Arhivele Categotry: Sfaturi duhovnicești

Căutarea drumului liniştit în viaţă

Marea greşeală din partea noastră este că nu vrem să ne supunem voii Atotbunului Dumnezeu care ne arată după împrejurări drumul folositor pentru suflet. Toţi căutăm un drum liniştit, care există numai în visele noastre, iar nu în realitate pe pămînt. \r\n Nu tuturor, ci doar cîtorva le e dat să se liniştească atunci cînd se cîntă: “Cu sfinţii odihneşte”. Vieţuirea omului pe pămînt înseamnă mîhnire, muncă, boli, nevoinţe, tristeţe, nedumerire, strîmtorare, pierderea cuiva sau a altuia, necazuri, tulburări, revolta […]

În Biserică, timpul se opreşte

\r\n În Biserică timpul se opreşte, fiindcă aici nu există moarte, iar încetarea existenţei pământeşti nu întrerupe legătura vie dintre generaţii (G. Florovsky). În Biserică, trecutul este pururea prezent.

Sf. Teofan Zăvorâtul – Despre purtarea Crucii

\r\n Crucea personală a fiecăruia, când se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvârşit.

Să nu faceţi crucea strâmbă sau din fugă!

\r\n Când vă treziţi din somn, dimineaţa, să faceţi întâi şi întâi sfânta rugăciune, adică fă trei închinăciuni şi zi de trei ori: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” Dă cu apă pe faţă să fugă somnul şi treci în faţa sfintelor icoane.

Vino la Biserica lui Hristos!

Vino la Biserica lui Hristos! Numai aici vei găsi consolare pentru fiinţa ta răvăşită, numai în ea îţi vei afla certitudinea; fiindcă numai în Biserică vei auzi glasul lui Isus spunându-ţi cu blândeţe: ‚Fiule, iertate îţi sunt ţie greşelile tale, pentru că mult ai suferit. Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti!’… \r\n Nimeni nu ţi-a spus vreodată cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ţi s-a vorbit de ura de clasă, de ura politică, de ură şi […]

Ai căzut în păcat? Ridică-te!

\r\n Dumnezeu nu se mânie atât pe cel care a păcătuit cât pe cel care după ce a săvârşit păcatul nu se sârguieşte a se pocăi şi nu voieşte să se îndrepte. Oare este vreun pic de minte la cel ce îşi împodobeşte cu mare grijă trupul, iar sufletul îl lasă să se tăvălească în tina patimilor necurate şi strică templul lui Dumnezeu, fără a se gândi la zisa: „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu […]

Să cugetăm mai mult cele bune!

Acum oamenii s-au făcut mândri şi nu se mântuiesc decât prin dureri şi pocăinţă, dar la dragoste foarte cu anevoie va ajunge cineva. \r\n Marele Antonie zicea: “Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, ci iubesc pre El”. A zis aceasta pentru că în sufletul lui era din belşug harul Sfântului Duh, Carele poartă mărturia acestei iubiri, iar atunci sufletul nu poate grăi altfel. Dar cel ce nu are mult har, pe acela Sfinţii Părinţi îl sfătuiesc către pocăinţa; şi […]

Lucrarea Bisericii tocmai aceasta este: să ne purifice și să ne vindece de patimi

\r\n Lucrarea Bisericii tocmai aceasta este: să ne purifice și să ne vindece de patimi. \r\n Dacă creștinii participă la slujbele bisericești fără a se purifica de patimi (mai ales că, așa cum se știe, aceste slujbe sunt îndreptate tocmai spre o astfel de purificare), înseamnă că ei nu trăiesc cu adevărat în Biserică; fără purificare de patimi, creștinismul e o utopie. \r\n

Ce înseamnă să ajuți aproapele?

Ce înseamnă să împărţi bucata de pâine cu cel flămând ori să mergi la un bolnav în numele lui Hristos? \r\n Se poate întâmpla să nu avem mijloace materiale prisositoare pentru binefaceri, însă în vremea noastră este nevoie nu atât de această bogăţie, cât de bogăţia inimii, de darurile milostivirii noastre, împreună-simţirii şi rugăciunii noastre lăuntrice. \r\n Ce înseamnă să împărţi bucata de pâine cu cel flămând ori să mergi la un bolnav în numele lui Hristos?

Pe pământ nimeni nu poate scăpa de întristări, dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu, le îndură cu ușurință

Toți oamenii pe pământ îndură inevitabil întristări și, deși întristările pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni ele par de neândurat și îi întristează, și aceasta pentru că nu vor să-și smerească sufletul, nici să se predea voii lui Dumnezeu. Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul însuși îi călăuzește cu harul Său, și ei îndură totul cu bărbăție pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc și împreună cu Care vor fi preamăriți în veci.\r\nPe […]

Când ai un necaz mare să te rogi Maicii Domnului!

… Orice i se întâmplă copilului, maica este foarte uşor sensibilizată. Dacă este într-o cumpană grea fiul ei, chiar dacă s-a purtat mai rău până atunci cu ea, ea este foarte grabnic plină de griji şi nu ştie cum l-ar ajuta să scape din acel impas. \r\n Mama pământească – am întâlnit din acestea multe cazuri, în viaţa mea de preot. \r\n Mama Mântuitorului Hristos este o mare excepţie, Mama lui Dumnezeu Întrupat. Însă fiind Iisus pe cruce, i-a dat […]

Părintele Arsenie Papacioc: Tipic tipic şi la inimă nimic…

\r\n „…se vorbeste prea mult despre rugăciune. Ăsta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci trebuie făcut. Stă în firea si în puterea oricui să priceapă lucrul ăsta. \r\n Eu personal nu sunt pentru rugaciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie să fie tipicar.

Mitropolitul Bartolomeu Anania – Despre internet

\r\n Mitropolitul Bartolomeu Anania – Despre internet, înnoire, singurătate, sfârşitul lumii, manipularea individului, imagine, televizor, comuniune. \r\n Fragment din predica ÎPS Bartolomeu Anania la Anul Nou în data de 01 ianuarie 2001.

Fățarnicul

Cînd te întîlnești cu el, îți strînge mâna între amîndouă palmele sale. Îți zîmbește cu căldură și orice îi spui aprobă și te admiră. Vorbește de rău pe cei care crede că-ți sunt dușmani. Laudă pe cei pe care-i crede că-ți sunt prieteni și te proslăvește pe tine, pe deasupra tuturor. Cînd e vorba de vreo virtute, se dă exemplu pe sine. Dacă se întîmplă să se întîlnească cu vreun preot, îi arată pravoslavnicia sa și răutatea care zace în lume. […]

STĂPÎNIREA DE SINE ,VIRTUTEA SUFLETELOR ÎNȚELEPTE

„A te lupta cu tine însuţi e cel mai greu război; a te învinge pe tine însuţi e cea mai frumoasă victorie.“1(Logan) \r\n O viaţă liniştită şi fericită depinde foarte mult de virtutea stăpînirii de sine. Pentru ca să te învredniceşti cu harul stăpînirii de sine e obligatoriu ca sufletul tău să cultive şi alte virtuţi precum răbdarea, căci acolo unde sălăşluieşte virtutea răbdării e loc şi pentru sora acesteia, stăpînirea de sine,

DIN CONVORBIRILE AVEI HEREMON „DESPRE CURĂŢIE”

„Scara desăvârşirii curăţiei eu o împart în şase trepte, care după înălţime sunt la o mare depărtare una de alta… \r\n …Prima treaptă a curăţiei constă în aceea, ca monahul să nu se supună tulburărilor patimii trupeşti în stare de veghe; \r\n  A doua – mintea să nu fie ocupată de gânduri pătimaşe; \r\n A treia – privind o femeie să nu se tulbure nici cât de puţin spre pofte; \r\n A patra – în starea de veghe să nu […]

DESPRE CURĂŢIE ŞI NEPRIHĂNIRE

„Neprihănirea este denumirea cuprinzătoare a tuturor virtuţilor” („Scara”). \r\n „Curăția, – zice Sfântul Petru Damaschin, – este modelul (deplin, complet) sănătos al gândurilor, adică care nu are vreun neajuns şi care nu permite, celui ce-l are, să se abată în neînfrânare sau în împietrire, ci păstrează binele adunat de înţelepciune şi respinge tot ce este rău; strânge gândul în sine şi-l înalţă la Dumnezeu…Prin neînfrânare înţeleg nu numai aceea care se referă la îmbuibare şi desfrânare, ci – înfrânarea de […]

Viaţa creştină lângă un beţiv

\r\n Beţia este un duh necurat care îi cuprinde nu doar pe cei săraci şi neînvăţaţi, după cum s-ar putea crede, ci şi pe cei bogaţi şi intelectuali. Duhul necurat al beţiei îi vînează pe mulţi, indiferent de haina pe care o îmbracă: unii se îmbată din pricina unor necazuri, alţii se îmbată în urma unor realizari, iar alţii se îmbată pur şi simplu, din poftă. \r\n\r\n \r\n

Pentru cei cu un serviciu solicitant

Cu puţin timp înainte de 1980, l-a vizitat pe Stareţul Efrem Katunakiotul un tânăr judecător stagiar. L-a găsit în bucătărie făcându-şi rucodelia. Lua peceţi dintr-o oală cu apă caldă, care fierbea încet deasupra focului, pe vatră şi le sculpta. \r\n A pus metanie şi s-a aşezat lângă el pe o ladă. \r\n – Pentru ce ai venit, fiule? l-a întrebat Stareţul fixându-l pe tânăr cu privirea lui pătrunzătoare.

O iubire fără răbdare, pretențioasă și constrângătoare obosește

O inimă de piatră nu poate fi cultivată și nu poate să-l cunoască pe Dumnezeu. Adeseori spunem „eu iubesc pe toată lumea”, dar nu ne iubim soția sau copilul pentru că nu se comportă cu noi așa cum vrem noi. Nu iubim necondiționat, ci din calcul și cu gânduri ascunse. Punem destule condiții iubirii noastre. Închipuiți-vă ce-ar fi dacă Dumnezeu ar face cu noi ceva asemănător și să reverse asupra noastră dreptatea Lui. Nu poate cineva să iubească cu adevărat […]