Pericopa smochinului se cade a fi şi ea supusă unui tratament analog, înţelegând că trebue interpretată nu după regulile dreptăţii naturale şi a valorilor axiologiei elementare, ci la nivelul propoziţiilor duhovniceşti alegorice.
Evanghelia Duminicii în care lăsăm sec de carne, numită a Înfricoșătoarei Judecăți. Pare că Hristos Domnul ne vestește un Dumnezeu slab. Identificat cu flămânzii, însetații, înstrăinații, cu cei goi și bolnavi, cu întemnițații…
Cred că omilia noastră de astăzi, care este o continuare a celor spuse în duminicile trecute şi în care multe sunt legate de capitolul X al Epistolei către Romani, se potriveşte foarte bine să o legăm şi de parabola fiului risipitor, pe care am ascultat-o astăzi.
S-a spus, despre pilda fiului risipitor, că dacă toată Evanghelia s-ar pierde, și ar rămâne doar aceasta, am ști ce cale să urmăm. Odată ce am înțeles cât de cât ce se întâmplă în această scurtă povestire, înțelegem și cine este și ce vrea ființa umană. Căci istoria noastră este una a fugii de Dumnezeu, a ascunderii, a plecării de acasă.
Cea dintai Duminica, a Vamesului si Fariseului, care ne pregateste pentru Postul Mare, Sfintii Parinti au mai numit-o „vestitoare” a luptelor celor duhovnicesti, pentru ca prin ea, ca o trambita, ni se vesteste pregatirea de razboi impotriva diavolilor, in postul care vine.
Incepand cu Duminica „Vamesului si a Fariseului” (9 februarie 2020) vom intra in perioada Triodului, o etapa premergatoare Sfintelor Pasti. Triodul este una din cele trei mari perioade liturgice ale anului bisericesc, alaturi de perioadele Penticostarului si Octoihului. Cuvantul „triod” provine din termenul grecesc „triodion”, format din cuvintele „tria” (trei) si „odi” (oda) si inseamna cantare in trei strofe, ode.
În vremurile de odinioară, Domnul a făgăduit să vină şi să Se arate întru slavă mare. Oamenii au auzit aceasta, dar au uitat ce se spusese. Dar Dumnezeu nu Şi-a uitat cuvântul Său, pentru că cuvintele Domnului sunt ca stâlpii de piatră care nu se pot nărui.