\r\n
Recent, un cunoscut de al meu, medic de profesie, mi-a povestit ceva ce i s-a întâmplat acum câțiva ani:
\r\n
\r\n
Pemptousia: De mai multe ori, în dialogurile noastre, ne-am referit la personalitatea părintelui Emilianós. Care considerați că a fost rolul său în reînvierea vieții monahale în zilele noastre?
\r\n
\r\n
1. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită.
\r\n
\r\n
„Nu ţi se mai cere să aduci pe lume oameni „de nădejde” ai societăţii care să lupte pentru propăşirea ei sau pentru apărarea patriei sau pentru construirea societăţii multilateral dezvoltate. Ţi se cere un consumator de nădejde, iar pentru asta trebuie să te asiguri ca ai suficienţi bani în cont”.
\r\n
\r\n
În perioada ocupației turcești un episcop al Patriarhiei Ecumenice, din împreună-lucrarea celui rău, s-a lepădat de credință și a devenit mahomedan. Odată în vremea Bairamului, în timp ce toți turcii mâncau și petreceau, au cerut de la apostat să batjocorească Tainele creștinilor, ca să-i facă să râdă.
\r\n
\r\n
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că două sunt femeile care au uns cu mir picioarele Mântuitorului. Una, este femeia desfrânată despre care vorbesc primii trei evanghelişti, iar cealaltă, despre care vorbeşte Sf. Ap. Ioan este Maria, sora lui Lazăr, după cum două sunt şi motivele pentru care s-a făcut ungerea.
\r\n
\r\n
Nu pot să afirm ca mi-ar fi trebuit să trec prin experiența „lepădarii” atunci când am hotărât să primesc monahismul. Cand am părăsit „lumea”, eu nu am simțit vreo luptă interioară cu mine însumi, cu alte cuvinte, greutatea de a renunța la ceva ce m-ar fi atras în viața lumii. Nu am respins nimic, nu am disprețuit nimic.
\r\n
\r\n
În societatea de astăzi circulă o seamă de cuvinte care au mare trecere, mare prestigiu: ştiinţă, pro-gres, cultură, civilizaţie, spirit modern, luminile ceasului… Aceste cuvinte constituie tot bagajul religios şi filosofic al contemporanilor noştri. Ele sunt sonore ca nişte tobe. Dar, cercetate mai de aproape, te con-vingi că nu dovedesc aproape nimic.
\r\n
\r\n
Ieremia s-a născut cu probleme fizice și cu un handicap mental. Avea o boală care ii lua puțin câte puțin viață. Chiar și așa, părinții lui au încercat să-i ofere o viață normală trimițându-l la școală. La 12 ani Ieremia era în clasa a doua. Învățătoarea era vizibil deranjată de el, pentru că mereu îi ieșea saliva din gură și scotea gemete.
\r\n
\r\n
Foarte importantă în legătura mamei cu copiii este consecvența. Nu poate pretinde de la copii ceea ce nu are ea. Cum va învăța copilul sinceritatea dacă, de pildă, sună telefonul și o caută cineva, iar ea îi spune copilul să-i spună aceluia că nu este acasă? Trebuie atenție și în cele mai mici lucruri. Mama îi crește pe copii și ea trebuie să se gândească la toate.
\r\n
\r\n
Sunt unii oameni care amână chestiunile ce privesc religia pentru mai târziu! Aceştia nu sunt nici necredincioşi, nici indiferenţi. Dar, când le vorbeşti de Dumnezeu, de suflet, de mântuire, ei îţi răspund: „Pentru moment n-avem vreme să ne ocupăm cu lucrurile acestea. Mai este timp… Să le lăsăm pentru mai târziu… pentru bătrâneţe, pentru clipa apropierii morţii”…
\r\n
\r\n
Parinte, Avva Macarie spune ca Dumnezeu ne da bunatatile ceresti, si credem aceasta. Dar trebuie sa credem ca ne va da si cele pamantesti, care nu sunt atat de importante?
\r\n
– Care pamantesti?
\r\n
– Cele de care avem trebuinta.
\r\n
– Da, bine ai spus. Dumnezeu Isi iubeste faptura Sa, chipul Sau si se ingrijeste de cele de care are trebuinta.
\r\n
\r\n
“Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa!”
\r\n
Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?
\r\n
\r\n
“[…] Din pricina aceasta Domnul nu mai vorbeşte acum de necazurile, luptele şi judecăţile pentru avere – făcuse aluzie la ele mai înainte cînd spusese: „Pîrîşul te va da judecătorului, iar judecătorul slujitorului” -, ci de ce este mai cumplit decît toate acestea, de pofta cea rea a dragostei de avere. Este cu mult mai cumplit să-ţi fie mintea înrobită de această boală decît să stai la închisoare. A sta la închisoare nu se întîmplă totdeauna. Dar totdeauna dragostea de bani robeşte mintea.
\r\n
\r\n
“Atunci când nu e împreună cu Dumnezeu, omul este totdeauna jucărie a diavolului. Şi diavolul se distrează cu el: fie îi umple sufletul cu gânduri necurate, fie îi aşază în inimă dorinţe rele, fie îi aprinde limba de vorbe murdare, fie îl predispune spre clevetire, bârfe, tâlhărie, desfrânare şi orice altă faptă rea.
\r\n