\r\n Într-o seară, pe când stăteam în preajma Cuviosului Paisie, la Coliba Panaguda, eram mâhnit pentru că starețul meu Iosif era în Cipru, la o mănăstire pe care încerca să o ridice, dar nu mai aveam vești de la el. Întârziase să-mi scrie și de aceea aveam o neliniște. \r\n
\r\n Acum câțiva ani, când eram preot paroh la Sfânta Biserică a Sfântului Vasilie din Pireu, m-a chemat de urgență un bărbat de 42 de ani, pe nume Xenofont, să-l spovedesc. Când am mers, l-am găsit într-o stare jalnică. Cancerul cu nestăvilitele lui metastaze îi cuprinsese și capul. Zilele lui îi erau măsurate. Era singur în salon, și fiindcă celălalt pat era liber, mi-a povestit cum a crezut, de vreme ce era, așa cum accentuat el, un „ateu neînduplecat” și […]
\r\n În vremea heruvicului, fericitul liturghisitor de multe ori nu se afla singur în altar, ci era înconjurat de îngeri care slavosloveau pe Dumnezeu, înveseleau atmosfera şi participau şi ei la Sfânta Liturghie. Stăteau atât de aproape de el, încât îl atingeau cu aripile, iar el privea la chipurile lor tinereşti. \r\n
\r\n Odată, părintele B. s-a dus într-un sat cu treburi ale mănăstirii. De îndată ce a ajuns, sătenii au venit la el şi l-au rugat insistent să-i ajute să apere credinţa adevărată în faţa unui predicator evanghelic. Acesta, cu citate din Sfânta Scriptură, îi tulbura pe ei, defăimându-i pe sfinţi şi pe Maica Domnului. \r\n
\r\n După 40 de zile (de la adormirea Părintelui Paisie), săvârşindu-i-se toată rânduiala cuvenită, unul dintre ucenicii săi apropiaţi se ruga noaptea singur în chilia Părintelui Paisie. \r\n
\r\n Redăm aici o mărturie cutremurătoare a unui ieromonah athonit, părintele Simeon, care este originar din Peru: \r\n
\r\n Raposatul Dimitrie Panagopulus (1916 – 1982), predicatorul iluminat, predica chiar si la spitalul „Sotiria”, unde altii nu se apropiau de frica tuberculozei. \r\n
\r\n Cuviosul Noul Mucenic Iacov Aghioritul a povestit odată ucenicului său Marcian câte lucruri minunate a văzut în vremea dumnezeieștii Liturghii: \r\n
\r\n Când a văzut ce putere are untdelemnul sfinţit al Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor, dădea adesea şi la cunoscuţi să se ungă înainte de culcare. \r\n
\r\n Încă de la început, Doamne, Îţi sunt recunoscător că mi-ai dat puterea de a mă mulţumi cu un petic de cer ghimpat, spre care speranţele mele, prin ochii înlăcrimaţi, zboară printre nori, sus, acolo… atât de departe, la Tine! \r\n
\r\n Războiul din Siria dă ocazia lumii întregi să mediteze la ceea ce înseamnă cu-adevărat libertatea de gândire și de exprimare. \r\n
\r\n Odata, o tanara s-a marturisit, dar starea de pacat in care se afla l-a facut pe duhovnic s-o opreasca de la Sfanta Impartasanie. \r\n
In ciuda traiului sau ascetic, a rigurozitatii sale morale, a scrupulozitatii organizatorice si a duritatii cuvantarilor sale impotriva patimilor, care ni-l pot infatisa putin intelegator fata de slabiciunile firii noastre, Sf. Vasile cel Mare s-a bucurat de dragostea si pretuirea locuitorilor din Cezareea intr-o masura atat de mare, incat acestia, barbati si femei, au dovedit ca erau pregatiti sa-si riste viata luptand pentru a-si apara episcopul, in acele vremuri de prigoana.
\r\n Un tată citind cartea mea Cu taxiul pe străzile orașului, a venit să-mi mărturisească durerea sa. Copilul său, un băiețel de 7 ani, a început să orbească. Ascultându-l, m-am mâhnit mult. Am închis ochii și am încercat să mă pun în locul copilului, ca să văd cât de greu este să fii orb. M-am înfricoșat în acel întuneric! M-am întors și am privit icoana Preadulcelui Iisus și am auzit un glas spunându-mi: „Copilul vrea să orbească”. \r\n
\r\n Cand proscomidiesc, spunea Stareţul, văd sufletele cum trec prin faţa mea şi cum mă roagă să le pomenesc. Să vreau să le uit, dar nu pot. Când preotul scoate părticele şi pomeneşte numele credincioşilor la Sfânta Proscomidie atunci se coboară îngerul Domnului şi ia pomenirile acestea şi le duce şi le pune la tronul Stăpânului Hristos, ca rugăciuni pentru cei pomeniţi la Sfânta Proscomidie. \r\n
\r\n Conform tradiţiei atonite ortodoxe, odată, un preot” latin (romano-catolic) – dintre cei care au scăldat în sânge Sfântul Munte, a intrat într-o polemică cu un ieromonah din Mănăstirea Vatopedi, făcând referire la dogmele eretice ale catolicilor. Argumentele pe care le aducea ieromonahul atonit erau incontestabile, dovedind continua şi nefalsificata păstrare a învăţăturii Bisericii din epoca apostolică până atunci. Preotul catolic s-a enervat şi a spus: \r\n
\r\n Iulia și Laurian Țoța – părinți de șapte minuni \r\n Ce simte o mamă atunci când are de ales între viața ei și viața pruncului din burtică, știind că acasă o mai așteaptă șase copii? Și iarăși, ce simte acea mamă când, copleșită de puterea harului, pogorât degrabă prin puterea dragostei și rugăciunii celor apropiați, vede și pipăie minunea cu propriile mâini, ba chiar o strânge la piept? \r\n Întrebări deosebit de grele, la care, drept răspuns, Iulia ne-a […]
\r\n După ce satana a reuşit în felul acesta să-l facă pe Bătrânul-Hermolae să nu-şi mai spună rugăciunea, a început să sară pe stâncile abrupte de acolo. Sărea (având chip de monah, aşa cum am spus) de pe o stâncă pe alta, chiar dacă distanţa dintre ele era mai mare de 10-20 de metri, şi se întorcea iarăşi înapoi şi-i spunea părintelui Hermolae: „Nu vezi ce fac eu? Că sar de pe o stâncă pe alta? Haide, sari şi tu, […]
\r\n Martorul ocular al cazului descris mai jos, arhim. Nicolae Drobianzkin, este unul dintre nenumărații Sfințiți Mucenici din perioada revoluționară a Rusiei. În viața sa lumească avusese o carieră strălucită, fiind căpitan de rangul II în marina militară, iar în paralel cu aceasta s-a amestecat profund în ocultism, editând revista ocultă Rebus. \r\n
\r\n S-a dus un frate odată, din părţile lui avva Pimen, în străinătate. Şi a ajuns la un pustnic acolo (că era milostiv şi mulţi veneau la dânsul). Şi i-a vestit lui fratele cele despre avva Pimen. Şi auzind fapta lui cea bună, a dorit să-l vadă. \r\n