foto: www.doxologia.ro Cum să ne alegem un soţ bun sau o soţie bună?
– Cand, ocupandu-ne cu activitatea misionara, discutam cu oamenii pe strada, cu ce trebuie sa incepem? Trebuie sa facem referire la Evanghelie sau trebuie sa vorbim in acel limbaj care este mai clar, adica in limbajul laic? Insa, cu ajutorul lui nu poti exprima idei duhovnicesti inalte. – Limbajul in care trebuie sa vorbiti este limbajul dragostei. Slujiti aproapelui. Sunteti capabili de asa ceva? Inchiputi-va, daca in Sankt Petersburg…cate biserici sunt in Petersburg? – Sapte sute. – 700???
Doi frați care locuiau deosebi s-au intâlnit odată unul cu altul. Unul dintre ei i-a spus celuilalt: „Vreau să merg la Avva Zinon ca să-i încredinţez un gând”. „Şi eu vreau acelaşi lucru”, a zis celălalt. Au mers, deci, amândoi laolaltă. Fiecare l-a luat deoparte pe Avva şi şi-a mărturisit gândurile.
Conform Erminiei picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, este zugrăvit sub chipul unui bătrân, având barba lungă, despicată puțin în două părți. El este reprezentat având pe cap o scufie sub forma unui coș împletit din nuiele. Asemenea Sfântului Ierarh Nicolae, Sfântul Spiridon este îmbrăcat în felon, nu în sacos, peste care are omoforul.
“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin! Un scurt cuvant in ziua acestui mare, mare sfant, Spiridon al Trimitundei, sfant care face parte dintre acei alesi ai lui Dumnezeu, chiar alesi ai lui Dumnezeu. Totdeauna oamenii au si pe alesii lor, totdeauna in Biserica s-au strecurat si oameni care nu neaparat prin credinta au urcat, ci mai ales prin prestanta, prin cuvant oratoric exceptional, prin cunostinte foarte inalte si deosebite despre teologie sau despre orice altceva, printr-o viata cat mai aleasa – […]
Amintirile Liudmilei Serghieva din cel de-al doilea război mondial. M-au luat în armată din prima zi a războiului, deşi aveam un fiu. M-au repartizat într-o unitate chirurgicală mobilă, pentru cei răniţi uşor.
Fratele Ghiță Petreuș Suferinţa poate să fie sublimă. E ceea ce ne învaţă Gheorghe Petreuş din Botiza, Maramureş. Dintr-un copil speriat şi căzut în deznădejde în momentul în care boala i-a cuprins trupul şi l-a ţintuit la pat, Gheorghe a devenit un om înţelept, care îşi poartă crucea cu demnitate, dar şi cu mulțumire faţă de Dumnezeu.
Afecţiunile metabolice şi cardiovasculare, cancerul şi bolile autoimune se răspândesc epidemic în societatea noastră. Desigur, chimizarea alimentelor, poluarea mediului (inclusiv cea electromagnetică) joacă un rol esenţial, alături de schimbarea stilului de viaţă al omului modern – dar, dacă ar fi numai acestea, poate că nu ar fi încă chiar atât de rău. Mai există un factor, iar acesta este esenţial şi adesea declanşator al bolii. Este vorba de factorul psihic, cognitiv şi emoţional.
Vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților. (Iuda 1,3) *** … hrănindu-te cu cuvintele credinței și ale bunei învățături căreia ai urmat; iar de basmele cele lumești și băbești ferește-te, și deprinde-te cu dreapta credință. (I Timotei 4, 6-7)
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Cu mila lui Dumnezeu, suntem în ziua marelui Ierarh Nicolae, ocrotitorul bisericii noastre, Sfântul a cărui bunătate a trecut şi a străbătut veacurile, şi nu numai prin bunătatea pe care a făcut-o oarecând, pentru că oamenii uită, nu numai prin minunile pe care le-a făcut oarecând în viaţa lui din dragostea pe care o avea faţă de om, ci prin minunile pe care le-a făcut și le face neîncetat, din neam în neam, din […]
Centrul cultului divin, în jurul căruia gravitează toate celelalte slujbe, îl constituie Sfânta Liturghie, slujba principală a Bisericii Ortodoxe. Cel mai adesea se slujește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, de 10 ori pe an Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în zilele de rând din Postul Mare Liturghia Darurilor înainte sfințite.
Vă invităm să citiți un interviu foarte folositor sufletului cu pictorul Ioan Popa realizat de Claudiu Târziu pentru revista Formula AS în anul 2014. Născut în 1976, la Aiud, Ioan Popa a urmat Liceul de Arte din Cluj-Napoca şi Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. A început să picteze mai mult din întâmplare. Întâi i-au descoperit talentul şi l-au încurajat măicuţele de la Mânăstirea Râmeţ, unde îşi petrecea vacanţele. Apoi, o profesoară din şcoala generală l-a îndemnat să meargă la […]
Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare, Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire, Şi împrăştie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;