Pretind unii că știinţa ar ajunge pentru a ferici viaţa omenească. Pretenţia aceasta nu-i deloc întemeiată. Știinţa nu ajunge pentru că ea nu poate răspunde la întrebările de căpetenie ale vieţii noastre: cine suntem, de unde venim şi încotro ne ducem? Vorbim acum despre a doua insuficienţă a ştiinţei: ea este incapabilă să ne facă mai buni. Este un adevăr cunoscut de toţi că răul este o tristă realitate a vieţii şi el are o mare putere în lume. Răul […]
\r\n Apare tot mai des în sânul comunității creștine o întrebare cu adevărat derutantă: se cuvine să-i pomenim la Sfânta Liturghie pe cei păcătoși, sau doar pe cei drepți ?! O astfel de întrebare mi s-a pus recent de către mai mulți credincioși, motiv pentru care am să încerc aici un răspuns.
\r\n Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă şi laşă. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca şi cum menirea creştinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiţie osândit la cecitate (orbire) şi paraplegie. \r\n
\r\n Postul Nașterii Domnului a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși spre cuviincioasa întâmpinare și serbare a marelui praznic al nașterii cu trup a Mântuitorului Iisus Hristos. El aduce aminte creștinilor de patriarhii și drepții din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea și cu nădejdea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. Acest post începe în 15 noiembrie și se încheie în ajunul praznicului, pe 24 decembrie.
\r\n Pornim pe calea Postului la vremea când, de-ar fi să credem tradiţiei, magii plecau din ţinuturile lor să împlinească închinarea dinaintea Pruncului Mântuitor. Urmând Stelei celei luminoase, au adus dinaintea Celui Ce este Lumina daruri de smirnă, tămâie şi aur. Dar, mai ales, s-au adus pe ei, cu bune şi rele. Pe ei şi toată ştiinţa lor, şi toată rezistenţa fragilei firi umane dinaintea provocării celei mai importante din viaţa unui om: căutarea lui Dumnezeu! \r\n
Fiecărui post îi corespunde o dietă (gr. diaita) specifică. În principiu, dieta din post este vegetariană, perioadele mai lungi cuprinzând şi zile de dezlegare la vin, untdelemn, peşte şi la prepararea termică a hranei. Principiul este asumat într-o manieră personală, sub îndrumarea duhovnicului care ţine cont de posibilităţile şi condiţionările fizice, psihosociale şi spirituale ale fiecăruia. \r\n
\r\n A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. Să fim drepţi: slujba preoţilor e sfântă, darul lor e de la Dumnezeu, e sfânt. Că firea lor pământească mai dă uneori prilej de sminteală, iară să fim drepţi:
\r\n În ultima ta scrisoare, îmi vorbeşti din nou despre încercările tale; însă acuma, mulţumită lui Dumnezeu, ele au trecut. Sfinţii Părinţi au spus că nu există mântuire fără suferinţă. Acestea au două avantaje.
Cea mai desăvârşită stare a sufletului este iubirea, dar nu cea a simţurilor. Dacă iubirea este a rudelor, se numeşte afecţiune, iar dacă nu, este mulţimea de emoţii născute din simţuri şi aflate pe diferitele trepte ale necurăţiei. Aceste emoţii capătă chipul celui ce iubeşte şi al celui iubit. Despre iubirea aceasta a spus Domnul: „Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei“ (Luca 6, […]
Durerea unei mame pentru păcatele copiilor, ori a unei soții pentru păcatele soțului, ori a oricarui om pentru păcatele altuia, se naște din iubire și din purtare de grija. Însa, indiferent de raportul social avut, precum ne atrage atenția Sfîntul Ioan Gura de Aur, nu trebuie să uitam „să punem măsura suferinței” nascute de păcatele altora. \r\n
\r\n Bucuraţi-vă voi, însufleţiţi şi fierbinţi mijlocitori pentru toţi cei care aleargă către acoperământul vostru, căci aţi ajuns voi până la iad, aţi zdrobit lanţurile morţii, aţi sfărâmat încuietorile mormintelor, aţi vestit femeilor mironosiţe bucuria Învierii şi mai înainte de aceasta aţi ruşinat în mormânt puterile iadului şi aţi strigat: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei! (Ps. 23, 7).
În ultimele, cel puțin, două sute de ani, una dintre marile amenințări ale credinței creștine a fost omul secularizat. Înfățișîndu-se ca cel ce nu face decît să fie “normal”, acesta trăiește într-o lume fără de Dumnezeu în care ceilalți pot fi ademeniți să trăiască și ei ca și cum nu ar exista Dumnezeu. Berdiaev spune: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci nici omul nu există.” Și aș mai spune că Dumnezeu Cel ce Este trebuie să fie pretutindenea și în toate […]
\r\n În lumea ortodoxă (în special la greci), există obiceiul ca la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului sau ale unor sfinți, cât și pe raclele sfinților, credincioșii să așeze mici plăcuțe argintate ce reprezintă imagini în relief cu părți ale corpului (ochi, urechi, mâini, picioare), cu bebeluși, cu mașini ori case.
\r\n Fără comentarii! Acest montaj video spune totul și este important dacă înțelegem ce avem de făcut pe viitor ca să nu ajungem roboții propriei noastre lucrări. Acesta pare a fi profilul angajatului secolului 21! Oare ne regăsim în vreun fel sau altul printre scenele de mai jos?
\r\n Pe cel mîndru nici nu e nevoie să-l cercetezi prea mult, fiindcă el va face mereu zarvă in jurul său. Prin el curge un val uriaș de necurație. Dacă un creștin vrea cu adevărat să scape de furie, de strigăte, să învețe să nu mai lovească cu pumnul în masă, să nu trîntească ușile, să nu arunce receptorul, să nu spargă vesela, el trebuie să aiba urmatorul gînd de bază: „Eu sunt un nimeni în fata lui Dumnezeu!
Gabe Martini este manager de produs la Logos Bible Software şi gazda site-ului On Behalf of All, un blog care caută să promoveze credinţa creştin-ortodoxă. De asemenea, Gabe slujeşte ca ipodiacon și catehet la biserica ortodoxă Sfânta Sophia din Bellingham, statul Washington. Interviul a fost acordat lui Brian W. Davidson, gazda site-ului brianwdavidson.com \r\n
\r\n\r\n-Părinte, sunt unii bărbaţi care au femei rele de gură, gâlcevitoare. Cum să le rabde?\r\n\r\n-Ei, da ce să le faci? Dă-le la Dumnezeu pe toţi.
\r\n „Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina” (Luca, 11, 33) \r\n INTRODUCERE la volumul Catedrala ortodoxă Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău – ieri şi astăzi – 110 ani – (1902–2012). – Chişinău, 2012.
\r\n “Moaştele lui şi mirajul minunilor pe care le-a făcut, precum şi mirul care curgea din moaştele lui şi era strâns în nişte căzi de sub altar au adus cultului închinat sfântului o strălucire deosebită.
\r\n „Supuneţi-vă… unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie…” (I Petru, 5, 5). \r\n Măreţia „nebuniei” se deschide din smerenia vieţii creştineşti exprimată prin lepădarea de sine; a fi fără nici o pretenţie la demnitatea exterioară, a fi mai prejos decât acei cu care trăieşti şi te cunosc.