\r\n „Cunoașterea lui Dumnezeu se realizează când Însuși Dumnezeu Se face cunoscut omului”(G. Mantzaridis, Viața duhovnicească ortodoxă, p. 30, Tesalonic, 1986) Omul dintotdeauna, de la începutul istoriei sale caută să găsească comoara duhovnicească și încearcă să umple golul pe care l-a creat în sufletul lui pierderea Raiului. \r\n
\r\n Monahul trebuie să fie cu luare aminte și priveghetor. Și când nu are ispite trebuie să spună rugăciunea ca să se teamă diavolul să se apropie de el. Rugăciunea este piatra aruncată diavolului. Se teme și se gândește: „Stai așa să nu încasez vreo piatră” și nu se apropie. Noi de multe ori s-ar putea să nu înțelegem rugăciunea, dar satana o înțelege. \r\n
\r\n Sfântul Ieronim scria văduvei Lidia: „Bucuria unei mame creştine trebuie să se cuprindă în a învăţa copilul să rostească numele dulce al lui Iisus Hristos chiar din momentul când vocea lui este încă slabă şi limba încă mută. Ţine minte că tot ce apare mai întâi aparţine Domnului. De aceea, primele gânduri ale copilului trebuie să fie sfinţite cu evlavie”. \r\n
\r\n Astăzi Îl prăznuim pe Sfântul Duh. Dar ce cunoaștem despre El? Ieri, în Duminica Cincizecimii, am auzit minunate rugăciuni, dar să ne gândim la numele care I-a fost dat în Evanghelie, nume care în unele limbi a fost tradus „Mângâietorul”, iar în altele „Mijlocitorul”. \r\n
\r\n Iubiţii mei, astăzi este mare sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit Duhul. Nu doar Duhul. Există duhul cu „d” mic şi Duhul cu „d” mare. \r\n