Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Noblețea supremă a iertării

A ierta este în esenţă un atribut dumnezeiesc (iertarea omenească apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţei suflului divin în făptură). Singur Hristos poate, ca dintr-o ştersătură de burete, curăţa o întreagă tablă neagră plină de păcate, poate albi pelicula pe care s-au înregistrat toate faptele şi gândurile rele ale unei vieţi omeneşti. Străduindu-ne a ierta şi învăţându-ne a practica şi iertarea sub formele ei mai subtile (pe cei cărora le-am greşit noi, pe noi înşine după ce […]

Atât ţine suferinţa, cât ţine mândria

Suferinţa pricinuieşte la foarte mulţi bătaie de cap. Nu puţini sunt cei care au considerat mântuirea ca scăpare de suferinţă. Trebuie înţeleasă situaţia că dacă sufletul se statorniceşte în buna trăire după poruncile Domnului, multe amărăciuni trec şi vin multe bucurii. Vremea de amărăciune ţine atât timp cât ţin mândria şi celelalte păcate. Cel smerit are cea mai mare mărire, în faţa căruia nu poate rezista nimic, nici lucrurile, nici diavolul. \r\n

FIŢI SFINŢI, PENTRU CĂ EU SUNT SFÎNT

„Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El.“[1] \r\n  (I Ioan, 1, 5) \r\n „FIŢI SFINŢI, PENTRU CĂ EU SUNT SFÎNT.“[2] \r\n Omul este creat de Însăşi Lumina. Fiind zămislit din Lumină el trebuie să se depărteze de întuneric şi să se unească cu Marele Tot, cu Lumina cea adevărată. Doar în acest fel se va sfinţi şi va fi precum Tatăl lui. Nicio faptă nedemnă nu este ochi al luminii, ci pată a întunericului. Lumina este […]

Viaţa din zilele noastre este anormală

Oricine priveşte viaţa contemporană din perspectiva vieţii normale pe care o duceau oamenii în vremurile de mai înainte – să zicem Rusia, sau America, sau orice altă ţară din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate să nu-şi dea seama de cît de anormală a devenit viaţa de acum. Întregul concept de autoritate şi ascultare, de decenţă şi politeţe, de comportament public şi particular – toate s-au schimbat radical, au fost răsturnate cu excepţia cîtorva comunităţi – de opinii […]

Prezenţa reală a Mîntuitorului Hristos în Sfînta Euharistie

Prezenţa Mîntuitorului în Sfînta Euharistie, sub forma văzută a pîinii şi a vinului, prin prefacerea acestora în Însuşi Trupul şi Sîngele Său, reprezintă cea mai de seamă semnificaţie a Sfintei Euharistii. Totodată, este una dintre cele mai tainice lucrări dumnezeieşti, considerată, alături de dogma Sfintei Treimi şi a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, misterul cel mai înalt al creştinătăţii. \r\n

De ce să ne iubim dușmanul? Pentru ca răul să devină bine

Toate regulile creștinismului nu au decât un singur scop: dobândirea virtuții iubirii. Iar aceasta se desăvârșește prin iubirea celui ce te dușmănește. Numai așa, putem să stăvilim perpetuarea răului în lume și realizarea armoniei sociale, atât de mult dorită. Ce motive avem, însă, pentru a practica așa ceva, într-o lume din ce în ce mai revanșardă? Să le luăm pe rând: \r\n

Roadele Rugăciunii lui Iisus

Rugăciunea este o faptă bună sau virtute. Ca orice virtute, ea poate fi dobândită în felurite măsuri ale desăvârşi rii, care ţin de lupta duhovnicească a omului, de smerenia sa şi, bineînţeles, de mila şi harul lui Dumnezeu. Roadele Rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa”) sunt nenumărate, aşa că vom zugravi doar câteva dintre ele. \r\n

Dacă Dumnezeu ne învață smerenia, de ce își dorește așa de mult să-L lăudăm?

Mergând la slujbele Bisericii ați auzit adesea formule de laudă adesate lui Dumnezeu: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor, amin” sau “Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”, sau “Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” și multe altele. Rugăciunile Bisericii sunt caracterizate de trei aspecte: lauda adusă lui Dumnezeu, mulțumirea pentru […]

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI : SUNT SAVANŢI NECREDINCIOŞI

Înainte cu câţiva ani am ascultat o conferinţă a unui profesor de Universitate. Profesorul era om de ştiinţă şi vorbea despre „Geneza pământului”. Ei bine, mai mult de un ceas, conferenţiarul a înşirat toate teoriile care s-au emis cu privire la naşterea bietului nostru glob, care mai bizară şi absurdă, dar omul n-a aflat de bine, să amintească ascultătorilor nici un cuvânt despre versiunea biblică care afirmă că pământul a fost creat de Dumnezeu. De ce n-a amintit? \r\n

Dacă există Dumnezeu de ce nu L-a văzut nimeni niciodată?

Întrebarea este una capcană dar are ca menire să deschidă o dezbatere mereu actuală: dacă Dumnezeu există de ce El nu mi se arată? de ce nu-L pot vedea? Deşi eu ştiu că mă ajută şi este mereu lângă mine, deşi îl simt cum intervine de multe ori pe zi în viaţa mea, totuşi nu-L văd. Au fost  vremuri când mulţi oameni L-au văzut pe Dumnezeu şi au vorbit cu El. \r\n

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: NUMAI „PROŞTII” MAI CRED?

Mai deunăzi stăteam de vorbă cu un funcţionar şi-mi exprimam regretul că atâţia dintre intelectualii oraşului nostru strălucesc prin absenţa lor de la liturghia duminicală. Omul s-a simţit dator să dea o expli-caţie şi iată ce mi-a răspuns: „Apoi, domnule părinte, doar nu vei pretinde ca noi intelectualii să credem la fel cu prostimea. Ţăranii pot lua de bune toate câte li se spune în Evanghelie despre Hristos, despre minuni. Dar noi… ăştia cu ştiinţă de carte, nu le putem […]

De ce trebuie să sufere păcătoșii în mod veșnic pentru niște păcate temporale?

Iadul personal nu se formează după moarte, ci din timpul vieții, pentru că tot ceea ce facem și suntem ne arată ori intimizându-ne cu Dumnezeu continuu ori distanțându-ne interior de El și, implicit, de normalitatea noastră și de împlinirea noastră personală. Așa stând lucrurile, noi ne formatăm/ne pregătim continuu pentru Iad sau Rai, cu bună știință și cu multă trudă. Atât binele cât și răul se face cu sârguință, cu pasiune. \r\n

Despre creștinofobie, „efectul turmei” și crucea Mitropolitului. Pentru cei ce aruncă cu pietre în episcopi și preoți (V)

Motto: „…Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra…” (Mântuitorul Iisus Hristos) \r\n „…Petre, mă iubești tu pe Mine?” \r\n Pe 7 aprilie 2009 în fața tinerilor care protestau în fața președinției a apărut un detașament de vre-o 50 de băeți cu fețele ascunse. Ei au aruncat primele pietre în clădirea Președinției. Cei care au regizat provocarea au contat pe „efectul turmei” care paralizează rațiunea și îi împinge pe oameni să procedeze la fel ca și ceilalți […]

Înălțarea Sfintei și de Viață Făcătoarei Crucii Domnului – semnificații și istorie

Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche sărbătoare a Bisericii în cinstea Crucii pe care S-a răstignit Mântuitorul lumii. Odată cu descoperirea ei de către Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, şi cu înălţarea ei în văzul credincioşilor de către episcopul Zaharia al Ierusalimului, cinstirea Sfintei Cruci a fost încadrată în cultul Bisericii. Despre originea şi amploarea pe care a dobândit-o în timp, precum şi despre semnificaţiile ei duhovniceşti, ne vorbeşte părintele Adrian Gabor, profesor la Catedra de […]

Artemie Iurcenco, preot revenit acasă după 37 de ani de exil!

– născut la Chişinău în 1868. În 1941 în timpul războiului a revenit acasă după 37 de ani de exil în străfundurile Rusiei. Apariţia lui a stârnit senzaţie, în primul rând prin felul cum era îmbrăcat. În loc de orice îmbrăcăminte, deşi venise în plină vară, purta o zdreanţă de cojoc, pe cap o căciulă spartă, iar în picioare opinci din coajă de tei. S-a scris despre el, după felul cum era îmbrăcat, că semăna cu Sfântul Ioan Botezătorul…”Senzaţională” era […]

CELE MAI FRUMOASE CUVINTE ALE PĂRINTELUI ARSENIE BOCA EXPLICATE DE PĂRINTELE TEOFIL PĂRĂIAN

Părintele Arsenie a fost un om cu o capacitate sufletească deosebită şi cred că Părintele orice ar fi fost, ar fi fost un om deosebit. Adică dacă era inginer, nu era un inginer comun; dacă era profesor, era un profesor excepţional; dacă era un doctor, era un doctor deosebit. El a avut o înzestrare nativă deosebită şi când l-am cunoscut eu în ’42 avea 32 de ani şi deja avea un nume mare. Cum a ajuns la aceasta Părintele nu […]

Chipul Sfântului Siluan Athonitul

L-am cunoscut pe Stareţul Siluan în această perioadă a vieţii sale. Anii îndelungaţi de uriaşă luptă cu patimile trecuseră. În acea vreme, în duh, el era cu adevărat mare. Învăţat întru tainele lui Dumnezeu, povăţuit de sus în lupta duhovnicească, se înălţa de acum cu paşi siguri către nepătimire. \r\n În cele din afară Stareţul se purta cât se poate de simplu. Era mai înalt decât statura mijlocie; vânjos, dar nu greoi. Trupeşte nu era uscăţiv, dar nu era nici […]

Dacă cineva aruncă cu pietre, tu să arunci cu pâine

Un om care a fost plin de invidie a fost Saul, care a domnit înainte de David. Acesta a fost invidios şi a făcut din aceasta pricină de război. După ce David a omorât pe Goliat şi prin aceasta a biruit pe filisteni, poporul iudeu a făcut o frumoasă primire lui David învingătorul, devenind foarte iubit de popor, şi au strigat: „Saul a biruit mii, iar David zeci de mii” (1 Rg. 18, 7). Regele Saul, în loc să fie […]

Pomenește-ne întru Împărăția Ta!

A fi „pomenit” de Dumnezeu este extrem de important pentru viața noastră duhovnicească. Dar ce presupune, mai exact, acest lucru? Înainte de a primi Sfânta Împărtășanie, în cadrul Sfintei Liturghii, noi mărturisim: „Nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta”. \r\n

Să credem în destin?

\r\n \r\n \r\n \r\n Învățătura Ortodoxă respinge predestinația, existența unui drum dinainte stabilit pentru fiecare dintre noi. Suntem liberi a ne construi viața așa cum ne dictează propria conștiință. Ce-i drept, Tatăl Ceresc ne previne că îndepărtarea de harul Său duce la haos și moarte. De aceea, cu dragoste părintească, ne înștiințează asupra pericolului ce ne paște atunci când refuzăm să-I urmăm sfaturile, complăcându-ne în însingurare și distanțare față de Dumnezeu. Cu toate acestea, ne naștem având de depășit anumite […]