Archives Autor: pmarcel

CUM SĂ PRĂZNUIM DUHOVNICEŞTE SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII

\r\n “Cum sa praznuim sarbatorile si ce simbolizeaza cele pe care le facem in sarbatori si impotriva celor ce fac din ele un prilej de lauda. Si despre cei ce se impartasesc cu vrednicie sau cu nevrednicie si ce deosebire este intre ei. Si, in sfarsit, cum se uneste sau nu se uneste omul cu Dumnezeu in Sfanta Impartasanie. \r\n

OMILIA (CUVÂNTUL) DE PAŞTI a Sfântului Ioan Gură de Aur, CHEMAREA LA OSPĂŢUL CREDINŢEI

\r\n De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun şi luminat; \r\n de este cineva slugă înţeleaptă, să intre bucurându-se întru bucuria Domnului său; \r\n

ÎNVIEREA – MAREA PROVOCARE A VIEŢII NOASTRE

\r\n Ce mai înseamnă, oare, pentru omul mileniului trei tradiţionalul “Hristos a Înviat”? Este oare numai o formulă rituală? Ce legătură poate să aibă Învierea lui Hristos cu noi, cei de astăzi, cu viaţa noastră? “Bun – putem zice – Hristos a înviat, dar cu noi cum rămâne?“. \r\n

Să tacă tot trupul omenesc…

https://youtu.be/Sa6SnhBSQ7c\r\n\r\n”Să tacă tot trupul omenesc şi sţ stea cu frică şi cu cutremur, şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, căci Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să se junghie şi să se dea spre mâncare credincioşilor”

CUM SE POATE REALIZA POGORÂREA NOASTRĂ DUHOVNICEASCĂ LA IAD prin împlinirea cuvântului “Ţine-ţi mintea în iad, dar nu deznădăjdui“?

\r\n Apostolul ne spune că biruinţa a venit în lume prin pogorârea la iad şi prin urcuşulcare i-a urmat. Astfel, atunci când Domnul sugerează lui Siluan (şi prin el întregii noastre generaţii) iadul, El oferă prin aceasta omului prilejul unei pogorâri, al unui mers în jos. \r\n

Sfânta şi Marea Sâmbătă

\r\n Identitatea cerească dintre Cruce şi Înviere şi necesitatea unirii lor în viaţa Bisericii este afirmată de toate textele liturgice ale Triduum-ului: „Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere poporului Tău este; şi spre ea nădăjduimd Te lăudăm pe Tine, Dumnezeul nostru”[1]. \r\n

Nebunia omului şi TĂCEREA LUI DUMNEZEU

\r\n Vezi ce întrebare îi pune Pilat mai întîi? Aceea pe care iudeii o vînturau neîncetat în sus şi în jos. Cînd iudeii au văzut că Pilat nu ţine seamă de vina lui Hristos faţă de legea lor, L-au învinuit de crimă împotriva statului. Aşa au făcut şi cu apostolii. \r\n

Vinerea Mare Săptămâna Patimilor

Omilia Egumenului Efrem din Vinerea Mare

\r\n Iată, în timp ce cântam Prohodul Domnului împreună cu Părinţii, cineva m-a întrebat dacă nu există cumva sentimentalism în stihurile Prohodului. Şi, într-adevăr, atunci când citeşti formal Prohodul, de la început până la sfârşit, citind şi judecând Prohodul din exterior, poţi vedea că există mult sentimentalism. \r\n

DE CE S-A SPERIAT HRISTOS?

\r\n Zilele trecute, în timp ce beam ceai, verisoara mea, femeie în toata firea, a început a plînge, zicînd ca vrea sa-mi puna o întrebare pe care nu a mai pus-o nimanui. În sfîrsit, dupa ce s-a scuzat de multe ori: „ca este o hula”, „ca îi este rusine ca are astfel de gînduri” si-a luat inima în dinti si a vorbit. „De ce – zice ea plîngînd -, Iisus s-a speriat în gradina? \r\n

RUGĂCIUNEA DIN GHETSIMANI. Ce importanţă capitală şi neştiută are şi ce legătură este cu mine şi viaţa mea duhovnicească?

\r\n Rugaciunea cea din Ghetsimani a lui Hristos este, fara indoiala, cea mai inalta dintre toate rugaciunile, dupa vrednicia sa launtrica si dupa puterea sa rascumparatoare a lumii. In acelasi timp este una dintre cele mai nepretuite descoperiri despre Dumnezeu si despre Om. \r\n

Însemnătatea Sfintei Euharistii

\r\n Înaintea noastră se desfăşoară cele din urmă pagini din viaţa pământească a Domnului. Se apropia praznicul evreiesc al Paştilor, şi odată cu el se apropia momentul pătimirilor şi morţii pe Cruce a Mântuitorului. \r\n

Miercurea din Săptămâna Patimilor

FIECARE DINTRE NOI POATE FI UN IUDA. Cum?!

\r\n \r\n\r\n \r\n “În acest fragment din Scriptură (Matei 26: 6-16.) citim cum, în timp ce Domnul nostru se pregătea pentru Patimile Sale, o femeie veni şi-L unse cu un ulei foarte preţios; şi este impresionant cum Domnul nostru a acceptat o asemenea iubire de la oameni simpli. \r\n

Cel ce mănâncă pâine cu Mine…

\r\n Domnul stătea la masă cu ucenicii Săi, în seara Cinei de Taină… Era ceasul cel mai zguduitor! Totdeauna le spusese ucenicilor adevăruri mari şi neaşteptate, dar niciodată ca acum. \r\n

L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu ?

\r\n Un indian creștin, care a fost întrebat dacă L-a văzut pe Dumnezeu, a spus:\r\n– L-am văzut. \r\n – Cum L-ai văzut? Spune-ne! au insistat ei, iar el a răspuns cu o întrebare. \r\n – V-aţi văzut vreodată proprii ochi? \r\n – Da, într-o oglindă, a venit răspunsul. \r\n – Nu într-o oglindă, ci cu ochii voştri. \r\n – Ei bine, nu. Cum am putea, deoarece ne folosim de ochi pentru a vedea cu ei? \r\n – Tot aşa e şi cu Dumnezeu, a spus el. Cum […]

Medicament împotriva singurătății

\r\n Adesea, femeile singure sunt sfătuite să-şi umple viaţa cu îngrijirea copiilor la un orfelinat. Dar nu toate scapă de sentimentul singurătăţii prin această activitate. O cunoştinţă mi-a spus: „Mergeam la copii, le dăruiam căldură, dar şi eu vroiam, în acel timp, atenţie şi căldură umană.” \r\n

Dincolo de lume

ŢINE CANDELA INIMII APRINSĂ

\r\n \r\n Fă din rugăciune candelă nestinsă a inimii tale, şi untdelemnul ei pururea să-l picuri, măcar cât picătura de puţin. Veghează ca fecioarele înţelepte, nu dormi ca cele nebune, ca să nu te afle clipa morţii negătit. \r\n Ţine candela inimii pururi aprinsă. De se stinge, iute s-o aprindem din nou. Şi se stinge de păcătuim. Dar căindu-ne, să ne luminăm iarăşi cu ea. Iar candela nu-i alta decît rugăciunea. \r\n \r\n

„Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”.

\r\n Cînd a spus ucenicilor că „nici îngerii“, le-a închis gura, ca să nu mai caute să afle ceea ce nu ştiu nici îngerii; cînd a spus că „nici Fiul” îi opreşte nu numai să ştie, dar să şi cerceteze. \r\n