Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Temeiul vieții duhovnicești și taina paternității duhovnicești

\r\n Egumenul Sfintei Mănăstiri Símonos Pétras, Arhimandritul Elisei, într-un interviu exclusiv acordat redacției Pemptousia, vorbește despre darul vieții duhovnicești și despre nevoința duhovnicească. În cuvântul său, aprofundează chestiunea paternității duhovnicești și importanța acesteia pentru viața duhovnicească a omului. \r\n

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: RELIGIA – OBSCURANTISM?

\r\n Se aude adesea în zilele noastre o vorbă răutăcioasă şi prostească, o vorbă care ni se aruncă în obraz şi cu care duşmanii Bisericii socot că ne zdrobesc. Este insulta care afirmă că religia însemnează obscurantism, adică ignoranţă, întuneric, rătăcire şi pentru aceasta nu poate fi acceptată. \r\n

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: CREDINŢA TREBUIE PRACTICATĂ

\r\n Pentru a avea credinţă, trebuie practicat şi puţinul de credinţă pe care-l are omul. Mulţi se plâng că nu au credinţă, deşi ar dori să aibă şi să se împărtăşească şi ei de binefacerile ei. O cauză de tot importantă a acestei lipse este că oamenii aceştia nu practică, nu cultivă puţinul de credinţă pe care-l mai au. \r\n

Vai vouă cand toţi oamenii vă vor vorbi de bine!

\r\n După cuvântul părintelui Serafim Rose, ortodoxia confortabilă e o făcătură. Cine vrea cu Hristos nu poate nicidecum să se aștepte la o viață comodă.  \r\n

Sfântul Constantin cel Mare și adevărul istoric

\r\n Atitudinea lui Constantin faţă de idolatrie \r\n La un an după Sinodul de la Niceea, în 326, Constantin merge la Roma pentru sărbătorirea a 20 de ani de domnie, a doua decennalia. A fost chemat pe dealul Capitoliului pentru a participa la o ceremonie militară idolatră, însoţită de sacrificiile obişnuite. A refuzat. \r\n

Toate religiile sunt la fel?

\r\n „Cunoașterea lui Dumnezeu se realizează când Însuși Dumnezeu Se face cunoscut omului”(G. Mantzaridis, Viața duhovnicească ortodoxă, p. 30, Tesalonic, 1986) Omul dintotdeauna, de la începutul istoriei sale caută să găsească comoara duhovnicească și încearcă să umple golul pe care l-a creat în sufletul lui pierderea Raiului. \r\n

Ζiua Sfântului Duh

    \r\n  Astăzi Îl prăznuim pe Sfântul Duh. Dar ce cunoaștem despre El? Ieri, în Duminica Cincizecimii, am auzit minunate rugăciuni, dar să ne gândim la numele care I-a fost dat în Evanghelie, nume care în unele limbi a fost tradus „Mângâietorul”, iar în altele „Mijlocitorul”. \r\n

Cum a lucrat Duhul Sfânt la Cincizecime în Apostoli şi cum lucrează în noi?

\r\n Dar sa ne oprim putin la cele petrecute in Ziua Cincizecimii, istorisite de Sfanta Scriptura in Faptele Sfintilor Apostoli, pentru ca aceasta ne va ajuta sa intelegem mai bine ce inseamna Biserica si care sunt insusirile vietii in Biserica. \r\n

Ce ne învaţă Sfînta Liturghie?

\r\n Există un text foarte vechi care ne vorbeşte despre săvîrşirea Liturghiei în epoca primară a Bisericii. Epicleza prezentată în Didahia celor 12 Apostoli arată lucrarea Sfintei Liturghii în viaţa noastră. \r\n

Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean

\r\n „Desfrînarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rînduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Desfrînarea se poate săvîrşi: a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte; b) prin cuvinte şi fapte, c) după rînduiala firească, cînd se face în afara căsătoriei, d)împotriva rînduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer, e) după persoanele care o săvîrşesc: desfrînare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.” \r\n

Un „ratat al vieții” a devenit modelul unei lumi întregi

\r\n Un tânăr luat prizonier de război, călcat în picioare și discriminat pe criterii de naționalitate și religie, persecutat și apoi tentat să renunțe la credință, cu tot felul de promisiuni, a găsit puterea să-și asume un drum care, pentru mulți, înseamnă „ratarea vieții”. \r\n

RUGĂCIUNEA ESTE ARDERE DUPĂ DUMNEZEU

\r\n Încă o dată avem posibilitatea şi binecuvântarea să primim cuvânt de la unul dintre cei mai mari doctori ai sufletului omului contemporan, Înalt-Preasfinţitul Ierótheos Vlahos. În duhul tradiţiei Sfinţilor Părinţi, reactualizat în teologia contemporană de Părintele profesor Ioannis Romanidis, Înalt-Preasfinţitul Ierótheos merge direct la cauza bolii, pune diagnosticul corect şi ne recomandă ca terapie dobândirea conştiinţei duhovniceşti prin lucrarea Rugăciunii. \r\n

De la cine putem primi „primul ajutor” sufletesc?

\r\n Am fost sfătuit să vorbesc despre activitatea păstorului duhovnicesc, ce nu se închide în limitele parohiei sale şi nu se opreşte neapărat doar asupra fiilor lui duhovniceşti. Preotul, cel mai adesea, este chemat la bolnavi, la muribunzi; adeseori i se impune să-şi desfăşoare activitatea în situaţii critice. \r\n

Cine sunt cei care-L „ispitesc” pe Dumnezeu?

\r\n Spune înţeleptul Solomon că Hristos „Se lasă găsit celor ce nu-L ispitesc pe El” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 2). „Ispititorii” lui Dumnezeu sunt cei ce se îndoiesc, ezită sau, încă şi mai rău, se împotrivesc atotputerniciei şi atotînţelepciunii Lui. \r\n

Nimeni nu ajunge la Dumnezeu, dacă nu iubește mai întâi oamenii

\r\n Unul este lucrul spre care tindem în viaţa noastră: iubirea, adorarea lui Hristos şi iubirea către semenii noştri. Să fim toţi una, având drept cap pe Hristos. Numai aşa vom dobândi harul, Cerul, viaţa veşnică. \r\n

Sfântul Ierarh Nicolae: Inima lui era o mare în care se revărsau toate lacrimile pământului

\r\n Sfântul Ierarh Nicolae e unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e (atât de popular) nici Sf. Ioan Gură de Aur, a cărui Liturghie se săvârşeşte mereu. De ce? Ne-ar putea-o spune cele două calităţi ale marelui ierarh: dragostea de Iisus, dragostea de Adevăr. \r\n

CE LEGĂTURA ARE ÎNĂLŢAREA LUI HRISTOS CU VIAŢA NOASTRĂ?

\r\n S-a înălţat Domnul în slavă la ceruri. Cum S-a înălţat Acela care, Dumnezeu fiind, este pretutindeni şi pe toate le plineşte?! Şi-a înălţat natura omenească. Este omul din El, cel pe care l-a înălţat la ceruri. \r\n

În lumea „relaţiilor de unică folosinţă”

\r\n Am spus deja că sensul vieţii de familie şi al vieţii noastre, în general, este dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Viaţa omenească e foarte scurtă, în ea avem şi aşa destule necazuri şi greutăţi, şi nu trebuie să o irosim fără sens pe jigniri, reproşuri reciproce şi deprimare. În scurta noastră viaţă pământească trebuie să apucăm să-i bucurăm pe cei dragi, să le aducem măcar puţină fericire şi să devenim, astfel, mai fericiţi şi noi înşine. (…) \r\n

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: CREDINŢA TREBUIE CĂUTATĂ

\r\n Este minunat de frumoasă pilda Evangheliei cu oaia cea pierdută. Un păstor are în seama sa o sută de oi. Într-o zi pierde una. Ce face el? Lasă pe cele nouăzeci şi nouă şi merge s-o caute pe cea pierdută. Aleargă zi şi noapte, cercetează toate locurile şi n-are odihnă până n-o află. \r\n

Să-ți iubești vrăjmașii înseamnă să fii liber

\r\n Mitropolitul de Sisanios și Siatísta, într-o discuție despre tradiție și cultură cu scriitorul și analistul politic Iorgos Karampeliás, abordează subiecte sensibile precum relațiile interumane. Mitropolitul își prezintă experiența personală în acest sens. În ceea ce privește tradiția, el atrage atenția asupra faptului că putem primi ceva nou, ”din afară”, fără însă a le desființa pe ”ale noastre”. \r\n

1 2 … 65 66 67 68 69 70 71 72 73 … 98 99