A treizeci și noua carte a Vechiului Testament: Maleahi

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a treizeci și noua carte a Vechiului Testament: Maleahi.

Cartea Proorocului Maleahi

Introducere

          Proorocul Maleahi (din ebraică, cu sensul de „Îngerul Domnului” sau „Trimisul Domnului”) este unul din cei 12 prooroci mici ale Vechiului Testament, căruia i se atribuie Cartea lui Maleahi.

          Proorocul Maleahi s-a născut în localitatea Safes, în ținutul lui Zabulon, după întoarcerea evreilor din robia babiloneană (538 î. Hr.), făcând parte din seminția lui Levi.

          Maleahi este cel din urmă prooroc al Vechiului Testament și a profețit cu 430 de ani înainte de venirea Mântuitorului pe pământ, la fel și cartea lui Maleahi este ultima dintre cele 12 cărți ale proorocilor mici.

          După tradiția iudaică, Maleahi a trăit după proorocii Agheu și Zaharia; și a fost contemporan cu guvernatorul Iudeii și al Ierusalimului – Neemia.

          Proorocia lui Maleahi arată că zelul și entuziasmul religios, care fuseseră reaprinse de proorocii Agheu și Zaharia în timpul reconstruirii Templului, dispăruseră.

          Preoții deveniseră neglijenți, mândri și înfumurați. Serviciul religios la Templu devenise pentru ei o simplă formalitate. Poporul nu mai aducea zeciuieli și jertfe, încât considera că Dumnezeu nu se mai interesează de Israel.

          Contrar așteptărilor unora, Mesia încă nu venise, iar iudeii decăzuseră mult din punct de vedere spiritual. Era necesară o schimbare urgentă. Cum putea ea fi realizată? Răspunsul îl găsim în cartea proorocului Maleahi.

          Cartea are 3 capitole, care sunt structurate după cum urmează în continuare.

I. Porunca pe care le-a dat-o Dumnezeu preoților

Cap. 1 – 2

Mustrarea poporului. Mustrarea păcatelor leviților.

          Mai întâi de toate, Dumnezeu, prin graiul lui Maleahi, și-a exprimat iubirea față de poporul Său. El l-a iubit pe Iacov și l-a urât pe Isav.

          Chiar dacă Edomul (urmașii lui Isav) va încerca să-și reconstruiască locurile devastate, Dumnezeu le va dărâma, edomiții fiind numiți „Țara fărădelegii” și „Poporul împotriva căruia Domnul S-a mâniat pentru totdeauna” (Maleahi 1, 4), și ei vor vedea și vor spune: „Mărit este Domnul dincolo de hotarele lui Israel” (Maleahi 1, 5).

          Apoi, Dumnezeu se adresează direct preoților, întrebând: „Și dacă Eu sunt Părinte, unde este cinstea ce trebuie să-Mi dați? Și dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? …voi, preoților, care defăimați numele Meu” (Maleahi 1, 6).

          Când au încercat să se justifice, Dumnezeu le-a adus aminte de animalele oarbe, șchioape și bolnave, pe care i le aduceau ca jertfă; și i-a întrebat dacă guvernatorul lor ar fi acceptat astfel de daruri?

          Asupra lor avea să vină blestem, fiindcă procedaseră cu viclenie, încălcându-și făgăduințele și oferind jertfe fără valoare.

          Dumnezeu reacționează sever: „Blestemat să fie omul viclean… care aduce Domnului jertfă un dobitoc cu meteahnă! Că Eu sunt mare Împărat” (Maleahi 1, 14).

          Dumnezeu le-a dat apoi poruncă preoților, spunându-le, că dacă nu vor lua în serios acest sfat, blestemați vor fi. El va arunca pe fața lor spurcăciuni, spurcăciunile praznicilor lor, fiindcă nu respectaseră legământul Domnului cu Levi: „Căci buzele preotului vor păzi știința și din gura lui se va cere învățătura, căci el (preotul) este solul Domnului Savaot” (Maleahi 2, 7).

          Proorocul mărturisește apoi marele păcat al lui Israel și al lui Iuda.

          Ei se purtaseră ca niște trădători unii față de alții, profanând împreună sfințenia lui Dumnezeu, Tatăl și Creatorul lor, luându-și de mireasă pe fiica unui „dumnezeu străin”.

          Au obosit pe Domnul cu vorbele lor peste măsură, chiar întrebându-se: „Unde este Dumnezeul dreptății?” (Maleahi 2, 17).

II. Adevăratul Domn și Înaintemergătorul. Ziua cea mare a lui Dumnezeu

Cap. 3

Proorocie despre Mesia. Îndemn la pocăință. Mustrări. Ziua Domnului cea înfricoșătoare.

          Proorocia ajunge apoi la punctul culminant cu următoarele cuvinte rostite de Dumnezeu: „Iată Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feții Mele…” (Maleahi 3, 1).

          „Și cine va putea îndura Ziua venirii Lui…?” (Maleahi 3, 2).

          Pe neașteptate va veni în Templul Său adevăratul Domn, pe care-L căutați și Înaintemergătorul legământului.

          El va veni negreșit și în calitate de curățitor, El va purifica pe fiii lui Levi.

          Dumnezeu, totuși, se îndură de fii lui Iacov. El avea să se întoarcă la ei, dacă și ei se vor întoarce la El.

          Dumnezeu mustră poporul că s-a îndepărtat de El, că n-au păzit poruncile Lui și că L-au înșelat cu zeciuiala și cu jertfa.

          Dar dacă poporul va aduce zeciuielile și jertfele conform Legii și se vor conforma poruncilor, atunci „Voi vărsa din belșug binecuvântarea, spre binele vostru” (Maleahi 3, 10).

          Ei aveau să devină o țară plăcută, pe care toate neamurile aveau s-o numească fericită.

          Cei cu frică de Dumnezeu au vorbit unii cu alții, iar Domnul a luat aminte și a ascultat: „o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui spre binele celor ce se tem de El și caută scăpare în numele Lui” (Maleahi 3, 16).

          „Și vor fi aceștia pentru Mine… în ziua în care voi face judecată, ca o avere a Mea și voi avea îndurare de ei, precum are un tată față de fiul său…” (Maleahi 3, 17).

          În final, se vorbește despre Ziua, care avea să vină și să-i nimicească pe cei răi, fără să lese în urma lor nici rădăcină și nici ramuri.

          Dar pentru cei buni și cu frică de Dumnezeu, avea să strălucească soarele dreptății cu tămăduire, venind în razele lui.

          Domnul îi sfătuiește să-și aducă aminte de Legea lui Moise și promite că îl va trimite pe proorocul Ilie înainte de a veni Ziua Domnului cea înfricoșătoare.

          Apoi, spune despre Ilie: „El va întoarce inima părinților către fii și inima fiilor către părinții lor, ca să nu vin și să lovesc țara cu blestem” (Maleahi 3, 24).

Rezumat la cartea proorocului Maleahi

          Cartea proorocului Maleahi ne ajută să înțelegem principiile neschimbătoare ale lui Dumnezeu și dragostea Lui, plină de milă și îndurare față de zidirea Sa.

          În pofida marilor răutăți ale poporului, Domnul era dispus să se milostivească și să se întoarcă la poporul Său, dacă și acesta se întorcea la El.

          Prin intermediul proorocului Maleahi, Dumnezeu a arătat că buzele preotului „trebuiau să păstreze știința” (Maleahi 2, 7).

          Adică, toți cei ce au sarcina de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să acorde atenție deosebită acestei misiuni, asigurându-se că împărtășesc „Cuvântul Domnului” exact și autentic, iar nu răstălmăcit după bunul lor plac.

          Dumnezeu nu-i acceptă pe cei fățarnici și ipocriți, cei care își închipuie că îl pot înșela pe Domnul, aducându-i jertfe superficiale, neglijând Legea care zice: „fără meteahnă”.

          Dumnezeu reacționează prompt și toți cei care cu bună știință și cu intenții rele încalcă Legea, să nu creadă că vor rămâne nepedepsiți pentru faptele lor răutăcioase.

        Proorocul Maleahi acordă atenție deosebită și unor momente, legate de venirea Mântuitorului Hristos.

          „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feței Mele…” (Maleahi 3, 1).

          Apoi, Maleahi ne spune că Dumnezeu a promis: „Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul…” (Maleahi 3, 23) – Cine este acest Ilie?

          Domnul Iisus Hristos, cât și Îngerul care i s-a arătat lui Zaharia în Sfânta Sfintelor, au atribuit aceste cuvinte referitor la Sfântul Ioan Botezătorul: „Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni și va așeza la loc toate. Eu însă vă spun că Ilie a și venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au voit; așa și Fiul Omului va pătimi de la ei. Atunci au înțeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.” (Matei 17, 11-13).

          Un loc aparte în cartea proorocului Maleahi, îi revine Zilei celei înfricoșătoare, care va arde ca un cuptor pe toți cei trufași ce săvârșesc fărădelegea și nu va rămâne nimic din ei „nici rădăcină, nici ramuri” (Maleahi 3, 19).

          Dar cei ce se tem de dreptatea lui Dumnezeu, vor fi fericiți, căci „va răsări pentru voi… soarele dreptății cu vindecări venind în razele lui…” (Maleahi 3, 20).

          Aceste cuvinte ne insuflă speranța că va veni timpul când oamenii plăcuți lui Dumnezeu vor fi complet vindecați din punct de vedere spiritual, afectiv, mintal și fizic, în timp ce proorocul continuă să transmită avertismentul, prin care Dumnezeu spune: „ca să nu vin și să lovesc țara cu blestem” (Maleahi 2, 24), ne îndeamnă să fim optimiști și bucuroși, având la bază mesajul adresat de Dumnezeu poporului Său:

          „Și toate neamurile vă vor ferici pe voi, căci veți fi o țară binecuvântată” (Maleahi 3, 12).