\r\n Duminica Vameșului și a Fariseului este o zi însemnată pentru anul bisericesc, lucru care se vădește din aceea că marchează începutul unei perioade liturgice mari și prin excelență bogate în prilejuri de pocăință, bine rânduite în Biserica noastră, anume Triodul. Zece Săptămâni: primele trei săptămâni, Triodul introductiv, și următoarele șapte săptămâni, care alcătuiesc Păresimile Mari. În culmea acestui urcuș se află marele praznic pentru care cu toții ne bucurăm încă de pe acum și pe care în fiecare clipă […]
\r\n Când ascultăm sau citim pilda vameşului şi a fariseului, putem avea tendinţa să ne identificăm foarte uşor cu vameşul. Sau, oricum, se naşte reflex şi aparent justificat tendinţa de a ne delimita drastic de fariseu. Atunci un gând ascuns riscă să se strecoare şi să se cuibărească pe nevăzute în inimile noastre: ce bine că nu sunt eu ca fariseul! \r\n
\r\n Harul Sfântului Duh se manifestă în multe chipuri și darurile aduse de el sunt multe și diferite. Sfântul Duh prin lucrarea înaltă a rugăciunii și a trezviei dăruiește darul lacrimilor, darul bucuriei, darul mai-înainte-vederii, darul învățăturii, al îndelungii-răbdări, al dumnezeieștii mângâieri, al nădejdii, darul dumnezeieștii dragoste, al contemplației, al răpirii minții. \r\n
\r\n Acum uite de câte feluri sunt fericirile, ca să înţelegi de câte feluri sunt Sfinţii. Nu ştiu la care categorie de Sfinţi te referi atunci când îi învinuieşti de lipsă de creativitate şi nebunie. Dacă ai citi câteva rânduri din Ioan Gură de Aur, ai descoperi în el un orator aşa cum nu vei auzi în nici o facultate de jurnalism şi nici într-un Parlament de azi. \r\n
\r\n În relația cu părintele duhovnicesc trebuie să ai sinceritate de la început până la nesfârșit, pentru că el este cel rânduit de Dumnezeu să-ți vindece rănile sufletului. Dacă te duci la medic și nu ești sincer, s-ar putea să-ți faci mai mult rău. Și al doilea lucru ar fi încrederea deplină, și aș mai adăuga multa rugăciune. Din partea ucenicului trebuie rugăciune ca Dumnezeu să lucreze permanent, ca tu să te vindeci prin jertfa părintelui duhovnic”, consideră monahul Alexandru […]
\r\n Utrenia, sau slujba dimineții, are ca scop principal slăvirea lui Dumnezeu pentru trimiterea în lume a Fiului Său, Cel ce a risipit prin întruparea Sa întunericul înșelăciunii și a zdrobit puterea iadului, dăruindu-ne nouă lumina dreptei credințe și mântuirea, cea mult așteptată de strămoșii noștri. \r\n
\r\n Cuv. Antonie cel Mare (356). Cuv. Antonie de la Dîmsk (1224). Cuv. Antonie de la Cernoezersk (XVI) Mcc. Victor (1931) şi Pavel (1938) preoţii. \r\n Utr.- Mt. XI, 27-30. Lit.- Cuv.: Evr. XIII, 17-21. Lc. VI, 17-23. \r\n Grijile lumeşti \r\n Sufletul care nu s-a izbăvit de grijile lumeşti nu-L va iubi pe Dumnezeu cu adevărat, şi nici de diavol nu se va scîrbi aşa cum se cuvine; căci grija vieţii îi este ca un acoperemînt împovărător. De […]
\r\n Consider că a fi tolerant înseamnă a fi îngăduitor, iertător și a accepta pe cel de lângă tine, atât timp cât nu îți sunt lezate drepturile tale fundamentale. Cu alte cuvinte, eu trebuie să mă plasez într-un raport de apreciere și toleranță cu orice persoană care îmi respectă identitatea și care nu îmi încalcă dreptul la viață, la exprimare sau la orice altceva ce îmi este îngăduit și garantat de legile statului – dar, și de legile morale. \r\n
\r\n În cadrul oficierii Sfintei Liturghii, un moment de mare semnificație pentru creștini este mărturisirea credinței, manifestată aici prin rostirea Simbolului de credință sau, mai simplu, a Crezului. \r\n
\r\n Acest model viaţă–moarte apare şi în procesul creşterii noastre. În fiecare etapă trebuie să moară ceva în noi ca să putem trece la etapa următoare. Trecerea de la vârsta sugarului la prima copilărie, de la copilărie la adolescenţă, de la adolescenţă la vârsta adultului – implică, de fiecare dată, o moarte lăuntrică ce dă naştere la ceva nou. \r\n
\r\n Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi. Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, […]
\r\n În Karulia, cel mai aspru pustiu al Sfântului Munte, locuia un pustnic care avea o mică pisicuţă ce îl alina şi îl apăra de şerpi şi şoareci. Într-o zi, un vultur care zbura pe deasupra a ochit din cer prada, s-a năpustit în jos şi a apucat pisicuţa în gheare.\r\nPustnicul a fost necăjit şi, neştiind ce să facă, s-a dus imediat în paraclisul său să se plângă sfântului apărător al schitului. S-a dus către candela care ardea în faţa […]
\r\n În părţile cetăţii Tuderia, între doi munţi şi o vale, la un loc care se numea Entiroclina, era o biserică a Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. La acea biserică era un preot, anume Sever, foarte minunat, prin viaţa lui cea plăcută lui Dumnezeu. Iar un bărbat, vieţuitor din cei de acolo, îmbolnăvindu-se şi de moarte apropiindu-se, a trimis degrabă la preotul acela, rugându-l să vină la el, ca, prin mărturisire şi prin pocăinţă, să-şi […]
\r\n Sunt trei trepte de sporire ale omului. Treapta începătorilor, cea mijlocie şi cea a celor desăvârşiţi. Cel de pe treapta întâi, deşi gândul îi este pornit spre bine, totuşi mintea mai are mişcări pătimaşe. Treapta a doua este la mijloc, între pătimire şi nepătimire. Şi se mişcă într-însa gândurile cele de-a dreapta de-a valma cu cele de-a stânga. Şi izvorăşte în acelaşi timp lumina şi întuneric, cum s-a spus. \r\n
\r\n La început a fost Cuvântul. Fără El nu există nimic din ceea ce este. Noi facem în fiecare zi experienţa dureroasă a unei vieţi mizerabile în trupul nostru. Cu toate acestea, suntem creaţi după chipul lui Hristos, al Celui absolut. Dacă fiinţa a fost creată pentru Dumnezeu, ea nu trebuie să moară. Dumnezeu a creat viaţa. El n-a creat moartea. Scopul nostru este viaţa cu Hristos-Dumnezeu, nemurirea. \r\n
\r\n Ioan şi Ioana sunt doi tineri căsătoriţi care după multe căutări, întâlniri şi lecturi au descoperit adevărul Ortodoxiei şi s-au botezat în preajma Sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a anului 2011 la Mănăstirea Putna. I-am rugat să ne împărtăşească puţin din călătoria lor duhovnicească. \r\n
\r\n Cu nimic nu e lupta mai grea decât cu tradiţiile intrate în conştiinţa poporului, chiar şi când acestea ajung să fie absurde şi să-şi piardă sensurile originale. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, iraţionalul de raţional. Fraţi creştini! În ultimii ani ni s-au oferit diferite surogate ale credinţei prin răspândirea unor scrieri ce se numesc apocrife, care sunt condamnate de Biserică. Cea mai cunoscută dintre acestea este cărticica “Visul Maicii Domnului”, retipărită de nenumărate ori la diferite […]
\r\n \r\n „Mi se arată deseori în vis un înger care îmi spune dacă să fac sau să nu fac anumite lucruri, care îmi spune când sunt sărbători şi când trebuie să merg la biserică. Tot el m-a şi învăţat unele rugăciuni către Maica Domnului. De ce Biserica zice să nu crezi în vise, când tot ce spune el să fac e bine? Ba chiar datorită lui o fată a scăpat „întreagă”…, că mi-a zis îngerul că dacă păcătuiam cu […]