Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Fiecare om este o taină nepovestită

\r\n Omul astăzi și-a lărgit înfricoșător cunoștințele. Cu toate acestea, deși cunoaște ce se întâmplă în cele patru margini ale pământului și în universul infinit, rămâne cu totul ignorant în ceea ce privește sinele său. Avem informații din galaxii, din cele cinci continente și avem dificultăți în a comunica cu aproapele nostru. Cu toate acestea, în mod netăgăduit,  cele ce cunoaștem sunt cu siguranță mult mai puține decât cele pe care nu le cunoaștem.

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI REÎNNOIREA VIEŢII RELIGIOASE

Călătorii povestesc că seara, când vântul adie uşor peste nisipurile pustiului, se aude de departe ca un lung suspin. „Ascultă –  zice atunci arabul – ascultă pustiul! Auzi cum plânge? El se tânguie pentru că ar vrea să fie o livadă răcorită de ploaie”. \r\n Minunat de bine se poate asemăna lumea de azi cu acele deșerturi care suspină după roua cerului.

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI GÂND DE POCĂINŢĂ

„Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei, 3, 2) ne vesteşte Sfântul Ioan Botezătorul când îşi începe predica în pustie şi „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei, 4, 17) este şi începutul predicii Mântuitorului Hristos după botez şi ispitirea din deşert pentru a ne demonstra că un început de viaţă nouă nu este posibil fără căinţă pentru răutăţile trecute. \r\n Şi, pentru a desăvârşi porunca de mai sus, Mântuitorul Hristos, arătându-se apostolilor, după înviere, le zice: „Luaţi Duh Sfânt, […]

Din slavă în slavă: desăvârșirea care crește

Deoarece raiul este în primul rând o stare a fiinţei în care cei răscumpăraţi se deplasează într-o tot mai profundă viaţă în Dumnezeu, experierea raiului nu este statică, ci tot mai intensă. Totuşi, ni se spune că nu toţi înaintează în aceeaşi măsură. Cu cât este mai mare dorinţa, iubirea noastră şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră, cu atât mai mare este capacitatea noastră de a primi lumina divină şi mai deplină este experierea de către noi a raiului. Sfântul […]

Focul dumnezeiesc curățește

Faptul că acelaşi foc care curăţeşte aurul, de asemenea, arde şi mistuieşte lemnul, este un paradox. Este „ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului… Se va aşeza să lămurească şi să cureţe argintul” (Maleahi 3, 2-3). Am discutat mai înainte metafora sabiei în foc, în care sabia reprezintă firea omenească slăvită a lui Hristos, iar focul este energia firii divine a lui Dumnezeu. Sabia încinsă în foc reprezintă locuirea şi umplerea de energii divine a firii umane a lui Hristos […]

CE PUTEM FACE PENTRU CEI RĂPOSAȚI?

“Fiecare cuvânt al rugăciunilor pentru cel răposat este ca un strop de apă dat unui om însetat” \r\n “Cât de importantă este pomenirea celor răposați în cadrul Sfintei Liturghii se poate vedea din următoarea întâmplare: înainte de a fi acoperite moaștele Sfântului Teodosie din Cernigov (1869), ieromonahul (renumitul stareț Alexei din pustia Goloseyevsky,

Învierea cea de obște

Existăm, dar nu pentru că am ales noi acest lucru. Nu am hotărît noi, în mod liber, să existăm. Nu ne-am ales singuri părinții, limba maternă, descendența geografică, societatea și patria în care trăim, timpul istoric căruia aparținem. Nu am avut posibilitatea să ne alegem înfățișarea, bagajul intelectual sau talentele pe care ni le-am fi dorit.

Glasul lui Dumnezeu și limbile oamenilor

Dumnezeu nu este ”grămătic” \r\n Dumnezeu nu este creator de cuvinte și limbi, nu este un ”grămătic”, născocitor de limbi și cuvinte, de gramatici sau sintaxe. \r\n Eunomie, pe care Sfîntul Grigorie de Nissa îl numește ”noul exeget al dogmelor mistice”, a formulat părerea că, de pildă, numele de vlăstar, plantă și iarbă, precum și sămînță sau lemn și altele asemenea au fost create de Însuși Dumnezeu înainte de zidirea omului, pentru că realitățile pe care le denumesc au fost create prin porunca lui Dumnezeu […]

Chiar așteptăm Învierea morților?

1. Introducere \r\n Cercetând mersul istoric al creștinătății, este firesc ca cel ce studiază contradicțiile și controversele dintre Biserică și lume să zăbovească cu mai multă atenție asupra celebrului cuvânt al Apostolului neamurilor de pe colina Pnyx. Ascultătorii atenieni au fost atrași de mesajul fără precedent al Evangheliei, până în momentul când Apostolul a făcut referire la Învierea lui Hristos, ”și auzind despre învierea morților, unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis: Te vom asculta despre aceasta și altă […]

Pe unde ești, suflete?

Deschide ochii, sufletul și mintea. Observă frumusețea care se află la îndemâna ta. Fii recunoscător. Bucură-te de ceea ce ai. \r\n Viața nu te lasă să te odihneşti. Rănit, vânăt, obosit, îngenuncheat, prăfuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie să înaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flămând, însetat, străin. La școala vieții se dau examene, se dau corijențe, se repetă anul. Doar cine are limba friptă poate vorbi cu adevărat despre ciorba fierbinte.

„O săptămână de întâlniri cu Hristos Cel Înviat“

\r\n \r\n \r\n Săptămâna Luminată ne descoperă taina Învierii Mântuitorului Iisus Hristos prin textele evanghelice şi creaţiile liturgice deosebite. Aceste zile speciale din timpul anului bisericesc ne aduc mărturii şi dovezi despre Înviere, toate înveş­mân­tate în bucuria nespus de mare ce izvorăşte din cuvin­tele Scripturii. Despre ară­tă­rile Mântuitorului după Înviere, relatarea lor în Evan­gheliile din Săptămâna Lu­minată, dar şi despre spe­cificul liturgic al acesteia, ne-a vorbit Înalt Preasfinţitul La­u­renţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. \r\n Înalt Preasfinţia Voastră, cu toţii […]

Instituirea Sfintei Euharistii

\r\n\r\nJoia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, rugăciunea Domnului din grădina Ghetsimani şi începutul Patimilor prin vinderea Domnului.\r\n\r\nJoia Mare. Urcăm încă o treaptă pe calea care duce la înălţimea Golgotei, retrăind evenimentele care au schimbat pentru totdeauna istoria umanităţii: Patimile, Răstignirea şi Învierea Domnului. De această dată, în efortul de a pătrunde semnificaţiile duhovniceşti ale acestui […]

RUGĂCIUNEA PENTRU PRIMIREA LUMINII SFINTE (A FOCULUI HARIC), CITITĂ DE PATRIARHUL IERUSALIMULUI

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Înţelepciune începătoare de lumină a Tatălui Cel fără-de-început, Carele locuieşti întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească din întuneric, Carele ai spus să fie lumină şi a fost lumină. Doamne, Dătătorule de lumină, Carele ne-ai scos din întunericul înşelăciunii şi ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoaşterii Tale,

FOCUL HARIC – O MINUNATĂ MĂRTURIE A IUBIRII DUMNEZEIEŞTI FAŢĂ DE OAMENI

Din timpuri străvechi creştinii veneau la Locurile Sfinte pentru a dobândi Duh Sfânt, a se pregăti pentru Împărăţia Cerească. Din toate minunile ziditoare de suflet cea mai însemnată este pogorârea Focului Haric pe Sfântul Mormânt al Domnului în Sâmbăta mare, în timpul marii Vecernii. Se ştie că, de-a lungul secolelor, Focul Haric nu se aprinde decât numai la ortodocşi, ca o dovadă sigură că numai ei păstrează dreapta credinţă apostolică.

Începutul unei frumoase prietenii cu Dumnezeu

Martie, cea de a treia lună a acestui an omagial euharistic (2014), cuprinde cinci duminici. Foarte succint, voi aborda, precum am anunțat, fiecare pericopă ce se va lectura din Sfânta Evanghelie, spre a desluşi noi înţelesuri ale sfintei spovedanii şi ale sfintei împărtăşanii. Pentru că spaţiul editorial este limitat, avertizez, dintru început, cititorul, că voi da doar trimiterea scripturistică la fiecare pasaj, nu textul integral, astfel încât este necesară lectura din Biblie a acestuia, înainte de a zăbovi asupra tâlcuirilor.

Gândind la moarte

Nimic nu se impune în viaţa noastră cu mai multă evidenţă decât certitudinea morţii. Toate celelalte realităţi ale vieţii şi chiar viaţa însăşi au gradul lor de incertitudine. Însă moartea se impune peste toate. Şi totuşi, dorinţa de viaţă întrece orice gând de certitudine a morţii. \r\n Cum este când o să murim? Iată o întrebare al cărui răspuns nu putem decât să-l intuim. Umanitatea întreagă s-a străduit din răsputeri să răspundă unei astfel de întrebări

Ce face Hristos în noi?

\r\n\r\nÎn Anul omagial euharistic 2014, se observă o strădanie din partea preoţilor de a trezi în inimile credincioşilor dorinţa de a se împărtăşi mai des, de a râvni mai mult să se unească cu Hristos prin dum­ne­zeiasca Euharistie. Însă chemarea la potir trebuie să fie însoţită de o limpede conştien­ti­zare a importanţei Sfintei Eu­haristii în existenţa noastră, de sporirea vieţii duhovniceşti, deasa împărtăşanie fiind o consecinţă firească a îmbună­tă­ţirii vieţii spirituale.

Focul iadului este material sau spiritual?

Iudaismul nu are prea multe de spus în privinţa vieţii de apoi în afara faptului că există şi că modul în care ne trăim viaţa acum va determina starea noastră finală. Concepţia predominantă este că în lumea de apoi (ebraicul Olam-Ha-Ba), Gan Eden, adică Grădina din Eden, îi aşteaptă pe cei care atins o stare de desăvârşire spirituală. Majoritatea celor morţi merg în Gheenă sau Sheʼol unde vor sta până la 12 luni înainte de a merge în Gan Eden. […]

Ce anume face raiul, rai și iadul, iad?

În învăţătura tipic neortodoxă, iadul este un loc creat de Dumnezeu unde cei răi sunt surghiuniţi pentru a fi chinuiţi pentru veşnicie. Cei osândiţi sunt despărţiţi spaţial de Dumnezeu, de Împărăţia Sa, de poporul Său şi de iubirea Sa. Dar în concepţia creştin-ortodoxă, atât raiul cât şi iadul nu sunt spaţiale, ci relaţionale. Prin urmare, scopul creştinului nu este de a merge în rai, ca într-un loc, ci mai degrabă să crească în adâncirea comuniunii cu Dumnezeu prin dobândirea Duhului […]

Plânsul Maicii Domnului

„Văzându-L pre Hristos pe Cruce, răstignit de bunăvoie între tâlhari, Preasfânta Maica Sa, lovindu-se cu pumnii, striga: „Fiul meu Cel fără de păcat! Eşti ţintuit pe Cruce fără vină, ca un tălhar, ca să redai viaţă neamului omenesc, după mare mila Ta! Cum pot eu să sufăr să te văd ţintuit pre lemn, pre Tine, născut fără durere, zămislit fără de bărbat! Cu câtă durere e frântă inima mea! S-a împlinit cuvântul lui Simeon: „O sabie îţi va străpunge inima!” […]