Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Dacă tu însuţi nu asculţi rugăciunea pe care o rosteşti, cum vrei să o asculte Dumnezeu?

Să ia aminte la cuvintele mele cei care se roagă fără vlagă şi se revoltă atunci când Domnul întârzie să le împlinească cererile. Eu le zic: „Rugaţi-vă la Dumnezeu”, iar ei îmi răspund: „Ne-am rugat o dată, de două ori, de trei, de zece, de douăzeci de ori şi n-am primit nimic”. Nu înceta să te rogi până ce nu primeşti ceea ce doreşti. Sau mai degrabă, nici când primeşti răspuns la cererea ta să nu încetezi să te rogi. […]

Postul Mare

Multă lume ignoră sau nu doreşte să cunoască sensul acestor zile, continuându-şi viaţa monotonă de fiecare zi. Omul se plânge că viaţa îl oboseşte, totuşi nu face nici un pas spre o schimbare esenţială. Dietă severă ţine, dar post nu. La psiholog merge, la televizor stă cu orele, dar la duhovnic nu se duce, nici la biserică.

Ce este Biserica dupa invatatura ortodoxa?

Este intrebarea fireasca pe care si-o pune omul mai putin familiarizat sau deloc familiarizat cu adevarurile credintei noastre ortodoxe. Dar este si intrebarea care i se pune credinciosului nostru de catre un semen al sau care nu impartaseste aceeasi credinta religioasa. Dar nu numai atat. Aceasta intrebare i se pune deopotriva crestinului dreptcredincios, teologului de adancime si preotului ca slujitor al lui Hristos si al Bisericii Sale, iar raspunsul plenar dat acesteia inseamna o marturisire si o traire concreta a […]

LITURGHIA DARURILOR MAI-ÎNAINTE SFINȚITE – EXPLICAȚII

Dintre toate rânduielile liturgice aparținând Postului, una este de o importanță crucială pentru înțelegerea acestuia, iar aceasta, fiind specifică Ortodoxiei, este în mai multe feluri o cale spre înțelegerea tradiției sale liturgice. Această rânduială este aceea care interzice oficierea Sfintei Liturghii în zilele de rând. Indicațiile sunt clare: nu se săvârșește nicidecum Sfânta Liturghie în zilele de Luni până Vineri din timpul Postului, cu o singură excepție – la sărbătoarea Bunei Vestiri, dacă aceasta cade într-una din aceste zile. Miercurea […]

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele”, înţelesuri duhovniceşti în lirica Sfântului Efrem Sirul

Rugăciunea „Doamne şi Stăpânul vieţii mele” a Sfântului Efrem Sirul este, prin profunzimea ei duhovnicească, o capodoperă a literaturii patristice din primele veacuri şi a devenit normativă cultului nostru ortodox, mai ales în perioada Triodului şi a Postului Mare.

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi tâlcuirea lui

Canonul cel Mare este un canon de pocăință, un imn liturgic (peste 250 stihiri), alcătuit din 9 cântări bogate, compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăință, ritmate de imnul „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”. Canonul liturgic are 9 cantari mai lungi format din multe stihiri scurte, iar aceste 9 intercalau la inceput 9 cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:

Gânduri pentru prima săptămână a Postului Mare

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/ 1. Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult decât la toţi îngerii din ceruri.

Cuvânt despre proorocii mincinoşi

1. Dureros e cuvântul, pentru că-i şi ultimul, precum  mi s-a arătat, însă şi plin de multă bucurie. Dureros, într-adevăr, pentru că nu voi mai vorbi către voi: dar plin de bucurie, că a venit la mine vremea să fiu slobozit şi împreuna cu Hristos să fiu; şi, după cum a zis Domnul: Nu voi  mai vorbi cu voi (In. 14:30).

Sâmbăta Lăsatului sec de carne

Dumnezeieștii Părinți au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiți întru dreaptă credință, în nădejdea învierii veșnice.  Unii oameni adeseori au murit pe neașteptate printre străini: pe mare, în munții neumblați, în prăpăstii, în crăpăturile pământului, de ciumă, de foame, în războaie, de foc, de ger și de alte felurite morți. Și se poate că din pricina sărăciei și a lipsei n-au avut parte să li se facă slujba și pomenirea rânduită.

Lumânările, jertfă şi bucurie

În Biserica Ortodoxă, la slujbe şi la diferite momente de rugăciune comunitară şi particulară sunt folosite lumânările. Ele au fost întrebuinţate încă de la începutul creştinismului: „În ziua întâi a săptămânii (duminică), adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.

CARE ESTE ROLUL ŞI ROSTUL POMELNICULUI?

Despre pomelnic s-a scris extrem de puţin, deşi acesta este, în Biserică, un element de cult de maximă importanţă. Din acest motiv, în cele ce urmează vom face câteva sublinieri istorico-liturgice şi practice privind această temă.

Vai mie, înnegritule suflete

In Duminica Infricosatei Judecati, la Vecernia Mare, sambata seara, se canta “ Vai mie, innegritule suflete”, un imn de o profunda sensibilitate: “Vai mie, innegritule suflete! Pana cand de la rautati nu te mai curmezi? Pana cand zaci in lene? De ce nu-ti aduci aminte de infricosatorul ceas al mortii? De ce nu te cutremuri cu totul de infricosatoarea Judecata a Mantuitorului? Oare ce vrei sa raspunzi sau cum vrei sa dai seama? Lucrurile tale stau de fata, spre mustrarea […]

De ce spune Domnul Hristos că n-a venit să aducă pace pe pământ ci dezbinare?

În Evanghelia după Luca la capitolul 12 este scris astfel: „Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.”

LUPTA MEA, CRUCEA MEA

Lupta mea nu e diferită de a multora, sunt sigură. Dar crucea pe care o avem de dus fiecare dintre noi e o altă poveste. Adeseori însă suntem adunați laolaltă pe aceeași plută, sub aceeași cruce. De unde a început totul?

Tămâia

În cultul ortodox, când se fac cădirile, se foloseşte tămâie. Preotul, înainte să cădească, binecuvântează tămâia, rostind cuvintele: „Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne ­nouă harul Preasfântului Tău Duh”. De aici vedem de ce binecuvântează preotul tămâia, pentru că aceasta simbolizează rugăciunea noastră care se înalţă către Dumnezeu.

De ce este imorală eutanasierea persoanelor în grele suferințe

Dragilor, vă invităm să citiți un articol foarte bine realizat și argumentat despre efectele legalizării eutanasierii persoanelor cu boli foarte grave și a legalizării sinuciderii asistate medical. În contextul în care există deja câteva țări care au legalizat aceste practice, este foarte important să observăm cum atunci când societatea nu se mai raportează la Dumnezeu – reperul absolut al Creației, atunci percepția omului asupra vieții este grav distorsionată. Iar efectele sunt vizibile: contracepția, avortul, homosexualitatea, perversiunile sexuale, pedofilia, incinerarea, eutanasia, […]

SE MAI ROAGĂ CINEVA?

Ne plăcea să citim despre mucenici. Undeva, prin ungherele noastre cele mai tainice, sufeream că n-am trăit în primele veacuri ale creștinismului, ca să avem și noi ocazia să-L mărturisim pe Hristos. Sau măcar acum, în trecutul recent, să ne umplem și noi de har pe priciurile pușcăriilor comuniste.

„De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui”

În Biserica Ortodoxă dimensiunea penitențială există în fiecare slujbă, taină sau ierurgie, pentru că mereu cădem și mereu ne ridicăm, cel puțin așa ar trebui să fie. Acest verset din Sfânta Scriptură, parcă ne-ar spune la timpul viitor că de căzut vom cădea, dar că în căderea noastră să nu ne complacem, să nu lâncezim, ci să ne ridicăm.

Rugăciunea minţii şi pacea inimii

Rugăciunea minţii, după scrierile Sfinţilor Părinţi, numiţi şi trezvitori, înseamnă ca omul să îşi adune mintea, raţiunea în inimă şi să rostească tainic în adâncul ei, prin lăuntric cuvânt, rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”.

Naționalismul și antinaționalismul

„Căci câtă vreme este între voi pizmă și ceartă și dezbinări, nu sunteți, oare, trupești și nu după firea omenească umblați? Căci când zice unul: eu sunt al lui Pavel, iar altul: eu sunt al lui Apollo (eu sunt rus, eu sunt român), au nu sunteți oameni trupești?” (1 Cor. 3:3-4). A fi naționalist înseamnă a fi trupesc. De fapt, tot ceea ce punem mai presus de Hristos ne face trupești. Când sunt certuri și invidii și dezbinări, suntem trup.

1 2 … 7 8 9 10 11 12 13 14 15 … 98 99