Stareţii din lume

10940540_1551438548447134_4603195098225848965_n

\r\n

Am văzut ieri în parc un bătrân care strângea la piept un pui de pisică, înconjurat de nişte băieţi cu biciclete, care îl acuzau că l-a furat. Ce voia să facă cu el, să-l crească? Nu, a răspuns bătrânul, vreau să-l ţin zece minute.

\r\n

\r\n

Şi băieţii au rămas în faţa lui să aştepte.M-a uimit că puiul maidanez de pisică avea apărători, dar singurătatea tristă a bătrânului nu interesa pe nimeni.Ne pregătim să dăm bacul, ne luăm licenţa, căutăm de lucru, excelăm în formulări de curriculum vitae şi nu ne imaginăm nici o clipă că vom ajunge, până la urmă aşa, fără nici un suflet, care să vrea să se lipească de noi. Sunt rari bătrânii frumoşi, înţelepţi, interesanţi şi dacă sunt, se ascund în mânăstiri.

\r\n

 Lumea este plină de epave. Îmi impun, ca exerciţiu de înţelegere a vieţii, să caut în fiecare zi un bătrân, pe care să-l privesc cu dragoste. Sau măcar să nu întorc deîndată ochii de la el, în căutarea unei privelişti mai reconfortante.Poate ar trebui să ne pregătim puţin şi pentru acest tip de singurătate, căci oricât de târziu, chiar peste cincizeci de ani, ea ne va paşte pe fiecare dintre noi. Şi atunci, orice lucru mititel şi drăgălaş pe care îl vom ţine în braţe, chiar cules din stradă, va părea că aparţine de drept altcuiva şi ne va fi smuls. Căci chipul de bătrân spune invariabil, am pierdut totul. Un singur lucru nu i se poate lua de către cei din lume: icoana Domnului din inima sa. Doar că, până să ajungi ca acela ce-şi încălzea inima cu puiul de pisoi, trebuie să lucrezi la această icoană. În fiecare zi să-i adaugi dalele unor rugăciuni.

\r\n

Să nu le laşi nelustruite, fără fapte bune. Din când în când să contempli pur şi simplu icoana şi să crezi că începi să semeni cu ea. Când vei simţi că ai izbutit, inima ta se va umple de lumină şi Domnul te va recunoaşte ca fiu. Nu vei mai avea nevoie de altcineva, ca să-ţi pară viaţa frumoasă. Nu te vei amărî că eşti bătrân. Îi vei putea încuraja şi pe alţii cu pacea şi bucuria ta de a trăi. O cruce albă de iubire va creşte în inima ta. Când trupul o să te doară, îmbrăţişeaz-o, lipeşte bocceluţa suferinţei tale întunecate de perfecţiunea ei şi ai s-o vezi cum devine tot mai transparentă şi se topeşte în ea. După ceasuri de trudire, ispita va înceta, sufletul va lepăda tulburarea şi va ieşi din ea ca dintr-o piele de şarpe. Aş vrea ca lumea în care trăiesc să aibă stareţii ei, minunaţi ca aceia de la Optina. Poate că de noi, de purtarea noastră, depinde să-i avem într-o zi. Până atunci, copiez citate din cei care au izbândit în arta surâsului, murind cu el pe buze.

\r\n

Cuviosul Varsanufie: „ În Evanghelie se spune: Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri. Şi cu adevărat vrăjmaşii, vrând să ne tulbure şi să ne facă vreo răutate, o fac mai ales din reaua voinţă pe care o au faţă de noi, însă în mare măsură, prin răul lor opresc un rău mai mare ce ar fi putut să ni se întâmple. Iată de ce ei sunt adevăraţii noştri binefăcători, pentru care trebuie să ne rugăm”. Sunt lucruri foarte mici în care se manifestă îngerul, iar noi îl ofensăm, bănuindu-l a fi celălalt. Friptura care se arde, înjumătăţindu-se, este pedeapsa gândului tău judecător şi nemulţumitor faţă de slujirea aproapelui. Scrum se face viaţa ta şi hrana ta, dacă nu ţi-o prepari în pace.

\r\n

Spune cuviosul Anatolie de la Optina: „Toată această putere tenebroasă nu înseamnă nimic şi nu vă va face nimic, ci doar vă sperie, ca pe copiii cei mici.”

\r\n

Încerc adesea dorinţa de a spune rugăciunea copilului speriat. Nu o ştiu şi atunci îmi compun una: Doamne, ia-mă în braţe, cântă-mi, adoarme-mă Tu, că nici de lucrul acesta, simplu pentru orice prunc, eu nu sunt în stare. Alungă voalurile înfricoşării, care-mi ascund lumina îngerească, pusă de Tine lângă patul meu. Spulberă, Duhule Sfinte, cenuşiul de ploaie nocturnă a minţii şi adă mai repede zorii. Dacă vrei astăzi de la mine jertfa vegherii, limpezeşte-mi sufletul şi ţi-o voi da, însoţind-o cu ascultarea şi rostirea unui Paraclis. Şi dacă nu sunt în stare să-l spun până la capăt, mă voi culca pe jos, numai vino odată lângă mine! Amin.

\r\n\r\n

Elena Frandes

\r\n

Sursa: http://www.lumeacredintei.com/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *