\r\n Una dintre marile întrebări cu care se confruntă fiecare creștin onest care încearcă să își găsească un loc în această lume este: care este voia lui Dumnezeu pentru mine și cum să fac să mă supun ei? \r\n
\r\n In Pireu, cu destui ani in urma, un preot a fost caterisit si pentru ca avea o dubla pregatire, a lucrat dupa aceea ca profesor. Desigur a cerut transferul, si a plecat in alta parte. De sarbatori venea in Pireu ca sa-i vada pe ai sai si pe prieteni. O doamna l-a recunoscut si i-a zis alteia: \r\n
\r\n Rugăciunile obișnuite de dimineață și de seară, acatistul Sfânului Stelian, și alte rugăciuni și acatiste când are timp, dar foarte important este să se spovedească des, să se împărtășească, dacă are dezlegare și mai ales să nu lipsească de la Sfânta Biserică. \r\n
\r\n Placerea care nu e înțelegătoare (spirituală) și a Duhului, ci atrupului, e greșit să se numească plăcere. Căci aceasta aducând, o dată împlinită, o amară părere de rău, în chip mincicos se numește plăcere. E o plăcere falsă și străină de sufletul rațional, e nerațională, josnică, greoaie, iubitoare de întuneric, zgomotoasă, stingheritoare, trecătoare, supusă repede vestejirii. \r\n
\r\n\r\nO femeie, care nu voia să aibă copii mulți, i-a cerut bătrânului (Paisie Olaru) sfat ce anume să facă. Iar el i-a răspuns:\r\n\r\n
\r\n Să avem iubire, blândeţe, pace. Astfel îl ajutăm pe semenul nostru, atunci când este stăpânit de rău. Exemplul străluceşte tainic, nu numai când celălalt este prezent, ci şi când lipseşte. Să ne luptăm să răspândim buna noastră dispoziţie. Chiar şi atunci când spunem cuvinte despre viaţa celuilalt, pe care n-o încuviinţăm, el îşi dă seama şi ne îndepărtăm astfel de dânsul. În vreme ce dacă suntem milostivi şi îl iertăm, îl influenţăm chiar dacă nu ne vede. \r\n
\r\n Suntem la început de an școlar. Adică un nou plan de lumină se deschide dinaintea noastră ca oameni ai catedrei. Alte generații de tineri se așază dinaintea atenției noastre pentru a crește împreună. Zilele acestea mi-a reținut lectura un volum interesant, coordonat de Dan Lungu și Amelia Gheorghiță, intitulat „Cartea copilăriilor” (Polirom, 2016, 314 p.). O lectură a pedagogiei copilăriei care naște în sufletul meu ecouri din Ion Creangă, cu „Amintirile” sale, sau din Edmondo de Amicis, cu al […]
\r\n Fără o pricină deosebită, să nu dormi mai mult de şapte ceasuri. Dimineaţa, de îndată ce te-ai trezit din somn, înalţă cugetul tău către Dumnezeu şi te închină cu evlavie, cugetând la Domnul lisus Hristos, Care a fost răstignit şi a murit pe Cruce pentru a noastră mântuire. \r\n
\r\n Această plângere merită să fie examinată mai îndeaproape. \r\n
\r\n Să-l încredinţeze lui Hristos şi să se roage ca să i se înmoaie puţin inima. Apoi, Hristos, încet-încet, va „debarca” în inima lui, şi acela va începe să-şi facă probleme de conştiinţă. \r\n
\r\n Dacă Hristos a murit pentru păcătoşi, de ce oamenii care cad în păcate de moarte, din neputinţă, nu pot fi pomeniţi la Sfânta Liturghie, care este cea mai puternică rugăciune? Nu au ei nevoie mai mare de dragostea lui Hristos? \r\n
\r\n “Femeile(n.n.) umblă acum goale, – desi bărbatii nu suntmai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu.A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat”. \r\n
\r\n Trasăm ca sarcină clerului şi, cu deosebire, parohilor de biserici, să ia aminte ca persoanele cu buzele rujate să nu se atingă de icoane, de cruce şi de niciun obiect sfinţit, lăsînd pe acestea urme de vopsea. \r\n
\r\n Creştinul fanatic este un prizonier al literei, dar şi un prizonier al propriei importanţe. \r\n Sfântul Isaac Sirul spune următoarele: \r\n „În două feluri se poate sădi în chip statornic în cineva un zel (fanatism) faţă de vieţui-rea altora: din mândrie sau din prostie. În afara acestor două lucruri, nimic nu poate prici-nui un astfel de zel”. \r\n
\r\n Adormirea Maicii Domnului si traditiile asociate ei nu se gasesc in Biblie. Cum anume trebuie sa le apreciem? Merita ele pomenirea noastra? Cum le-au abordat Parintii Bisericii si ce anume inseamna exact aceasta sarbatoare pentru crestinii ortodocsi de azi? \r\n
\r\n Cei bogaţi şi fricoşi nu pot să fie de folos Bisericilor pe cât sunt cei ce vieţuiesc în sărăcie şi sunt cu inimă mare. Şi nimeni să nu socoată că ceea ce spun este ciudat; căci este adevărat. Şi aceasta se vădeşte din experienţa de zi cu zi. \r\n
\r\n Pe părintele Clement Păunescu, stareţul Mânăstirii Slănic din Argeş, l-am văzut prima oară într-o duminică de vară. A slujit Sfânta Liturghie la Mânăstirea Aninoasa, unde este şi duhovnic, şi apoi a predicat cu foc. \r\n
\r\n Am cunoscut un preot în vârstă de la Munthele Athos, îl chema Nifon. Într-o zi părintele Nifon mi-s spus: „Există trei căi sigure către Împărăția Cerurilor! Trei căi absolut sigure! \r\n
\r\n Să faceţi metaniile cu evlavie şi iubire, şi să nu le număraţi. Mai bine să faceţi zece şi bune, decât multe şi fără râvnă, fără cinstire şi dragoste dumnezeiască. Faceţi câte puteţi, pe măsura râvnei, dar nu false metanii şi false rugăciuni. Nu lucruri tipiconale pentru Dumnezeu. Dumnezeu cere ca tot ce se face pentru El să fie din tot sufletul şi din toată inima… \r\n
\r\n Sfintii Parinti ne spun ca pentru cei ce vor sa se mantuiasca, postul si rugaciunea sunt precum doua aripi la o pasare ce zboara. Cu rugaciunea fara infranare nu facem nimic, la fel cum nu facem nimic cu infranarea fara rugaciune, caci fara infranare suntem cuprinsi de patimi, si rugaciunea ar fi cum am cere ceva ce nu vrem (căcifiind plini de patimi, ce altceva putem cere decat sa scapam de ele, sau ce sens ar avea sa cerem […]