SĂ NE DĂRUIM IERTARE…

IMG_7981F_thumb

\r\n

\r\nIubiți întru Domnul părinți, frați și surori!

\r\n

Astăzi, în Duminica, numită a Iertării, Biserica Ortodoxă amintește izgonirea lui Adam din rai. S-au închis porțile raiului; a rămas orfan neamul omenesc și noi trăim pe acest pământ, ducând o viață, pe care o considerăm „firească”, în care abia de mai pătrunde și licărește Lumina lui Hristos. Patria cerească e undeva departe de noi și, ca niște izgoniți, suntem în căutarea acelei bucurii la care se gândesc toți izgoniții pământului când își amintesc de fericirea pierdută, dar și noi toți – când ne gândim la ceea ce a fost cândva: curat și luminos, la ceea ce am pierdut din cauza păcatelor noastre…

\r\n

Pe parcursul a mii și mii de ani plânsul lui Adam se înalță la cer; Adam cel orfan plânge în persoana fiecărui om, plânge și roagă pe Dumnezeul său să-l întoarcă în bucuria și iubirea cele de la început. Dar Dumnezeu niciodată nu ne-a lipsit nici de iubirea Sa, nici de părinteasca Sa grijă, doar noi ne-am îndepărtat de El și nu mai auzim glasul dumnezeiesc și nu mai simțim că Domnul e aproape. Hristos a venit pe pământ, Dumnezeul nostru a trăit printre noi și oamenii L-au întâlnit pe drum, în orașe și sate, au auzit cuvintele Lui, au văzut chipul Lui, ardeau cu inima și-și luminau mintea de la învățătura Lui, și totuși n/au reușit să-L cunoască până la sfârșit. Și Fiul lui Dumnezeu, care din dragostea Sa desăvârșită S-a făcut Fiul Omului, respins fiind de oameni, a murit înafara cetății… Dar dragostea lui Dumnezeu în toată tragica ei desăvârșire a rămas neclintită. Prin moarte Dumnezeu a biruit moartea, ne-a izbăvit de blestem și ne-a dat puterea de a ne împărtăși de viața veșnică.

\r\n

La începutul Postului Mare în fiecare an noi ne amintim de faptul că am rămas orfani și izgoniți; ne amintim de patria pe care am pierdut-o, de casa părintească cea din ceruri. Astăzi iarăși ne pornim la drumul nevoinței ca să ne aprindem de duh, ca să ne curățim inima și să ne luminăm întunericul minții – ca să ne întoarcem la Tatăl și Dumnezeul nostru. Pe acest drum noi pornim fiecare în parte, dar și toți împreună, căci avem aceeași nădejde și de aceea trebuie să ne lepădăm de tot ceea ce ne face să fim robi ca să putem afla libertatea de fiu și fiică a lui Dumnezeu – pentru că această libertate este chemarea noastră și ea trebuie să devină și moștenirea noastră.

\r\n

Ce ne unește pe noi toți? Anume aceasta – dorința de a fi liberi, de a nu avea motive să ne ascundem de Dumnezeu. Acum trebuie să înțelegem, că din robia patimilor ne poate izbăvi unitatea noastră – unitatea oamenilor împăcați ce se nevoiesc pentru îndumnezeire și veșnicie. Poporul israelitean a pribegit 40 de ani în pustie înainte de a intra în pământul făgăduit. Și nimeni n-ar fi supraviețuit în acea pustietate, dacă fiecare n-ar fi avut grijă de celălalt, dacă nu s-ar fi ajutat unul pe altul.

\r\n

Așa și noi, unde nu ne-am afla, să ne unim în duh și în cuget și să pornim la drum – drumul pocăinței, al nevoinței, al lepădării de sine, al iertării… Și noi să fim conștienți, că pe acest drum vom avea de trecut prin multe încercări până vom deveni liberi de păcate, de patimi și apucături rele… Numai uniți în credință, în dragoste, milă, milostenie și iertare vom ajunge la starea de desăvârșire – de a fi copii, fii ai lui Dumnezeu…

\r\n

Și de aceea în pragul Postului Mare să venim în Sfânta Biserică înaintea Chipului Mântuitorului Hristos și să cerem iertare și binecuvântare. Hristos a fost răstignit de urmașii lui Adam și noi suntem urmași ai aceluiași Adam. Și în zilele noastre Hristos ar fi fost ucis, pentru că și noi suntem la fel de orbi, păcătoși și fățarnici ca și acei contemporani ai lui Pilat și Irod…

\r\n

Să cerem iertare de la Dumnezeu și dacă Dumnezeu ne va ierta – nimeni nu ne va judeca.

\r\n

Iartă-ne, Doamne, că ai pătimit pentru mulțimea fărădelegilor noastre.

\r\n

Astăzi fiecare să ne amintim unul de altul. Astăzi fiecare să-i ierte pe toți. Să ne amintim de acei care au trecut prin viața noastră, care ne-au rănit sufletul și ne-au făcut să suferim, dar și pe acei pe care noi i-am nedreptățit, distrugându-le viața și întunecându-le poate cele mai luminoase gânduri și năzuințe. Să iertăm și să ne rugăm să fim și noi iertați.

\r\n

Iertați-ne și pe noi, părinților, fraților și surorilor și fie ca Domnul să aducă în inimile voastre pace – pacea pe care numai El o poate da și pe care lumea n-o poate nici da, nici lua… Fie ca această pace să vindece sufletele noastre a tuturor – și a celor vii, și a celor răposați

\r\n

Să ne privim astăzi unii pe alții în ochi, semănând în jur curăție și sinceritate, iubire și iertare – ca împăcați fiind unii cu alții să pășim pe drumul de pe pământ la Cer, de la robie la libertate – ca să putem merge cu Hristos oriunde și nu ca niște robi netrebnici, înfrânți și stăpâniți, ci ca biruitori ucenici ai lui Hristos, Domnul păcii.

\r\n

Cu adâncă închinăciune

\r\n

 clerul catedralei ortodoxe Schimbarea la Față a Mântuitorului din mun. Chișinău

\r\n

 

One Response to SĂ NE DĂRUIM IERTARE…

  1. PSerghios spune:

    D-zeu sa va ierte, iertatine si pe noi, sfintiti parinti. Un post cu folos, si sa ne bucuram impreuna de Luminata Inviere…Καλη Τεσσαρακοστη….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *