Archives Autor: pmarcel

De ce Dumnezeu nu vindecă toate bolile într-o clipă?

\r\n Harul lui Dumnezeu, într-adevăr, lucrează. Pe toţi, chiar şi pe cei mai bolnavi, Dumnezeu poate să-i lecuiască de orice boală, într-o singură clipită. Pe cei şchiopi poate să-i îndrepte. Celor orbi poate să le redea vederea. Pe cei nebuni, să-i facă normali, fără doar şi poate. Însă de ce Dumnezeu nu vrea să facă una ca aceasta? Iată, eşti şchiop şi vei şchiopăta toată viaţa. Pentru ce? Pentru că Domnul te smereşte astfel; această cruce ți-a fost aşezată de către […]

Suferinţa asumată

Doamne, mă las în mâinile Tale!

\r\n Cum putem în lumea de astăzi să ne mărturisim credinţa, să o transmitem ca pe o stare de lumină, de har, de înviere, ca pe o stare de iubire pe care am primit‑o în apa botezului? De câte ori nu dăm greş în încercarea de a transmite mai departe credinţa, şi de câte ori nu dăm dovadă de slăbiciune, noi, creştinii! \r\n

Sfântul Siluan Athonitul, servit cu o țigară

\r\n În 1905, când Stareţul Siluan şi-a petrecut câteva luni în Rusia, mergea adesea pe la mănăstiri. Într’o astfel de călătorie cu trenul şedea în faţa unui negustor. Acesta, prietenos şi-a deschis tabachera de argint, oferindu-i o ţigară. Părintele Siluan i-a mulţămit, dar nu a luat ţigara. \r\n

Mărturisirea credinței ‒ neprețuită, asemenea vieții

\r\n \r\n Astăzi cei mai mulţi vor ca alţii să scoată şarpe­le din gaură. În regulă, nu-l scot ei, dar cel puţin să spună: „Luaţi aminte! S-ar putea să fie vreun şarpe acolo”, încât celălalt să-şi facă probleme. Dar nici aceasta nu fac. \r\n

Iubirea întru Hristos – terapie pentru suflet

Starețul și ucenicul

\r\n Demult trăia un monah care, ori de câte ori era întrebat de egumen „Cum o duci cu sănătatea, frate?”, acela îi răspundea nemulțumit că este foarte obosit din pricina multor ascultări pe care le făcea. Egumenul auzind în fiecare zi aceleași cuvinte de nemulțumire, într-o zi l-a întrebat pe monah: \r\n

Noi ăştia, leneşii, intrăm în rai sau vine cineva să ne ia?

\r\n La un moment dat, m-a abordat pe internet o tânără ce plecase din România de câţiva ani şi care nu mai ştia cum să se mai roage pentru ca, având ajutorul lui Dumnezeu, să se schimbe în bine relaţia cu prietenul său de atunci. Mi-a povestit cum posteşte, câte acatiste spune în fiecare zi, ce alte rugăciuni face, cum merge la biserică… \r\n

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: RELIGIA ÎI PRIVEŞTE NUMAI PE PREOŢI?

\r\n Între cei ce vor să se sustragă de la obligaţiile impuse de credinţa creştină este o categorie care consi-deră că religia nu-i o îndatorire generală, ci o „meserie”, a unei anumite clase de oameni. Zic unii: „Să fim lăsaţi în pace! Ce atâta rugăciune, biserică, taine, credinţă. Nu ne privesc pe noi chestiunile acestea. Noi avem alte griji, alte ocupări. Religia… îi treaba preoţilor!”. \r\n

Părintele Teofil Părăian – Gândurile

În vremea noastră se rărește jertfa

\r\n Copiii sunt o mare bătaie de cap”, mi-a spus o femeie ce le avea pe toate, dar care se îngreuia să aibă copii. Atunci când o mamă gândește așa, ea este o femeie netrebnică, pentru că de obicei mamele au dragoste. Pe o fată, înainte de a face familie, se poate ca mama ei s-o deștepte la ora 10 dimineața. Dar din clipa în care va deveni mamă și va trebui să-și alăpteze copilul, să-l spele, să-l curețe, nu […]

Ultimele zile ale părintelui Sofronie

\r\n Cu patru zile înainte de a muri, Părintele Sofronie stătea cu ochii închiși și nu voia să ne mai vorbească. Chipul îi era luminos, deloc trist, dar plin de tensiune. Avea aceeași expresie ca atunci când săvârșea Dumnezeiasca Liturghie. Nu-și deschidea deloc ochii, nici nu vorbea, doar ridica mâna și ne binecuvânta. Ne binecuvânta fără să vorbească, iar eu am înțeles că urma să ne părăsească. \r\n

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: Omul este o fiinţă religioasă

\r\n În ultimul timp ideea religioasă a primit multe şi grele lovituri, împotriva ei s-au ridicat şi au luptat raţionalişti, filosofi, pretinşii oameni de ştiinţă, bărbaţii politici, hedoniştii de toate nuanţele. Unii au zis că religia n-are nici un temei, alţii au zis că ea nu aduce nici un folos, iar alţii – făcând spume la gură – au strigat că e de-a dreptul dăunătoare societăţii omeneşti. Să ne amintim numai de faimosul dicton ieşit din gura a tot atât […]

Psalmul 50

De ce nu sunt permise căsătoriile între rude?

\r\n Ştiinţa a dovedit fără putinţă de tăgadă că cei proveniţi din căsătorii consangvine sunt supuşi defectelor de dezvoltare şi altor malformaţii genetice, sunt handicapaţi fizic sau/şi psihic. „Amestecarea sângelui” duce la degenerarea urmaşilor, din cauza acumulării genelor defectuoase de acelaşi tip, cu provenienţă comună. \r\n

Pentru cei ce zic că nu se pot mântui în lume

\r\n Nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci, pe fiecare, îl mântuieste, mintea cea cu bunăvoie către Dumnezeu. \r\n

Pocăința celor două văduve păcătoase

\r\n Un episcop a aflat despre două văduve că trăiau în păcat. A rugat atunci pe Dumnezeu să-i descopere și El despre aceasta, astfel încât să poată lua o hotărâre. Și într-adevăr, Dumnezeu a dăruit robului Său ceea ce a cerut, în vremea dumnezeieștii Liturghii. Căci în timp ce se împărtășeau credincioșii, episcopul vedea pe chipul fiecăruia păcatele pe care le săvârșea și de care era stăpânit. \r\n

Părintele Arsenie Papacioc: Frumuseţea înţelepciunii

Să fii creștin în zilele noastre înseamnă să fii politic incorect!

\r\n Adunarea Episcopilor Ortodocsi din SUA dezaproba categoric decizia Curtii Supreme de Justitie a SUA din 26 iunie (Obergefell v. Hodges), in urma careia Curtea a inventat un drept constitutional pentru doua persoane de acelasi sex de a se casatori, impunand, astfel, tuturor statelor sa recunoasca si sa sanctioneze astfel de “casatorii”. \r\n

Nu sunt cel ce par a fi: Doamne, tămăduiește-mă!

\r\n Cele ascunse ale mele nu sunt ca cele din afară; vorbesc despre despătimire, dar mă gîndesc zi și noapte la patimi de rușine; am neprihănirea pe limbă, dar în cuget mă îndeletnicesc cu netrebnicii. \r\n

1 2 … 204 205 206 207 208 209 210 211 212 … 292 293