\r\n
– Părinte, Avva Isaac spune că biruim patimile „prin smerenie şi nu prin dispreţuire” (începutul irmosului de la Cântarea întâi a „Canonului Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, de la „Acatistul Bunei Vestiri”). Oare dispreţuirea unei patimi şi dispreţuirea gândurilor de hulă înseamnă acelaşi lucru?
\r\n
\r\n
Fineţea intervenţiei şi a lucrării Harului este neînţeleasă de om. El simte numai lucrarea lui, aşa cum i-o va arăta el când se va descoperi. Însă prezenţa şi lucrarea celui viclean nu este aceeaşi, deşi acesta nu încetează să se ascundă, să simuleze, să se prefacă şi să înşele cu vicleşug pe cei ce nu au destulă experienţă.
\r\n
\r\n
Pentru a avea credinţă, trebuie practicat şi puţinul de credinţă pe care-l are omul. Mulţi se plâng că nu au credinţă, deşi ar dori să aibă şi să se împărtăşească şi ei de binefacerile ei. O cauză de tot importantă a acestei lipse este că oamenii aceştia nu practică, nu cultivă puţinul de credinţă pe care-l mai au.
\r\n
\r\n
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
\r\n
Suntem în prima duminică după Rusalii, duminica tuturor Sfinților, am vorbit de multe ori despre aceasta, am spus că este atât de firesc să fie această duminică închinată tuturor Sfinţilor în duminica întâi după Rusalii, urcând, parcă, cronologic, de la Înviere sau de la Răstignire sau, poate, chiar de la Naşterea Mântuitorului din iarnă, trecând prin propovăduirea Sa, prin Patimi, prin Învierea Sa şi urcând spre Înălţare şi spre Rusalii.
\r\n
\r\n
Este ora 10 seara și mă aflu în zona Perama. Mă oprește o fată și-mi spune:\r\n− Piața Omonia, vă rog!\r\n− Mergem! i-am răspuns, însă ceva nu-mi plăcea în vocea ei.\r\nTânăra s-a așezat lângă mine. De îndată ce am pornit, m-a întrebat:\r\n− Pot să fumez?\r\n− Puteți.
\r\n
\r\n
Ia aminte, omule, că toţi suntem în mâinile lui Dumnezeu şi pentru toţi voia Lui este sfântă. Gândeşte-te şi la faptul că Domnul „vrea să ne mântuiască, dar nu fără voia noastră”! Începe cu tine chiar din acest ceas, de astăzi!
\r\n
Cuv. Pahomie cel Mare (348). Sf. Isaia, ep. Rostovului (1090). Cuv. Ahilie, ep. Larisiei (330). Cuv. Eufrosin (1481).
\r\n
Fapte XXV, 13-19. In. XVI, 23-33. Cuv.: II Cor. IV, 6-15. Lc. XIV, 25-35.
\r\n
Cînd se începe educația?
\r\n
\r\n
După cuvântul părintelui Serafim Rose, ortodoxia confortabilă e o făcătură. Cine vrea cu Hristos nu poate nicidecum să se aștepte la o viață comodă.
\r\n
\r\n
Dumnezeu a lăsat posibilitatea curăţirii noastre prin Sf. Botez şi prin al doilea Botez şi prin al nenumăratelea Botez, care este taina Sf. Spovedanii. „Datu-mi-s-a mie putere în Cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile. Cărora veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (Matei 28, 18-19).
\r\n
\r\n
Atitudinea lui Constantin faţă de idolatrie
\r\n
La un an după Sinodul de la Niceea, în 326, Constantin merge la Roma pentru sărbătorirea a 20 de ani de domnie, a doua decennalia. A fost chemat pe dealul Capitoliului pentru a participa la o ceremonie militară idolatră, însoţită de sacrificiile obişnuite. A refuzat.
\r\n
\r\n
Ucenicul: Fă-mă să înţeleg întocmai şi în amănunt cele despre înşelare. Ce este înşelarea?\r\nStareţul: Înşelarea este vătămarea firii omeneşti prin minciună. Înşelarea este starea în care se află toţi oamenii, până la unul, stare născută din căderea protopărinţilor noştri.
\r\n
\r\n
„Cunoașterea lui Dumnezeu se realizează când Însuși Dumnezeu Se face cunoscut omului”(G. Mantzaridis, Viața duhovnicească ortodoxă, p. 30, Tesalonic, 1986) Omul dintotdeauna, de la începutul istoriei sale caută să găsească comoara duhovnicească și încearcă să umple golul pe care l-a creat în sufletul lui pierderea Raiului.
\r\n
\r\n
Monahul trebuie să fie cu luare aminte și priveghetor. Și când nu are ispite trebuie să spună rugăciunea ca să se teamă diavolul să se apropie de el. Rugăciunea este piatra aruncată diavolului. Se teme și se gândește: „Stai așa să nu încasez vreo piatră” și nu se apropie. Noi de multe ori s-ar putea să nu înțelegem rugăciunea, dar satana o înțelege.
\r\n
\r\n
Sfântul Ieronim scria văduvei Lidia: „Bucuria unei mame creştine trebuie să se cuprindă în a învăţa copilul să rostească numele dulce al lui Iisus Hristos chiar din momentul când vocea lui este încă slabă şi limba încă mută. Ţine minte că tot ce apare mai întâi aparţine Domnului. De aceea, primele gânduri ale copilului trebuie să fie sfinţite cu evlavie”.
\r\n
\r\n
Astăzi Îl prăznuim pe Sfântul Duh. Dar ce cunoaștem despre El? Ieri, în Duminica Cincizecimii, am auzit minunate rugăciuni, dar să ne gândim la numele care I-a fost dat în Evanghelie, nume care în unele limbi a fost tradus „Mângâietorul”, iar în altele „Mijlocitorul”.
\r\n