Arhivele Categotry: Sfaturi duhovnicești

Cum îl putem ajuta pe soţul necredincios?

\r\n\r\nCum îl poate ajuta un soţ pe celălalt, dacă el spune: „Dumnezeu este în suflet şi nu am nevoie să merg la biserică”, în caz că exemplul personal al celui îmbisericit nu dă roadele dorite?\r\n\r\n \r\n \r\n\r\nÎn acest caz nu se poate vorbi despre nişte trucuri metodologice care să dea rezultate, deoarece relaţiile interumane diferă de la o familie la alta. Eu însă continui să insist asupra ideii că există un principiu creştin general al vieţuirii în comun: „Doamne, converteşte-l […]

Nici măcar Farisei!

Gheronda, de unde putem şti dacă sântem în regulă în privinţa raportului stabilit între bunurile noastre şi milostenia ce o facem? Care este criteriul? Rezolvăm problema dând un bănuţ sau doi, fără valoare, celor ce au nevoie? \r\n Arhimandritul Epifanie: Întrucât Evanghelia spune că va trebui ca virtutea noastră să prisosească mai mult decât cea a cărturarilor şi Fariseilor (Mat. 5:20),care dădeau săracilor zeciuială din toate cele ce aveau, noi sântem chemaţi la a da mai mult de atât din […]

Ocara să ne fie ca o laudă

Așa cum mândria este izvorul tuturor patimilor, așa și smerenia este maica tuturor virtuților. Sfântul Ioan Gură de Aur numește smerenia temelia pe care „se poate înălța fără nici o primejdie orice altceva” bun și mântuitor pentru noi. „Și iarăși, dacă această temelie lipsește, chiar dacă cineva s-ar înălța, prin viața sa, până la ceruri, tot ce a zidit cu ușurință se nimicește și rău sfârșit va avea.”

Dumnezeu le iartă pe toate prin spovedanie

Să nu ne întoarcem înapoi, la păcatele pe care le-am spovedit. Amintirea păcatelor pricinuieşte rău. Aţi cerut iertare? S-a isprăvit. Dumnezeu le iartă pe toate prin spovedanie. Nu trebuie să ne întoarcem înapoi şi să ne închidem în deznădejde. Să simţim bucurie şi recunoştinţă pentru iertarea păcatelor noastre.

Doamne, fă-mi cunoscut mie chipul meu cel necunoscut

\r\n\r\nŞtiu cum mă numesc, îmi cunosc vârsta, ştiu ce greutate am, ştiu care este culoarea părului meu, dar, pe mine, nu mă cunosc.\r\n\r\nPentru mine, acest lucru rămâne ascuns şi nu-mi este deloc cunoscut.\r\n\r\nTu, însă, Hristoase ale meu, tu, care ,,cercetezi inimile şi rărunchii”, tu mă cunoşti!\r\n\r\nTu cunoşti pe fiecare om care vine în lume, ,,din pântecele maicii lui”.\r\n\r\nTu ţii în mâinile tale, cu care m-ai creat, imaginea chipului meu cel tainic şi ascuns, în cele mai mici detalii.

Cuviosul Porfirie – Despre Antihrist și 666

\r\n L-am întrebat într-o zi, în chilia lui: \r\n ”Părinte, în ultima vreme se vorbește mult despre 666, despre venirea lui antihrist care se apropie – unii susțin chiar că a și venit; se vorbește de asemenea mult despre pecetluirea electronică a mâinii drepte sau a frunții, despre confruntarea dintre Hristos și antihrist și despre zdrobirea celui din urmă, despre a Doua Venire a Domnului. Sfinția-voastră ce spuneți de toate acestea?”.

Sfânta Ecaterina – chipul înţelepciunii luminate de sus

Astăzi, când Sfânta Biserică o pomenește pe Sfânta Ma­re Muceniță Ecaterina, să vorbim despre înțelepciune. Sf. Ecaterina era înzestrată cu o înțelepciune duhovnicească adâncă: ea i-a depășit pe cei 150 de înțelepți în cugetarea des­pre Dumnezeu. Există o înțelepciune lumească, la care referindu-se Sfinții Părinți spun: „Este mai bine să fii nebun“. Înțelepciunea lumească este de pildă atunci când mergi la biserică pentru că nu ai altceva de făcut sau când dai milostenie pentru că n-ai unde pune banii. \r\n Pe […]

Odihna silinței și silința odihnei – pricina silirii

Pricina silirii – Adam în Rai prin neascultarea lui a introdus în viața neamului omenesc păcatul care a atras după sine schimbări și perturbații cosmice. A dispărut simplitatea din el și apoi din toți oamenii, și odată cu simplitatea și pacea, liniștea, nepătimirea, dragostea, a fost în schimb înzestrat cu schizofrenia gândurilor, a închipuirilor și a faptelor, cu alteritatea, cu remușcările, cu bolile și cu amărăciunea acestei vieți. „Omul nu mai face ceea ce voiește, ci ceea ce urăște, aceea face” […]

Despre minciună

De voim să ne mântuim cu adevărat, trebuie să iubim adevărul cu toată silinţa şi cu toată puterea noastră, păzindu-ne de toată minciuna, ca să nu ne despărţim de adevăr şi de viaţă. De trei feluri este minciuna: unul minte cu cugetul, altul minte cu cuvântul, iar altul minte cu toată viaţa lui. Cel ce minte cu cugetul este cel ce are bănuială. Unul ca acesta, văzând pe cineva vorbind cu vreun frate, bănuieşte şi zice: despre mine vorbeşte acela. […]

Despre Taina Sfintei Spovedanii

Care este baia duhovnicească care spală, dezleagă şi scoate din rădăcină păcatele omului? \r\n – Întâi este baia sfântului şi dumnezeiescului Botez care spală păcatul strămoşesc şi toate păcatele făcute până la Botez (Fapte 2, 38; Ioan 3, 3-5). A doua baie, deopotrivă cu Botezul, este Taina Sfintei Spovedanii, care spală şi curăţă păcatele oamenilor. Despre aceasta spune Sfântul Isaac Sirul: “Dar după dar, s-a dat de Dumnezeu oamenilor după Botez, Taina Pocăinţei, că pocăinţa este numită şi a doua […]

Povățuiri pentru Sfânta Taină a Spovedaniei

Este un cuvânt al marelui stareț Macarie de la Optina, care glăsuiește așa: \r\n\r\n \r\n La spovedanie nu trebuie să repeți acele păcate de care te-ai căit mai înainte, de care ai fost dezlegat și pe care nu le-ai mai săvârșit. Altminteri, ar însemna o neîncredere în puterea Tainei ce se săvârșește prin spovedanie. \r\n Nu trebuie să-ți amintești de alte persoane cu care ai venit în atingere în clipa când ai făptuit păcatele, ci să te osândești numai pe tine.

Alibiul milosteniei

\r\n\r\nÎn milostenie, Biserica vede posibilitatea inedită a omului de a se deschide și de a participa împreună cu celălalt la administrarea bunurilor materiale. Aici însă se ascunde un pericol iminent: milostenia poate deveni un alibi pentru cei responsabili de nedreptatea socială, mai ales atunci când este folosită de către cel care a provocat problema. «Care îți este folosul, dacă îi duci pe mulți în pragul sărăciei, iar apoi faci acte de milostenie față de un singur sărac? Dacă nu exista […]

Crucea Vieții…

Una din semnificațiile crucii este legata de căința pentru păcatele săvârșite: când ne ducem crucea, spunem că acceptăm păcatele comise și suntem dispuși să plătim pentru ele, să ne asumăm responsabilități. La fel, Iisus le-a cerut apostolilor săi să își lase  tot ce aveau, pentru a-i sluji. Iar atunci când a fost aproape de a fi răstignit, le-a cerut din nou sacrificii: „Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, […]

Robii şi idolatrii moderni

\r\n\r\nAvem impresia că astăzi sântem liberi. Este însă adevărat acest lucru? Desigur, nu-i avem pe umerii noştri pe stăpânii din vechime, însă sântem robi, mai mult sau mai puţin, patimilor noastre. Cineva vede ceva la televizor şi spune: „Mâine mă duc să cumpăr lucrul la care s’a făcut reclamă,” fără să aibă însă nevoie de el. Asta se numeşte libertate? Când o femeie vede la televizor pe unii sau pe alții că-şi schimbă îmbrăcămintea după modă, ajunge să spună şi […]

Culegere filocalică: Dragostea

\r\n\r\n1. Desăvârşita dragoste este născută din nepătimire, nepătimirea este născută de nădejdea în Dumnezeu; pe nădejde o naşte răbdarea şi mărinimia. Pe acestea le naşte înfrânarea; înfrânarea este născută de frica dumnezeiască. Pe aceasta o naşte credinţa în Dumnezeu.\r\n\r\n2. Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu îl iubeşte, fără doar şi poate, şi pe aproapele său. Un astfel de om se scârbeşte de lăcomie; îşi economiseşte banii săi potrivit voii lui Dumnezeu şi îi împarte acelora care au nevoie.

Culegere filocalică: Rugăciunea

\r\n\r\n1. Cel care nu are rugăciune izbăvită de gândurile viclene, acela este ca şi cum ar merge la război fără armă. Rugăciune o înţeleg pe aceea care se face neîncetat în adâncul sufletului, astfel încât, prin chemarea lui Hristos, satana, care luptă în ascuns, să fie biciuit şi ars.

De ce avem în viaţă urcuşuri şi coborâşuri?

De ce de-a lungul vieţii trecem prin perioade de fericire urmate de perioade de deznădejde? Perioadele de tristeţe şi deznădejde vin după evenimente fericite din viaţa noastră. Acest lucru se întâmplă chiar şi la oamenii care au totul în viaţă: o casă frumoasă, un job bun, mulţi prieteni, vacanţe exotice şi toate mijloacele pentru a fi fericiţi şi pentru a se distra.

Plăcerile – De ce căutăm să le împlinim?

De ce greșim atunci când dorim să ne satisfacem plăcerile? De fapt, problema este că ele nu vor fi niciodată pe deplin împlinite. Dorim din ce în ce mai mult să ne săturăm fie de o plăcere, fie de alta, și niciodată nu suntem pe deplin fericiți. Satisfacția pe care o dobândim atunci când urmărim să ne împlinim plăcerile este doar temporară, efemeră. Ceea ce căutăm cu adevărat este ceva permanent, adică dobândirea Duhului Sfânt și unirea cu Dumnezeu.

Diavolul poate intui ce gândești

Se spune că diavolul nu-ţi poate pătrunde în gândurile tale… \r\n Aşa este, dar ţi le poate intui. \r\n Atunci cum reuşesc toate ispitele să ne invadeze mintea? Cum îl putem învinge pe diavolul al cărui glas răsună în noi?

Cât de des ne este permis să ne împărtăşim?

În primul rând luaţi legătura cu duhovnicul vostru, care va stabili ritmul de împărtăşire potrivit pentru voi. După spusa Sfântului Nicodim Aghioritul, să ştiţi că există două soiuri de împărtăşanie: unul aflat în altarul inimii noastre în fiecare clipă a vieţii noastre şi unul, o dată în zi şi numai o dată în zi, cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Nu vă puteţi împărtăşi cu Hristos la prânz, dimineaţa şi seara.

1 2 … 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53