Archives Autor: pmarcel

Pentru cei cu un serviciu solicitant

Cu puţin timp înainte de 1980, l-a vizitat pe Stareţul Efrem Katunakiotul un tânăr judecător stagiar. L-a găsit în bucătărie făcându-şi rucodelia. Lua peceţi dintr-o oală cu apă caldă, care fierbea încet deasupra focului, pe vatră şi le sculpta. \r\n A pus metanie şi s-a aşezat lângă el pe o ladă. \r\n – Pentru ce ai venit, fiule? l-a întrebat Stareţul fixându-l pe tânăr cu privirea lui pătrunzătoare.

Proslăvirea Sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu

Sfinţenia nu înseamnă doar o viaţă dreaptă în ochii lui Dumnezeu, pentru care drepţii se învrednicesc de desfătarea fericirii în împărăţia lui Dumnezeu, ci este o asemenea stare a trăirii dreptăţii lui Dumnezeu în care omul se preaumple atât de mult de har, încât acesta se revarsă din el şi asupra celor cu care intră în contact. Mare este fericirea acestor oameni, născută din vederea cu ochii lor a slavei lui Dumnezeu. Plini fiind şi de iubire faţă de oameni, […]

RUGĂCIUNEA PENTRU PRIMIREA LUMINII SFINTE (A FOCULUI HARIC), CITITĂ DE PATRIARHUL IERUSALIMULUI

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Înţelepciune începătoare de lumină a Tatălui Cel fără-de-început, Carele locuieşti întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească din întuneric, Carele ai spus să fie lumină şi a fost lumină. Doamne, Dătătorule de lumină, Carele ne-ai scos din întunericul înşelăciunii şi ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoaşterii Tale,

FOCUL HARIC – O MINUNATĂ MĂRTURIE A IUBIRII DUMNEZEIEŞTI FAŢĂ DE OAMENI

Din timpuri străvechi creştinii veneau la Locurile Sfinte pentru a dobândi Duh Sfânt, a se pregăti pentru Împărăţia Cerească. Din toate minunile ziditoare de suflet cea mai însemnată este pogorârea Focului Haric pe Sfântul Mormânt al Domnului în Sâmbăta mare, în timpul marii Vecernii. Se ştie că, de-a lungul secolelor, Focul Haric nu se aprinde decât numai la ortodocşi, ca o dovadă sigură că numai ei păstrează dreapta credinţă apostolică.

Duminica Floriilor

Cuvant la Duminica Floriilor

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, […]

Orarul slujbelor DUMNEZEIEŞTI APRILIE — 2014

O iubire fără răbdare, pretențioasă și constrângătoare obosește

O inimă de piatră nu poate fi cultivată și nu poate să-l cunoască pe Dumnezeu. Adeseori spunem „eu iubesc pe toată lumea”, dar nu ne iubim soția sau copilul pentru că nu se comportă cu noi așa cum vrem noi. Nu iubim necondiționat, ci din calcul și cu gânduri ascunse. Punem destule condiții iubirii noastre. Închipuiți-vă ce-ar fi dacă Dumnezeu ar face cu noi ceva asemănător și să reverse asupra noastră dreptatea Lui. Nu poate cineva să iubească cu adevărat […]

Judecata cea nedreaptă

A fost o dată un om foarte credincios și binevoitor, cu frică de Dumnezeu și smerit în toate. Dar iată că s-a întâmplat ca să fie acuzat pe nedrept de o crimă petrecută în orășelul lor. Un om rău și cu multă influență în acea împărăție, care săvârșise această crimă, s-a sfătuit cu judecătorul cu care era prieten și au găsit de cuviință să pună vina asupra altui om. Trudind ei și gândind pe cine să cadă năpasta au ajuns […]

Potrivnicul nostru are două mijloace prin care îi duce pe oameni până la a-L mânia pe Dumnezeu

Potrivnicul nostru are două mijloace prin care îi duce pe oameni până la a-L mânia pe Dumnezeu: prima dată îi aruncă în vicii şi patimi şi, dacă nu reuşeşte, îi dă pe seama mândriei; adică ei cred că împlinesc voia lui Dumnezeu, în timp ce potrivnicul se apropie încetişor de ei; nu îi orbeşte deodată cu mândria, «dar îi convinge să creadă că săvârşesc virtutea şi seamănă în inima lor o părere fericită despre sine. De aici se educă fariseul […]

Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viaţa e mult mai uşoară

Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viaţa e mult mai uşoară, pentru că şi atunci când se află în boală, în sărăcie şi în prigoană, el gândeşte aşa: “Aşa i-a plăcut lui Dumnezeu, iar eu trebuie să îndur aceasta pentru păcatele mele”. \r\n Iată că de mulţi ani bolesc de dureri de cap, greu de îndurat dar folositoare, pentru că prin boală sufletul se smereşte. Sufletul meu vrea fierbinte să se roage şi să facă priveghere, dar boala […]

Bucuriile şi necazurile merg mână în mână

În prima sa Epistolă către Tesaloniceni, Apostolul Pavel spune: primind cuvântul întru necaz mult cu bucuria Duhului Sfânt (I Tes. 1, 6). Cum este cu putinţă să primeşti cuvântul cu bucurie, înconjurat fiind de necazuri? \r\n Când la propovăduirea Evangheliei inima va simţi adevărul şi va dori mântuirea cu nădejdea de a o primi, ea nu are cum să nu simtă bucurie, ca şi cum ar fi găsit o comoară. Aşa se întâmplă după rânduiala obişnuită. Însă când strâmtorarea dinafară […]

Viaţa duhovnicească cere învăţătură şi mult timp

 Soldatul devine mai iscusit în război, adică ajunge la cunoaşterea artei războiului când face mai multe greşeli şi este rănit; mai întâi se înţelepţeşte şi apoi primeşte o distincţie, o decoraţie. Cu toate acestea, nu poate învăţa de prima dată arta războiului. Cu atât mai mult, viaţa duhovnicească cere învăţătură şi mult timp. Cel care vrea să înveţe pictura nu devine pictor deîndată, ci strică de mai multe ori lucrul ce îl face şi iarăşi îl îndreaptă şi îi trebuie […]

Începutul unei frumoase prietenii cu Dumnezeu

Martie, cea de a treia lună a acestui an omagial euharistic (2014), cuprinde cinci duminici. Foarte succint, voi aborda, precum am anunțat, fiecare pericopă ce se va lectura din Sfânta Evanghelie, spre a desluşi noi înţelesuri ale sfintei spovedanii şi ale sfintei împărtăşanii. Pentru că spaţiul editorial este limitat, avertizez, dintru început, cititorul, că voi da doar trimiterea scripturistică la fiecare pasaj, nu textul integral, astfel încât este necesară lectura din Biblie a acestuia, înainte de a zăbovi asupra tâlcuirilor.

Gândind la moarte

Nimic nu se impune în viaţa noastră cu mai multă evidenţă decât certitudinea morţii. Toate celelalte realităţi ale vieţii şi chiar viaţa însăşi au gradul lor de incertitudine. Însă moartea se impune peste toate. Şi totuşi, dorinţa de viaţă întrece orice gând de certitudine a morţii. \r\n Cum este când o să murim? Iată o întrebare al cărui răspuns nu putem decât să-l intuim. Umanitatea întreagă s-a străduit din răsputeri să răspundă unei astfel de întrebări

Ce face Hristos în noi?

\r\n\r\nÎn Anul omagial euharistic 2014, se observă o strădanie din partea preoţilor de a trezi în inimile credincioşilor dorinţa de a se împărtăşi mai des, de a râvni mai mult să se unească cu Hristos prin dum­ne­zeiasca Euharistie. Însă chemarea la potir trebuie să fie însoţită de o limpede conştien­ti­zare a importanţei Sfintei Eu­haristii în existenţa noastră, de sporirea vieţii duhovniceşti, deasa împărtăşanie fiind o consecinţă firească a îmbună­tă­ţirii vieţii spirituale.

Focul iadului este material sau spiritual?

Iudaismul nu are prea multe de spus în privinţa vieţii de apoi în afara faptului că există şi că modul în care ne trăim viaţa acum va determina starea noastră finală. Concepţia predominantă este că în lumea de apoi (ebraicul Olam-Ha-Ba), Gan Eden, adică Grădina din Eden, îi aşteaptă pe cei care atins o stare de desăvârşire spirituală. Majoritatea celor morţi merg în Gheenă sau Sheʼol unde vor sta până la 12 luni înainte de a merge în Gan Eden. […]

Ce anume face raiul, rai și iadul, iad?

În învăţătura tipic neortodoxă, iadul este un loc creat de Dumnezeu unde cei răi sunt surghiuniţi pentru a fi chinuiţi pentru veşnicie. Cei osândiţi sunt despărţiţi spaţial de Dumnezeu, de Împărăţia Sa, de poporul Său şi de iubirea Sa. Dar în concepţia creştin-ortodoxă, atât raiul cât şi iadul nu sunt spaţiale, ci relaţionale. Prin urmare, scopul creştinului nu este de a merge în rai, ca într-un loc, ci mai degrabă să crească în adâncirea comuniunii cu Dumnezeu prin dobândirea Duhului […]

„PRIMA” DRAGOSTE ŞI DRAGOSTEA „MISTICĂ”

În viaţa de toate zilele şi în literatura laică „prima” dragoste este considerată nevinovată şi chiar ceva „sfânt”, încât faţă de această perioadă din viaţă oamenii se atârnă cu o oarecare „pietate” şi o consideră ca pe o „sfântă taină”. În această perioadă mulţi tineri (fete şi băieţi) sunt întristaţi şi îndureraţi că sunt „nefericiţi în dragoste” sau că „nu le merge în dragoste”. Fetele îşi căută din toate puterile „idealul” şi „eroul”, pentru care ar vrea să devină „o […]

Plânsul Maicii Domnului

„Văzându-L pre Hristos pe Cruce, răstignit de bunăvoie între tâlhari, Preasfânta Maica Sa, lovindu-se cu pumnii, striga: „Fiul meu Cel fără de păcat! Eşti ţintuit pe Cruce fără vină, ca un tălhar, ca să redai viaţă neamului omenesc, după mare mila Ta! Cum pot eu să sufăr să te văd ţintuit pre lemn, pre Tine, născut fără durere, zămislit fără de bărbat! Cu câtă durere e frântă inima mea! S-a împlinit cuvântul lui Simeon: „O sabie îţi va străpunge inima!” […]