Смысл искушений

Спонсоры Содома

Вера без дел – это путь к атеизму!

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.

(mai mult…)

Beethoven Silence

Părintele Savatie Baștovoi la Frankfurt am Main

Fascinația lumii de azi pentru imagine ascunde dorința de acoperi minciuna din noi

Cerându-vă puțină răbdare, voi face un mic tur antropologic în cultura noastră. Vreau să aduc în atenția noastră care este locul imaginii în cultura noastră. Nu doar că suntem fascinați să privim imaginile, le punem și pe corpurile noastre: tricouri, tatuaje, pălării, pantofi, pantaloni – pe scurt, peste tot. Nu este nimic neobișnuit în acest sens.

 

(mai mult…)

Viața lăuntrică în era informației

În lumea hipercomunicării globalizate, în era informaţiei, omul preocupat de viaţa spirituală e pândit de riscul unei înţelegeri eronate a credinţei. Întreaga lucrare a vieţii spirituale ar putea fi restrânsă, de exemplu, la vorbirea despre, la cunoştinţa despre, trecând sub tăcere lucrarea propriu-zisă a poruncilor, valoarea făptuirii. În fapt, putem experia în viaţa de fiecare zi uşurinţa cu care putem vorbi despre o anumită realitate, în comparaţie cu făptuirea concretă.

(mai mult…)

Doamne, iată rana inimii mele, ajută-mă să-i iert pe cei care m-au rănit!

Este de datoria creștinului să uite de disputele personale, căci – precum putem citi în rugăciunea Tatăl Nostru: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” – Dumnezeu ne iartă greșelile doar cu condiția ca și noi să îi iertăm pe cei din jur. „Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (VI Matei, 14-15).

(mai mult…)

Cuvântul ziditor al părintelui Calistrat Chifan

Lupta cu păcatul – sfaturi pentru despătimire

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, pp. 306-307

„Omul este dator să arate toată silința, să se lupte și să se împotrivească totdeauna celui viclean și cugetelor celor rele. Într-adevăr, este imposibil ca întunericul patimilor și cugetul cel rău al trupului să nu-și arate rodul lor rău, fie în ascuns, fie pe față. Pentru că, după cum atunci când există o rană în trup, este imposibil, până ce se vindecă, să nu puroieze cât de puțin; – tratând-o, însă, ea se vindecă, dar netratând-o poate infecta întregul trup – tot așa și patimile sufletului, până ce se vindecă, ele rămân, totuși, înlăuntrul lui. Ele se vindecă, doar, în urma unei intense conlucrări cu harul lui Hristos.”

(mai mult…)

Sfaturi ale Avvei Lavrentie

„Dacă acesta, pe care l-ai avortat, era un suflet ales, prin care Dumnezeu voia să-ţi mântuiască neamul tău? Dacă mama poetului Mihai Eminescu nu ar fi vrut să-l nască, nu l-am mai fi avut pe Eminescu!”

Un frate era de rând la bucătărie şi părintele i-a spus: „Fiule, atât să vorbeşti la bucătărie, da şi nu. Altceva nimic. Că tăcerea şi liniştea sunt începutul rugăciunii.”

(mai mult…)

Puterea de a muri sau Arta de a trăi la părintele Rafail Carelin

Viaţa duhovnicească, în linii mari, este arta rugăciunii. Sfinţii părinţi numeau rugăciunea: suflarea vieţii, nervii sufletului, ploaia de aur care se toarnă în sufletul omului, izvorul nesecat de har, comoara cerească, pe care omul rugător o poartă mereu cu sine.

(mai mult…)

Не ропщите и не жалуйтесь!!! Тихон Задонский

Pr. Rafail Noica: „Sfătuiesc pe toţi să se împărtăşească cât de des posibil”

Părinte Rafail, unii preoţi spun că nu e bine să ne împărtăşim des. Ce ne sfătuiţi referitor la Sfânta împărtăşanie?

(mai mult…)

Tămâia – semn al inimii deschise către Dumnezeu

Tămâia însoțește, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau rugăciune săvârșite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare alt loc. Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu, prin fumul binemirositor care se înalță spre cer că semn al jerfei noastre, al gândului nostru și al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu mulțumire și încredere.

(mai mult…)

TELEVIZORUL A DEVENIT «DUMNEZEUL» NOSTRU

Pe lângă marea de minciuni în care se scaldă mass-media astăzi, pot fi aflate în apele ei și o mulțime de lucruri adevărate și relativ folositoare, însă rareori pot fi descoperite cuvintele cu putere multă ale oamenilor cu discernământ. Un astfel de cuvânt avea Părintele Moise, un om care a suferit mult, pentru ca să se lămurească ca aurul în topitoare. Te impresiona de la prima vedere printr-o anumită noblețe duhovnicească, prin simplitate și profunzimea reflexiei, prin pacea și mai ales prin smerenia așezării, în care nu se simțea nimic forțat. Pe acest Părinte al vremurilor noastre am avut șansa să-l întâlnesc în anul 2002, pentru a primi un cuvânt privind influența televiziunii în viața omului modern.

(mai mult…)

Ce vezi cu ochii

De la Avva Nichita ne-a rămas o singură povestire, destul de scurtă, care vor­bește despre proiecte personale și eșecuri, despre înțelegere și conflict, despre ispită și biruirea ei, despre smerenie și asumare.

(mai mult…)

PUTEREA RUGĂCIUNII MAMEI

foto: www.doxologia.ro

Ana prorocița, mama profetului Samuil, era stearpă, așa cum cunoaștem din Scriptură, și nu avea copii deloc. Cealaltă femeie a bărbatului ei avea mulți copii. Fiind stearpă, suferea și își dorea și ea să dobândească un copil. Durerea sufletului ei a condus-o la Templul lui Dumnezeu, ca să se roage.

(mai mult…)

Generația zen