în suflet. De exemplu, vă hotărâţi să faceţi o jertfă sau o nevoinţă care contribuie la desăvârşirea voastră sufletească, şi de aceea este bineplăcută lui Dumnezeu. (mai mult…)

Duminica a IV-a după Paşti ( a slăbănogului)

După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. (mai mult…)

Despre grija de suflet

“Corpul omenesc e asemenca unei lumânări. Lumânarea se sfârșește arzând, iar omul – murind. Dar sufletul este nemuritor și se cuvine să ne îngrijim de sufletul nostru mai mult decât de trup. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câstiga lumea întreagă ,,iar sufletul sau îl va pierde? Sau ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul lui? (Matei 16, 26).

\r\n

,,Noi credem că sufletul este mai prețios decât orice, zice Macarie cel Mare, pentru că Dumnezeu n-a binevoit să Se unească cu nici o alta făptură decât cu omul, pe care l-a iubit mai mult decât toate creaturile.” (mai mult…)

RESPONSABILITATEA, VIRTUTEA CE CONTUREAZĂ EUL FIECĂREI FIINŢE

Virtutea responsabilităţii îşi ia fiinţa din iubirea faţă de cei dragi, faţă de semeni, faţă de talantul primit de la Dumnezeu. Cei responsbili sunt aceia care pun suflet în tot ceea ce fac, sunt corecţi, iubesc adevărul, respectă cuvântul dat. Ei lasă urme adânci peste tot prin bunătatea şi dăruirea lor. Ei sunt aceia care zilnic se caută în lutul fiinţei şi se amestecă cu ei înşişi până se regăsec mai puternici, până găsesc alte şi alte oportunităţi în a ajuta, în a-şi face datoria. (mai mult…)

Curățirea de păcate aduce vindecarea de boală

Când ni-i bolnav trupul, facem totul şi ne zbatem ca să scăpăm de suferinţe; dar când ni-i bolnav sufletul, amânăm şi nu ne sinchisim. De aceea nu scăpăm nici de bolile trupeşti, pentru că pentru noi sunt fără importanţă cele necesare, iar cele fără importanţă, necesare.

\r\n

Lăsăm izvorul păcatelor şi curăţim râurile. Că pricina bolilor trupești este păcatul cuibărit in suflet a arătat-o slăbănogul de treizeci şi opt de ani (Ioan 5, 2-15), bolnavul coborât prin acoperiş (Luca 5, 18-25), iar înainte de toţi, Cain (Facere 4, 8). (mai mult…)

Există legătură între păcat și boală?

Păcatul  se săvârşeşte în suflet şi îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul îşi trage viaţa de la suflet, fireşte că un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viaţă sănătoasă.

\r\n

Singur faptul că păcatul aduce după sine întuneric sufletesc şi urât are o înrâurire nesănătoasă asupra sângelui, care este temeiul sănătăţii trupeşti; dar dacă stai să te gândeşti că el ne desparte de Dumnezeu, (mai mult…)

Creștinul fără duhovnic se usucă precum o frunză

În Pilde se zice: «Cei ce n-au cârmuire, cad ca frunzele, iar mântuirea este întru sfat mult» (Pilde 11, 14). Luaţi seama ce ne învaţă Sfânta Scriptură. Ne îndeamnă să nu ne încredem în noi înşine, să nu ne socotim pe  noi înşine înţelepţi, să nu credem că putem să ne cârmuim pe noi înşine. Avem nevoie de ajutor; avem nevoie de cel ce ne cârmuiește după Dumnezeu. Nimic  nu e mai jalnic, nimic nu e mai pierzător, decât să nu avem pe cineva care să ne povăţuiască pe calea lui Dumnezeu. (mai mult…)

Minunea Maicii Domnului pentru copilul pe care nu l-a ars focul

O femeie oarecare ce avea multă dragoste şi evlavie către pururea Fecioara Maria, sărăcă de bogăţia trupească, ci la suflet credincioasă şi îmbunătăţită, avea un copil mic de un an. Şi într-o zi, vrând să ducă de mâncare bărbatului său care lucra în ţarină, dar neavând ea pe nimeni în casă cu cine să lase pruncul, s-a rugat Maicii lui Dumnezeu zicând: „Stăpâna mea, sub acoperământul şi paza ta las pe fiul meu, că n-am pe altcineva să-l păzească, decât numai darul tău, că eşti Maica sărmanilor”. Astfel rugându-se cu credinţă, s-a dus la slujba ei. Şi după ce a plecat, s-a întâmplat de a luat foc o casă a unui vecin, şi de acolo s-a întins văpaia şi la casa ei. Deci, auzind din ţarină, a alergat  cu bărbatul ei, plângând moartea copilului. Şi, ajungând acasă, au aflat casa prefăcută în cenuşă, afară de zidărie şi pardoseală. (mai mult…)

„Casa“ de la Bari a Sfântului Ierarh Nicolae

Situat pe coasta Adriaticii, în sudul Italiei, oraşul Bari este capitala regiunii italiene Puglia şi a provinciei Bari. În secolul al III-lea, Bari era un port înfloritor al regiunii Peucezia, care ocupa partea centrală a Apuliei (Apulia este numele vechi al regiunii numite astăzi în limba italiană, Puglia). După ce a rezistat invaziei greceşti, Bari a fost cucerit de romani şi a dobândit statutul de „municipium“. În anul 840, Bari a fost ocupat de către saracini, fiind recâştigat, în anul 870, de bizantini, (mai mult…)

Frica de Dumnezeu dă curaj de a birui orice frică

Precum mormolocii îi înfricoşează pe prunci, aşa şi umbrele pe cei mândri. Nu e cu putinţă ca cel ce se teme cu adevărat de Dumnezeu să aibă frică, dacă va zice că afară de Dumnezeu nu se teme de altul. Frica de Dumnezeu dă curaj de a birui orice frică laşă de ceva de pe pământ. (mai mult…)

Viaţa şi ostenelile Sfîntului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol şi Evanghelist Ioan (8/21mai)

Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan – de Dumnezeu cuvîntătorul – era fiul lui Zevedei şi al Salomiei, care era fiica lui Iosif Logodnicul. Acesta a fost chemat de la mrejile pescăreşti la propovăduirea Evangheliei. Cînd Hristos Domnul, umblînd pe lîngă marea Galileii, îşi alegea din pescari apostoli şi a chemat pe cei doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, atunci a văzut şi pe Iacob al lui Zevedei şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, legîndu-şi mrejele lor, şi i-a chemat la Sine. Iar ei, îndată lăsînd corabia şi pe tatăl lor, au mers după Dînsul (Matei 4, 11-22). La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea şi tot pămîntul să umple. Şi umbla după Bunul său Învăţător urmînd paşilor Lui, şi învăţînd înţelepciunea care ieşea din gura Lui. (mai mult…)

Dumnezeu îi învie din moartea duhovnicească pe cei ce cred în Hristos încă în viaţa de acum

\r\n

Corespunzător învierii lui Hristos care s-a petrecut a treia zi după moartea pe Cruce, se va să­vârşi cândva şi învierea trupească a întregii ome­niri. Asta pentru că Fiul lui Dumnezeu cel întrupat a cuprins în sine tot neamul omenesc prin scu­larea Sa, asemeni lui Adam care a cuprins în sine, odinioară, toată omenirea căzută în stricăciune. Moartea trupească, chiar dacă acţionează deo­camdată, de data aceasta este călcată în picioare de Domnul şi este dispreţuită de ucenicii lui Hris­tos. Creştinii, după Crucea şi învierea lui Hristos, supunându-se morţii trupeşti, trec deja cu sufle­tele lor de la moarte la viaţă şi la bucuria petre­cerii împreună cu Hristos. (mai mult…)

Multe din aşa-zisele bunuri sau din aşa-zisele rele nu sunt, la adică, nici una nici alta

\r\n\r\nSunt lucruri bune, lucruri rele – şi lucruri de mijloc -şi printre acestea din urmă, unele par mulţimii că-s bune sau rele, fără să fie. Dar li se zice aşa şi sunt luate aşa. Ca să fiu înţeles mai bine în ceea ce vreau să zic, mă voi sluji de pilde.\r\n\r\nSărăcia, în ochii celor mai mulţi, trece drept un rău şi dimpotrivă, ea nu-i. Dacă cel sărac e veghetor şi înţelept, sărăcia lui poate chiar ucide tot răul.\r\n\r\nDimpotrivă, bogăţia este ţinută, de obicei, drept un bine – şi ea nu-i îndeobşte, dacă nu-i folosită cum trebuie. Dacă bogăţia ar fi un bine în chip neclintit, cei ce o au ar trebui să fie nişte oameni de bine; (mai mult…)

Viaţa pământească asemuită cu o reprezentaţie de teatru

\r\n\r\nLa amiază, la teatru, cortina se dă în lături – şi actorii, în ceaţă, îşi fac intrarea, având măşti pe faţă. Ei recită o povestire veche, arătând prin vorbe, desfăşurarea întâmplărilor.\r\n\r\nUnul se înfăţişează ca filozof şi nu-i filozof; altul rege, fără să fie, ci numai îmbrăcat ca un rege, căci aşa cere piesa; altul face pe doctorul, fără să fi îngrijit nici măcar un lemn, ci numai îmbrăcat ca doctor; altul face pe sclavul, cu toate că-i slobod; celălalt pe profesorul, fără să aibă ştiinţă de profesor. Ei nu par ceea ce sunt, ci par ce nu sunt: doctor, filozof din pricina părului care-i împodobeşte masca, soldat, din pricina uniformei, etc. (mai mult…)

Creștinii Ortodocși în apărarea valorilor tradiționale

După Liturghia Praznicală săvârșită în ziua celebrării Sfintelor Femei Mironosițe, sute de creștini bine-credincioși s-au adunat în scuarul Catedralei Mitropolitane, pentru a participa la un Te-Deum oficiat de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir și pentru a se ruga împreună cu Întâistătătorul și clerul prezent spre ferirea țării și a poporului de toată ispita și rătăcirea, mai ales în această zi de grea încercare duhovnicească, când se încearcă răsturnarea sistemului nostru de valori milenar.

\r\n

Unindu-se în gând și în rugăciune, credincioșii au demonstrat încă o dată că majoritatea Ortodoxă din Republica Moldova are un cuvânt greu de spus în ceea ce privește păstrarea și promovarea unui mod de viață conform învățăturii Evangheliei și a bunelor moravuri și este ferm împotriva oricăror manifestări publice cu caracter homosexual. (mai mult…)