Archives Autor: pmarcel

Eliberarea minţii de patimi (Partea II)

\r\n\r\nAcrivia conştiinţei\r\n\r\nTrebuie să ne cercetăm conştiinţa. Cu cât omul îşi cercetează mai mult conştiinţa, cu atât aceasta devine mai curată. Şi atunci începe să-i spună: „Acolo n-ai făcut bine”, „ceea ce ai făcut nu e corect” şi se străduieşte omul să pună început de pocăinţă în fiecare zi. Ce spune Patericul? Cine este monah? Acela care în fiecare zi pune început de pocăinţă. De aceea, cei care se spovedesc continuu şi au această harismă, ştiţi cât ajutor primesc când îşi […]

Eliberarea minţii de patimi (Partea I)

\r\n\r\nUrmările eliberării minţii de patimi\r\n\r\nVom continua cu comentariul la capitolul 86 al primei Centurii a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Mai întâi voi citi textul original şi apoi traducerea:\r\n\r\nCând mintea se eliberează cu totul de patimi, atunci se îndreaptă constant către contemplarea făpturilor, mergând apoi către cunoaşterea Sfintei Treimi.\r\n\r\nCe înseamnă eliberarea minţii?\r\n\r\nLa ce se referă Sfântul Maxim când spune că mintea începe să se elibereze?

Islamul şi creştinismul apusean

Acest articol a fost scris în contextul istoric al anului 1998, înainte de evenimentele de la 11 septembrie, în vreme ce anumite state occidentale îi sprijineau pe musulmanii din Kosovo. Mare parte din cele scrise atunci de Î.P.S. Ierotheos Vlachos sunt valabile, însă, şi astăzi. În ultimul timp observăm o apropiere între lumea apuseană şi religia musulmană, islam. Musulmanii devin tot mai numeroşi în societăţile apusene, dezvoltându-se tot mai multe comunităţi, construind moschei în locuri foarte la vedere. În afara […]

Acoperământul Maicii Domnului (1/14 octombrie)

Era în anul 911 la Constantinopol. Profitând de faptul că împăratul Leon cel Înţelept era dus cu oastea să apere hotarele, duşmanii creştinătăţii au împresurat oraşul cu gând să-l cucerească. Locuitorii fugeau care încotro căutând locuri unde să se ascundă. În vinerea aceea veniseră mulţi credincioşi la mânăstirea Maicii Domnului din Vlaherne. După o tradiţie veche şi frumoasă aici se făcea priveghere de toată noaptea în cinstea icoanei făcătoare de minuni, Mijlocitoarea.Fiind un cartier mărginaş al Constantinopolului, Vlaherne era expus […]

Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului

\r\n

Duminica a XIX-a după Rusalii

Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să […]

«Povețele părintești» ale părintelui Ghermanós Stavrovouniótul (1906-1982)

\r\n \r\n\r\n – Îngrijește-te să-ți păstrezi mintea curată, ferind-o, pe cât posibil, de gânduri întinate și viclene. Să admiri creația și să-L slăvești pe Dumnezeu, Care a făcut totul din nimic. Și, în loc să lași vederea diverselor creaturi să te vatăme, mai bine să te bucuri și să dai slavă lui Dumnezeu, Cel Care a zidit totul într-o armonie perfectă și conduce întregul univers cu atâta înțelepciune. \r\n \r\n– Nu știi că prea mult somn strică? Căci din el […]

Misterul longevității Bizanțului și al sfârșitului său

\r\n\r\nBizanțul (Imperiul Noii Rome, adică Romanía) rămâne unul din cele mai controversate subiecte ale istoriei mondiale. Longevitatea sa pare a fi un mister de nedezlegat, ca de altfel și cauza căderii sale. Dificultatea de a întreprinde o analiză cât mai concisă nu este numai «obiectivă», ci face trimitere și la propriul nostru «subiectivism»: la pretențiile noastre de autoconservare, care funcționează ca instinct de promovare a propriului nostru mod de abordare.

Sola Scriptura – Partea a patra: Metoda ortodoxă de cunoaştere a Adevărului

\r\n\r\nAtunci când, din mila Domnului, am aflat Credinţa Ortodoxă, nu am mai simţit nevoia de a cerceta “metodele” de studiu biblic protestante. Din nefericire, am aflat mai târziu că metodele şi tezele protestante au reuşit să pătrundă şi în unele cercuri ale Bisericii Ortodoxe, plecând de la ideea că abordarea protestantă faţă de Sfânta Scriptură este “ştiinţifică”. Există, aşadar, oameni în Biserică care au convingerea că fac tuturor un mare serviciu introducând aceste erori în seminariile şi parohiile ortodoxe.

Sola Scriptura – Partea a treia: Încercări nereuşite ale protestanţilor de a stabili metode de interpretare

\r\n\r\nÎncă din primele zile ale Reformei, protestanţii au fost nevoiţi să se confrunte cu faptul că, sprijinindu-se doar pe Biblie şi pe raţiunea fiecărui individ în parte, credincioşii nu aveau cum să fie de acord în privinţa multora dintre chestiunile doctrinare elementare. Încă din timpul vieţii lui Martin Luther, o sumedenie de grupări adverse şi-au făcut apariţia, toate ridicând pretenţia de a „crede doar în Biblie”, niciuna însă nefiind de acord [cu cealaltă] cu privire la ceea ce spune Biblia.

Sola Scriptura – Partea a doua: Probleme ale doctrinei Sola Scriptura

\r\n\r\nA. Sola Scriptura este o doctrină fundamentată pe premise eronate\r\n\r\nO premisă este ceva în care credem de la bun început, de obicei chiar la modul inconştient. Atâta vreme cât o premisă este validă, totul e bine şi frumos; o supoziţie falsă, însă, nu poate conduce decât la concluzii falsă. Ar fi de dorit ca atunci când cineva a pornit de la o asemenea supoziţie inconştientă şi i s-a demonstrat că teza sa nu este validă, să se întrebe într-un sfârşit […]

Sola Scriptura – O examinare ortodoxă a învăţăturii protestante – Partea I: Sunt protestanţii o cauză pierdută?

\r\n\r\nÎn deşertăciunea minţii lor… (Efeseni 4, 17)\r\n\r\nDe când m-am convertit de la Protestantismul evanghelic la Ortodoxie, am observat o uimire generală din partea celor ce au crescut în Ortodoxie cu privire la posibilitatea convertirii unui protestant. Iar acest lucru nu se datorează îndoielii cu privire la propria lor credinţă, nu; de obicei ortodocșii sunt uimiţi de faptul că

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan

\r\n

Viaţa şi ostenelile Sfîntului, slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol şi Evanghelist Ioan (26 septembrie/9 octombrie)

Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan – de Dumnezeu cuvîntătorul – era fiul lui Zevedei şi al Salomiei, care era fiica lui Iosif Logodnicul. Acesta a fost chemat de la mrejile pescăreşti la pro-poveduirea Evangheliei. Cînd Hristos Domnul, umblînd pe lîngă marea Galileii, îşi alegea din pescari apostoli şi a chemat pe cei doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, atunci a văzut şi pe Iacob al lui Zevedei şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, legîndu-şi […]

DESPRE OMUL PREOT

Despre preoţie s-au scris rafturi. Era firesc să fie aşa. Nu-i altă slujire pe lumea aceasta mai sfântă, înfricoşată şi plină de răspunderi decât preoţia harică. Pentru a ajunge la înălţimea chemării sale, preotul trebuie să fie, potrivit îndemnului şi modelului de viaţă al Mântuitorului Hristos, un evlavios trăitor al virtuţilor creştine: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei, 5, 48).

MĂRTURIILE BIBLICE DESPRE FORMA CRUCII ŞI DESPRE BOTEZUL PRUNCILOR

Duminica a XVIII-a după Rusalii

Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.

Călătorul bogat

Într-un sătuc retras şi cu parfum balcanic a sosit într-o vară, la odihnă, un tainic călător. Era un om foarte bogat. Călătorea singur, era foarte obosit şi dorea să găsească grabnic un loc unde să poposească, pentru a se odihni. Dorinţa lui era să facă fericiţi pe acei oameni care i-ar fi oferit un adăpost plăcut şi liniştit. Bogăţiile fiindu-i nemăsurate, voia să ofere gazdelor primitoare un dar la care acestea nici nu visaseră vreodată.

Limba – fiară neîmblânzită

„Orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească!” (Iac. 3, 7-8) \r\n Înspăimântător! Sfântul apostol numeşte limba fiară nedomolită, neîmblânzită! Ceea ce înseamnă că această fiară poate uşor – cât de uşor ne este să deschidem gura ca să vorbim – să ne devoreze sufletul! \r\n Prorocul David, deoarece nu-şi putea îmblânzi singur această fiară, L-a rugat pe Domnul […]

Iadul poate fi rezumat în două vorbe: prea târziu!

Ceea ce evocăm acum e de foarte mare importanţă, deoarece influenţează atitudinea noastră în faţa morţii. Moartea ne lansează o provocare: să creştem la deplina noastră măsură, călăuziţi de o aspiraţie statornică, străduindu-ne necontenit a fi tot ceea ce putem fi, fără vreo nădejde că vom fi mai buni cândva, mai târziu, dacă nu ne îngrijim chiar azi să fim cum trebuie. Dostoievski, în Fraţii Karamazov, spune că iadul poate fi rezumat în două vorbe: prea târziu! Numai amintirea morţii poate să ne motiveze […]