Sfântul Eufrosin Bucătarul, sau cine îți pune-n buzunare mere din Rai

\r\n

Să mai citim ceva interesant. Ceva din Vieţile Sfinţilor. Unele întâmplări de-ale lor ne par cu neputinţă de acceptat, dacă nu punem credinţa în lucrare, ci numai o mărturisim cu vorba. Nu din cauza asta, oare, atâta amar de lume nu acceptă astăzi faptele minunate ale Sfinţilor, cam trecându-i cu vederea?

\r\n

\r\n

Iată o întâmplare cam neobişnuită pentru o judecată actuală mai reformată. Poate chiar şi unii cititori de-ai noştri vor fi ispitiţi să protesteze, după ce vor afla ce n-au ştiut. Ce vor face însă când, ajungând în Rai, vor mai afla şi alte minunăţii ale Sfinţilor care ne-au rămas ascunse până în Ziua Judecăţii?

\r\n

Acest Sfânt Eufrosin era un om foarte simplu, întocmai ca mulţi dintre noi, cititorii. Pe vremea aceea, dacă cineva se aprindea de dor după cele duhovniceşti, îşi putea ostoi focul inimii mergând într-o mânăstire. În timpul lui, vreo mişcare duhovnicească în sânul poporului, nu exista. Aşadar, porţile mânăstirilor atrăgeau mereu novici spre mântuire. Eufrosin acesta, deşi era mai greoi la cuvânt, totuşi la înţelepciune era vrednic. Primise ascultarea la bucătărie şi acolo, pentru gângăvia lui, trebui să suporte adesea luările în râs ale celorlalţi monahi. Că nu toţi dintre cei care îmbrăcau haina monahicească ajungeau şi la starea îngerească.

\r\n

Eufrosin era un înger în trup, dar era necunoscut de fraţii săi. Însă Dumnezeu a binevoit să fie descoperit Sfântul acesta. Şi iată cum:

\r\n

În acea mânăstire se afla şi un preot foarte evlavios, care se ruga mereu lui Dumnezeu să-i descopere şi lui bunătăţile pe care le vor primi Dincolo cei aleşi. Astfel, într-o noapte, avu un vis. Se făcea că se afla într-o grădină nespus de frumoasă şi bogată în bunătăţi. Şi în mijlocul ei era… Eufrosin bucătarul.

\r\n

– Ce faci aici şi a cui este grădina?

\r\n

– E locuinţa aleşilor lui Dumnezeu, şi eu, prin bunătatea Lui, sunt îngăduit a mă afla aici.

\r\n

– Şi ce faci în această preafrumoasă grădină?

\r\n

– Eu stăpânesc toate câte vezi aici şi mă bucur şi mă veselesc de privirea şi câştigarea acestora! (vezi Mineiul pe septembrie, ziua a 11-a)

\r\n

Atunci preotul îl rugă să-i dea şi lui câteva mere foarte arătoase ce se aflau în faţa lor. Eufrosin culese câteva şi le puse în buzunarul rasei preotului.

\r\n

În acel moment din vis, iată, sună toaca pentru Utrenie. Preotul se trezi şi, instinctiv, îşi duse mâna la buzunare. Deodată a înlemnit: în buzunare avea câteva mere! După ce-şi reveni, merse în biserică şi iată-l pe Eufrosin bucătarul în colţul lui.

\r\n

Îl luă deoparte şi-l întrebă unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin păli, dar re­cunoscu… că n-a fost nicăieri. Preotul îl legă cu jurământ să-i spună adevărul. Atunci Sfântul mărturisi: Am fost, părinte, acolo unde sunt bunătăţile cele veşnice, pentru că Dumnezeu a vrut să mă folosească pe mine ca să-ţi arate ţie locaşurile drepţilor. Atunci preotul îl întrebă ce anume i-a dat din Rai. Sfântul Eufrosin îi răspunse că-i dădu câteva mere care se aflau acum lăsate în chilia lui.

\r\n

Preotul nu mai putu să ţină ascunsă această minune. O povesti tuturor cu multă emoţie. Atunci fraţii dădură fuga la bucătărie să se închine robului lui Dumnezeu şi să-şi ceară iertare. Dar Sfântul Eufrosin fugise pe neobservate din acea mânăstire şi a petrecut necunoscut până la sfârşitul vieţii sale.

\r\n

Se spune că din acele mere au gustat mulţi bolnavi care s-au vindecat în chip minunat pentru credinţa lor şi prin puterea harului întru slava lui Dumnezeu.\r\n

\r\n

Aceasta a fost pe scurt minunea: să doreşti cele veşnice şi să le primeşti ca prin somn, încă de aici.

\r\n

Câte n-am primit noi de la Dumnezeu pe care nici nu le meritam! Dar le-am primit prin mijlocirea unora mai mari, poate că prea nebăgaţi în seamă de noi, de care însă S-a folosit Dumnezeu pentru întărirea noastră. Şi acum, după ce ne-am văzut cu buzunarele pline de bunătăţi cereşti, se cuvine să lăudăm pe Sfântul Eufrosin bucătarul, cel ce ne-a învăţat cum trebuie păstrat legământul şi votul dat lui Dumnezeu, ca să fim părtaşi grădinii celei înmiresmate a Raiului, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei ce va să vină: „Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Eufrosine, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre“ (Troparul Cuviosului Eufrosin, cinstit în 11 septembrie).

\r\n

Pr. Petru RONCEA

\r\n

http://www.comuniuneortodoxa.ro/