\r\n De cele mai multe ori, pasiunea orbeşte. Astfel, orbit de ea, omul începe să idealizeze mult obiectul închinării sale, iar când pasiunea trece, el ajunge la concluzia: „Cum de am putut fi atât de orb şi să nu văd care este, de fapt, adevărul?”.Apoi, imediat urmează dezamăgirea totală. Iată de ce este bine să nu ne grăbim. Mai întâi, ne vom împrieteni şi ne vom cunoaşte mai bine. Cu alte cuvinte, să conştientizăm ce ne asumăm. \r\n Familia este […]
\r\n Suntem în ultima sărbătoare a anului bisericesc, Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul. E înfricoşătoare, înspăimântătoare această întâmplare care ni se înfăţişează, moartea unui mare, mare sfânt, cel mai mare prooroc. \r\n
\r\n În general, Sf. Ioan Botezătorul închipuie sau preînchipuie conştiinţa noastră. Toţi avem un Sfant Ioan Botezătorul în mintea şi în inima noastră, conştiinţa care ne vorbeşte și ne spune, aşa cum acela striga şi spunea: Nu-ţi este permis să iei pe femeia fratelui tău! – care încă nu murise. \r\n
\r\n În general, limbajul nostru a rezervat cuvântul „profan” pentru a denumi ceva rău sau cu adevărat dăunător. Bineînţeles noi trăim într-o cultură unde prea puţin, sau aproape nimic nu este considerat sfânt. Noi credem că trăim într-o zonă neutră – un loc care este în întregime lumesc. \r\n
\r\n Cine vrea să se roage neîncetat, acela trebuie să fie în toate înfrânat şi ascultător „bătrânului” [„stareţului”] pe care-l slujeşte. Trebuie să-i mărturisească şi gândurile, pentru că, prin duhovnicul şi „bătrânul” lui, Domnul îl îndreptează prin harul Său, şi atunci nu va avea gânduri rele impotriva lui. \r\n
\r\n Într-o zi l-am rugat pe părintele Porfirie să-mi arate un mod de rugăciune și, dacă era cu putință, să-mi destăinuie propriul său mod de a se ruga. Iar răspunsul a fost imediat și fără replică: \r\n
\r\n Eu vă dau sfaturi pe care, uneori, s-ar putea să nu le aflați în altă parte. Când ești mâhnit, când ești necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău și intră în vorbă cu el: „Ce faci, frate?” Fără să-i spui că ai venit fiindcă ești tare neliniștit. Discută banalități. Tristețea se poate risipi și primești putere din puterea lui. \r\n
\r\n Experiența tăcerii este absolut necesară fiecărui om care vrea să învețe rugăciunea. \r\n
\r\n Unul dintre oraşele Rusiei centrale, care trecuse rând pe rând în mâinile taberelor aflate în luptă, a ajuns sub o stăpânire nouă; în orăşelul cu pricina se afla o femeie, soţie de ofiţer rus, cu cei doi copii ai săi. \r\n
\r\n Acum să vă spun altceva, frații mei: Domnul nostru a dovedit că are foarte multă credincioșie, mai presus de orice măsură, mai mult decât putem noi să pricepem. Acum însă e rândul nostru să Îi arătăm și noi credincioșie. Ne-a spus: ”Pe toate le-am săvârșit prin Crucea și Învierea Mea și sunt gata să vă primesc și, iată, eu merg să vă pregătesc loc și iarăși voi veni ca să vă iau, ca acolo unde sunt Eu să fiți […]
\r\n Ce înseamnă divorț? Neputința noastră de a iubi. Acesta este motivul de bază. Toate celelalte sunt îndreptățiri. Nereușita de a ne iubi. Percepția greșită pe care am avut-o despre căsătorie. Căsătoria nu este o viață presărată cu flori… Cercetați cu atenție slujba Tainei (Căsătoriei), căci acolo există toate elementele și toate condițiile pe care, de le vei trăi, vei ajunge la deplinătatea legăturii tale. \r\n
\r\n Oare nu din nelucrare mulți oameni cad în grele păcate înaintea lui Dumnezeu? Începând cu grăirea în deșert, rod al cugetării deșarte, ei se dedau vorbăriei fără rost, privirii curioase către păcatele străine, și astfel își neglijează propriul suflet. \r\n
\r\n Scrisoarea aceasta a fost scrisă de un grec aflat în străinătate către Părintele Theodosie de la Mănăstirea athonită Sfântul Pavel, autorul cărţii „Spiritismul, urâciunea pustiirii”, deoarece prin intermediul acesteia s-a regăsit pe sine şi s-a slobozit din ghearele diavolului. \r\n
\r\n Nu există un lucru mai rece decât creștinul care nu-i mântuiește pe alții… Nu poți aduce ca pricină aici sărăcia, pentru că te va învinui văduva care a pus cei doi bani… Nu poți aduce ca pricină obârșia ta smerită, pentru că și Apostolii erau neînsemnați și își aveau obârșia din oameni neînsemnați. \r\n
\r\n Unui frate ce şedea în pustia Tebaidei, i-a venit cuget, zicând: ce şezi fără de roadă? Scoală-te, du-te la chinovie şi acolo vei face roade! Şi sculându-se, a venit la avva Pafnutie şi i-a vestit lui cugetul. Şi i-a zis lui bătrânul: du-te, şezi în chilia ta şi fă o rugăciune dimineaţa, una seara şi una noaptea; şi când ţi-e foame, mănâncă şi când ţi-e sete, bea şi când îţi este somn, dormi şi rămâi în pământ pustiu şi […]