Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

DESPRE OMUL PREOT

Despre preoţie s-au scris rafturi. Era firesc să fie aşa. Nu-i altă slujire pe lumea aceasta mai sfântă, înfricoşată şi plină de răspunderi decât preoţia harică. Pentru a ajunge la înălţimea chemării sale, preotul trebuie să fie, potrivit îndemnului şi modelului de viaţă al Mântuitorului Hristos, un evlavios trăitor al virtuţilor creştine: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei, 5, 48).

Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru

Ortodoxia afirmă că viața este un dar, oferit în mod liber de Dumnezeul iubirii. De aceea, viața umană trebuie întâmpinată cu bucurie şi mulțumire. Ea trebuie prețuită, conservată şi protejată ca expresia cea mai sublimă a activității creatoare a lui Dumnezeu, Care ne‐a adus „de la neființă la ființă” nu doar pentru o existență biologică. El ne‐a ales pentru Viață, a cărei finalitate este participarea la slava veşnică a lui Hristos Cel Înviat, „la moştenirea sfinților, întru lumină” (Col. 1, 12; Efes. 1, 18).

De ce par a fi atât de puţine minuni astăzi?

“De ce par a fi atât de puţine minuni astăzi? Pentru că noi de-abia dacă mai ştim ce este durerea inimii”, credea Părintele Serafim, într-un bileţel scris de mână, rătăcit şi descoperit la mulţi ani după moartea sa, Părintele Serafim cristaliza în doar câteva cuvinte esenţa acestui mare ade­văr pentru vremurile noastre: \r\n „Durerea inimii este condiţia creşterii duhovniceşti şi a arătării puterii lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul omului

Ce este cuvântul? Cum să înţelegem? Şi aş vrea să leg acest cuvânt, cu ajutorul Domnului, şi de noţiunea de cultură, cultura Duhului, cum am spus. Scriptura ne arată că Dumnezeu, când a făcut pe om – dacă mă iertaţi, mă duc un pas mai îndărăt: când a făcut tot ce-a făcut înaintea omului – printr-un singur cuvânt a înfăptuit: Să fie! Când a fost vorba de om, altfel a făcut Dumnezeu pe om. S-a sfătuit: „Să facem om în […]

Trebuie să luptăm pentru apărarea inocenţei copiilor noştri!

Pe la jumătatea anilor ’90 mi-a atras atenţia un fapt cel puţin ciudat, care m-a şocat prin semnificaţia sa. Aflam dintr-un ziar că, într-o peşteră din Australia, trăieşte un bărbat care şi-a propus ca scop pe lumea asta nici mai mult, nici mai puţin decât să strice fecioria cât mai multor fete. Că un nebun ar ţinti spre un asemenea „palmares” este un lucru care, poate n-ar mira pe nimeni; surpriza venea însă din faptul că bărbatul fusese luat în serios!

Dependența de internet și viața duhovnicească

\r\n\r\nArticolul de azi, care are ca subiect pericolele pe care le ascunde dependența tinerilor de internet, subliniază legătura strânsă dintre această dependență și numeroase cazuri de sinucidere apărute în ultimul timp și explică motivele pentru care folosirea exagerată a internetului are efecte nocive asupra spiritualității.

Cultura homosexuală contemporană și provocarea adusă Bisericii Ortodoxe

\r\n Cultură homosexuală contemporană? Cum de putem vorbi despre așa ceva? Ce înțelegem prin asta? Asupra acestor probleme ne vom opri pentru început, iar apoi vom cerceta și unde este provocarea adusă Bisericii Ortodoxe. \r\n Sunt suficient de în vârstă – trecut rău de 60 de ani – încât să-mi pot aduce aminte destul de bine de vremea în care, în marea Britanie, bărbații care comiteau acte homosexuale erau considerați delicvenți și erau trimiși la închisoare.

Cea mai înaltă decât Cerurile, Stăpâna îmbrăcată în lumină

\r\n \r\n \r\n\r\nParaclisul Preasfintei Năs­că­toare de Dum­nezeu o numeşte pe Maica Domnului şi Stăpâna lumii mai înaltă decât Cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui.\r\n\r\nFecioara Maria este lauda a toată lumea, slava şi nădejdea creş­tinilor, izbăvitoarea de pă­catul protopărinţilor noştri, nă­dej­dea tuturor celor dez­nă­dăj­du­iţi, întru tot lăudată, uşa cerului şi rugul cel nears, mâhniţilor bucu­rie, asupriţilor folositoare, hrănitoare flămânzilor, bolna­vi­lor cer­ce­ta­re, neputincioşilor aco­pe­ră­mânt, toiag bătrâneţilor, lumină a toată lumea şi bucuria tuturor.\r\n\r\nO cinstim în mod deosebit pentru că mai întâi […]

Exprimarea mâniei

Omul trăieşte astăzi sub o presiune atât de covârşitoare încât nervii săi sunt întinşi până la limită aşa încât cea mai neînsemnată provocare stârneşte în el păcatul mâniei. Motive ale mâniei sunt: copilul care nu ne ascultă, soţul sau soţia care ne contrazice sau şoferul care ne taie calea, sau poate doar ni se pare nouă că el taie calea, sunt motive să stârnim în noi mânia. Chiar dacă, prin autostăpânire, în aparenţă nu ne exprimăm mânia sau nu este […]

Vizita – Un dialog între un om de ştiinţă ateu şi un preot

\r\n Un preot se afla în chilia sa şi îşi tria corespondenţa. Deodată, fără a cere voie, în chilie intră femeia care îngrijea biserica şi îi şopti, ca şi cum i-ar fi spus vreun secret pe care nu trebuia să-l audă nimeni: \r\n – Un domn necunoscut, care pare a fi de rang înalt, doreşte să vă vorbească. Nu l-am mai văzut aici, la dumneavoastră, şi nici la biserică. Se află, probabil, în trecere. \r\n – Lasă-l să intre! spuse […]

Hristos e mai aproape de noi când ne simţim pierduţi

Cuvântul părintelui Rafail Noica, rostit la Mănăstirea ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex: \r\n Încă de data trecută când am venit aici am observat că ne-am adunat mulţi, însă nu se ştie niciodată când ne vom vedea pentru ultima dată cu toţii. Suntem împreună acum şi mi-am regăsit aici fraţii şi surorile, dar îmbătrânim. Mulţi au şi trecut la Domnul de când ne-am văzut ultima dată, cei bătrâni s-au dus deja, întâi fratele Ieremia, acum nouă ani, şi apoi fratele […]

Nevinovăţia compromisurilor

Aş fi făţarnic să zic că nu fac nici un compromis. Chiar văzînd că unii îmi scriu, convinşi fiind că eu am ajuns la cine ştie ce măsură duhovnicească, l-am întrebat pe duhovnicul meu: “Părinte, oare n-ar fi mai bine să vorbesc mai pe şleau şi despre neputinţele mele, şi despre căderile mele, şi despre faptul că fac unele compromisuri”. Ele sunt mici sau mari, asta depinde de cine le judecă: celor cu viaţă sfîntă li se par mari, celor […]

Adormirea Maicii Domnului – Mutarea la Viaţă

De fiecare dată când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului este ca şi cum am prăznui Sfintele Paşti: Paştele de vară. Un altfel de Paşte ne pregăteşte Doamna de Dumnezeu-Născătoare: sfântă trecere „de la moarte la viaţă”, al doilea Paşte, sfânt, fără prihană, dătător de viaţă pentru neamul omenesc, findcă astăzi, cu adevărat, „sunt biruite hotarele firii”. „Cum izvorul vieţii păşeşte către viaţă trecând prin moarte!”, exclamă Sfântul Ioan Damaschin.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Dragii mei copii în Hristos, \r\n Ne cheamă din nou Biserica, mama noastră, să prăznuim Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, Maica Domnului nostru. Evenimentele care au legătură cu viețile sfinților sunt evenimente care ne predispun la bucurie, meditație sfântă și rugăciune, la preaslăvirea Dumnezeului Celui întreit sfânt și închinat. \r\n Luna august este o lună specială pentru Biserica Ortodoxă, pentru că în ea sărbătorim două mari evenimente cosmo-istorice: primul este praznicul Schimbării la Față a lui […]

Tăria smereniei i-a adus multă cinstire

Trăim bucurii sfinte prilejuite de măreaţa sărbătoare a mutării, prin moarte, la viaţa cea veşnică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, timp de rugăciune şi alese cântări aduse Împărătesei cerului. Înscriindu-mă în frumoasa tradiţie de a-i aduce laudă şi preacinstire, mi-am propus să aştern câteva gânduri izvorâte din dragoste pentru cea care mi-a marcat toată existenţa în chip fericit, încercând să răspund la întrebarea: cât de umană a fost Născătoarea de Dumnezeu?

Pâinea în Ortodoxie – Prescura

De-a lungul secolelor și civilizațiilor pâinea a reprezentat unul din elementele de bază în alimentația omului. Din cele mai vechi timpuri și până astăzi utilizarea pâinii este înrădăcinată în memoria fiecărei comunități, influențând și reglând viața omului și orice altceva are legătură cu ea. Utilizarea pâinii este esențială atât în Biserica creștină, cât și în cultul ei. Încă din timpul Noului Testament, mai exact din momentul Cinei cele de Taină, Domnul ne-a dăruit Sfânta Euharistie, binecuvântând, sfințind și împărțind pâinea ca […]

Starețul Sofronie și lumina cea nezidită

\r\n\r\nO descriere de ansamblu a experienţei Luminii nezidite a fost făcută de Stareţul Sofronie [Saharov] într-un cuvânt-omilie la praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, predică numită „Pentru Lumina Thavorului”[1]. Stareţul a ţinut-o cel mai probabil la Paris, după ce se întorsese din Sfântul Munte. Omilia cuprinde analiza cuvântului Evangheliştilor referitor la descoperirea slavei lui Hristos: „Iată un nour luminos a umbrit pre ei, şi iată glas din nour grăind: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Carele bine am voit: […]

Athos și Tabor

\r\n\r\nDe sute de ani, în fiecare an, în ajunul Schimbării la Față, mulți monahi pleacă din Marea Lavră, cu animale încărcate cu alimente, pături și obiecte liturgice și urcă spre „Sfânta Culme” a Muntelui Athos, la o altitudine de 2,033 metri, deasupra norilor, unde se află un mic paraclis cu hramul Schimbării la Față a Mântuitorului. Acolo, în seara zilei următoare, vor face priveghere de toată noaptea, așa cum se obișnuiește în toate mănăstirile din Sfântul Munte. Urcând încet-încet, precum […]

Schimbarea la Faţă şi schimbarea societăţii

\r\n An de an, sărbătoarea Schimbării la Faţă ne cheamă la schimbarea faptelor noastre. Dincolo de minunea prin care Mântuitorul îşi arată firea sa divină, există o semnificaţie teologică aplicabilă fiecăruia dintre noi: schimbarea spre sfinţenie. Numită popular schimbarea în bine. \r\n Schimbarea este, astăzi, un concept foarte vehiculat. Dacă vreţi, este un fel de emblemă a timpului. Aproape tot contextul existenţei umane s-a schimbat faţă de nu mult timp în urmă, să zicem unul-două secole:

De unde începe tristețea

O primă cauză a tristeții poate fi lipsirea de o plăcere, fie existentă, fie nădăjduită, așadar, concret vorbind, pierderea unui bun material sau neîmplinirea unei dorințe trupești sau dezamăgirea adusă de ea. În acest caz, leacul tristeții este în esență lepădarea dorințelor și plăcerilor „trupești”, înstrăinarea de „bunurile” materiale și deplina lor disprețuire. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că „cel ce fuge de toate poftele lumești se așază pe sine mai presus de toată întristarea lumească”