\r\n Un episcop a aflat despre două văduve că trăiau în păcat. A rugat atunci pe Dumnezeu să-i descopere și El despre aceasta, astfel încât să poată lua o hotărâre. Și într-adevăr, Dumnezeu a dăruit robului Său ceea ce a cerut, în vremea dumnezeieștii Liturghii. Căci în timp ce se împărtășeau credincioșii, episcopul vedea pe chipul fiecăruia păcatele pe care le săvârșea și de care era stăpânit. \r\n
\r\n Recent, un cunoscut de al meu, medic de profesie, mi-a povestit ceva ce i s-a întâmplat acum câțiva ani: \r\n
\r\n În perioada ocupației turcești un episcop al Patriarhiei Ecumenice, din împreună-lucrarea celui rău, s-a lepădat de credință și a devenit mahomedan. Odată în vremea Bairamului, în timp ce toți turcii mâncau și petreceau, au cerut de la apostat să batjocorească Tainele creștinilor, ca să-i facă să râdă. \r\n
\r\n În rândurile de mai jos vă istorisim o altă dovadă cutremurătoare a credinței noastre vii și a prezenței intense a Sfinților în viața noastră. Cardiologul Vasilios Karoghiannis ne mărturisește o experiență cutremurătoare și o mare minune a marelui Doctor sfânt al nostru, Sfântul Panteleimon. \r\n
\r\n Gheronda Porfirie a povestit cândva: „M-a vizitat, odată, un hipiot. Era îmbrăcat cu haine ciudate şi foarte colorate, purta amulete şi bijuterii, şi a cerut să mă vadă. Maicile s-au neliniştit, au venit să mă întrebe iar eu am spus să intre. De cum s-a aşezat înaintea mea, i-am văzut sufletul. Avea suflet bun, dar rănit şi de aceea, răzvrătit”. \r\n
\r\n Este ora 10 seara și mă aflu în zona Perama. Mă oprește o fată și-mi spune:\r\n− Piața Omonia, vă rog!\r\n− Mergem! i-am răspuns, însă ceva nu-mi plăcea în vocea ei.\r\nTânăra s-a așezat lângă mine. De îndată ce am pornit, m-a întrebat:\r\n− Pot să fumez?\r\n− Puteți. \r\n
\r\n Din ceea ce mărturisesc Părinţii Bisericii, primirea harului Duhului Sfînt înseamnă unirea credinciosului cu Dumnezeu. Trăirea harului este numită de Sfîntul Serafim din Sarov „scopul vieţii creştinului”. \r\n
\r\n Cel care este cinstit ca Sfânt de către locuitorii din Pont, Părintele Ioan Triandafilidis[1], s‑a născut la 10 februarie 1836 în satul Loria (Muzena) din Trapezunda, din părinţi evlavioşi, pe nume Trandafir şi Chiriachi. \r\n
\r\n Sfinte Stareţ, \r\n Cu adâncă emoţie iau condeiul spre a vă exprima neţărmuita mea mulţumire şi marea mea recunoştinţă pentru rugăciunile voastre pentru sănătatea mea, care în această clipă este complet refăcută. Organismul meu funcţionează minunat, febra a dispărut deplin. \r\n
\r\n O tulburătoare mărturie vine din parte unui preot din Creta, părintele Mihail din Zaros. Spune părintele că a venit împreună cu soţia să-i mulţumească sfântului pentru minunea pe care o făcuse. \r\n
\r\n La aproape două luni după ce Statul Islamic (IS) a publicat o filmare în care membrii săi ucideau 21 de creștini copți în Libia, duminică, 19 aprilie, organizația islamică a publicat o alta, în care mai mulți creștini din Libia era omorâți. De data aceasta, motivul a fost neplatajizya – o taxă percepută în mod forțat de la „Oamenii cărții”, potrivit fragmentului din Coran 9, 29. \r\n
\r\n O situaţie obişnuită: o mamă însărcinată căreia i se spune că bebeluşul său nu este viabil refuză să cedeze la ceea ce ea considera presiune din partea medicilor pentru a avorta. \r\n
\r\n Un cuplu tânăr, fericit, de oameni cu adevărat dăruiţi Bisericii, dăruiţi în curăţenie, cu simplitate existenţială, îşi lasă viaţa în mâinile lui Dumnezeu. Iar Acesta îi binecuvântează cu amândouă mâinile Sale. Îl întâlnesc pe Părintele Porfirie, cunoscutul şi luminatul sfânt al zilelor noastre, care le îmbrăţişează viaţa, cu fiecare amănunt al ei. Acest Părinte li se face scut de apărare în faţa oricărei primejdii, pavăză în faţa oricărei ameninţări; rugăciunea sa le zădărniceşte orice piedică. \r\n
\r\n O soră medicală de la un spital din Atena i-a povestit părintelui Simeon aghioritul, care locuieşte la Kaliagra (Sfântul Munte), următoarele:\r\n− Aveam scleroză în plăci şi mă aflam în pragul paraliziei. Medicii mi-au dat o lună de zile concediu. Într-o noapte, în timp ce zăceam la pat, o văd aievea pe Maica Domnului care îmi spune: «Ridică-te, de acum eşti sănătoasă!». \r\n
\r\n \r\n În vremea în care a împărăţit, Leon cel prea înţelept avea o soţie îmbunătăţită foarte şi sfântă, numele ei fiind Teofana, care s-a sfinţit mai de pe urmă pentru faptele ei cele bune, după cum se vede în Sinaxar, în 16 zile ale lui decembrie. \r\n \r\n
\r\n S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște. \r\n
\r\n Pururea-pomenitul duhovnic de la Schitul Cavsocalivia, ieromonahul Nicodim, mi-a povestit următoarea istorioară luată din niște manuscrise athonite: \r\n
\r\n Printre numeroșii oameni convertiți la ortodoxie se numără și rabinul evreu Paul Fotiou din comunitatea evreiască din Arta, Grecia, care s-a convertit de la iudaism și a fost botezat ortodox împreună cu familia sa. Arhimandritul Nektarios Ziompolas scrie următoarele despre Paul Fotio: \r\n
\r\n În cartea sa, «Călătorind printre zidurile cetății», monahia Porfiria relatează o mare minune și o apariție cu totul minunată a părintelui Porfirie, care demonstrează că viața continuă după moarte și că niciodată nu trebuie să ne pierdem nădejdea, fiindcă Dumnezeu este bun și atotputernic. \r\n
\r\n Sfântul Luca operează \r\n Părintele G. descrie o intervenţie chirurgicală a Sfântului Luca mai presus de logica noastră obişnuită. Părintele G. cunoaşte limba rusă şi îi slujeşte pe emigranţii ruşi mai ales prin Taina Spovedaniei. El povesteşte: \r\n