Arhivele Categotry: Sfaturi duhovnicești

Dacă tu însuţi nu asculţi rugăciunea pe care o rosteşti, cum vrei să o asculte Dumnezeu?

\r\n Să ia aminte la cuvintele mele cei care se roagă fără vlagă şi se revoltă atunci când Domnul întârzie să le împlinească cererile. Eu le zic: „Rugaţi-vă la Dumnezeu”, iar ei îmi răspund: „Ne-am rugat o dată, de două ori, de trei, de zece, de douăzeci de ori şi n-am primit nimic”. Nu înceta să te rogi până ce nu primeşti ceea ce doreşti. Sau mai degrabă, nici când primeşti răspuns la cererea ta să nu încetezi să te […]

Cum să ne rugăm dacă ne-a biruit păcatul?

\r\n Când diavolul ţine pe cineva în robia păcatului, el este mai zelos decât la orice a-l orbi şi a-l scoate din orice gând bun care l-ar face să-şi cunoască viaţa lui cea nenorocită. Nu numai că îl scoate din orice gând ce l-ar duce la convertire şi la pocăinţă, punându-i în mintea lui alte gânduri rele şi potrivnice, ci şi cu uneltiri gata şi cu prilejuri imediate îl face să cadă adesea în acelaşi păcat ori în altele mai […]

Cel ce spune adevărul să se pregătească de suferință

\r\n Dacă te-ai hotărât să spui adevărul — zice I. Al. Brătescu Voineşti – pregăteşte-te de suferinţă”. Iar Mântuitorul ne-a spus şi cauza pentru care trebuie să se pregătească de suferinţă cei ce spun adevărul. Şi anume: „Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina” (Ioan 3, 19). \r\n

Nu vorbi când ești mânios

\r\n În ultimii ani a devenit tot mai vizibilă tensiunea în care ne mișcăm zilnic. Oamenii sunt mânioși cu și fără motiv. Fiecare aproape se consideră îndreptățit să își manifeste agresivitatea. \r\n

Remediul slavei deşarte

\r\n Greu lucru este sa scapi de gandul slavei desarte, caci tocmai ceea ce faci spre surparea lui ti se face inceput al altei slave desarte. Demonii nu se opun oricarui gand drept al nostru, ci unora li se impotrivesc insesi rautatile/viciile noastre in masura in care au ajuns o calitate a noastra. \r\n

Pr. Ioanichie Balan – Cuvânt către tineri

7 sfaturi pentru fiica mea – Scrisoarea unui tată

\r\n Ieri parcă erai cât o buburuză. Ai crescut, nu mai ești o puștoaică care așteaptă să-i crească dinții. Și pentru că ai crescut, sufletul mi-a dictat următoarele rânduri: \r\n

Cuvânt al Părintelui Justin Pârvu pentru viețuirea în noul an

\r\n Trecerea în noul an nu ne foloseste, din păcate, cu nimic. N -avem niciun spor, nu trezeşte în noi ceea ce trebuie să trezească, adică înfricoşata Judecată şi veşnicia. Că-i 2013, că-i 2028, că-i 3000, asta nu spune nimic despre noi. \r\n

Răsplata celor nedreptățiți

\r\n Adeseori în viața noastră suferim nedreptăți, unele chiar din partea oamenilor pe care îi considerăm apropiați. Important este ca să primim nedreptățile cu gânduri bune, precum spunea cineva, deoarece nu se știe pentru ce ne „călește” Domnul. \r\n

Soțul este capul familiei, iar soția este inima

\r\n În ce priveşte idealurile, soţul şi soţia trebuie să fie „cu el totdeauna, ca el totdeauna” (I Corinteni 11, 11). Dar în ceea ce priveşte preocupările, fiecare are îndeletnicirea lui. Dacă este iubire, lucrurile se rezolvă de la sine: se uită unul la altul şi ştiu ce au de făcut. \r\n

Soții care evită nașterea de prunci ajung să se dușmănească

\r\n „Unde se evită naşterea de prunci şi creşterea lor ca o povară, dintr-o menajare a comodităţii individuale, folosindu-se raportul între sexe numai pe muchia îngustă a satisfacerii pasiunilor cărnii, s-a produs o mare cădere din umanitate, s-a redus considerabil platforma comuniunii dintre bărbat şi femeie. \r\n

Dumnezeu lucrează prin noi, spre folosul altora

\r\n M-am spovedit în viaţa mea de până acum la mai mulţi duhovnici. Majoritatea dintre duhovnicii mei s-au mulţumit doar să asculte spovedania făcută de mine şi să-mi dea îndrumări generale. Câţiva însă m-au folosit în chip real. \r\n

Cum putem scăpa de blesteme

\r\n Iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie, dar nu ştiu cum să ies la suprafaţă, mă simt plină de blesteme şi farmece, nu-mi reuşeşte nimic, ba dimpotrivă, mă adâncesc mai mult în datorii şi probleme. \r\n

Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi

\r\n „Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?” Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu ştiinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti. Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă […]

Dacă ne dorim Raiul

\r\n Dacă în viața voastră totul este bine, atunci pe parcursul a douăzeci și patru de ore vă veți gândi la Dumnezeu cel mult zece minute, iar în restul timpului vă veți gândi doar la voi înșivă. Dacă în aceste douăzeci și patru de ore Dumnezeu și-ar aminti de noi doar zece minute, noi nu am mai fi existat. \r\n

O femeie înţeleaptă este aceea care îl poate duce pe bărbat la spovedanie

\r\n “Iată ce vă spun: dacă diavolul vă necăjeşte prin aprige tulburări şi necazuri, ori dacă vă vedeţi soţul ori soţia supărată, să ştiţi că nu trebuie să-l luaţi la rost atunci. Trebuie să spuneţi, asa cum am mai spus: “Lasă pe mâine , nu îi spune nimic acum. Îi voi spune mâine ce am de spus”. \r\n

Strădania omului și darul Domnului ‒ așa ne mântuim

\r\n Mântuirea nu o realizăm noi. Vă rog să reţineţi lucrul acesta! Sunt atâţia oameni care, fără să fie curaţi sufleteşte, vorbesc despre Domnul Hristos, aşa, ca o chestiune de profesiune, ca să le spună oamenilor nişte lucruri care ar putea fi interesante şi prin care se pot afirma ei înşişi ‒ ei, cei care vorbesc. Or, în Biserică nu e aşa! \r\n

În cine nu Se poate odihni Duhul Sfânt?

\r\n În cei ce mănâncă până la îmbuibare. În cei ce dorm mult. În cei spurcați și desfrânați. În cei ce vorbesc mult. În cei gălăgioși și cei ce iubesc zgomotul. În cei ce fumează sau sunt împătimiți de vicii grele. \r\n

Rugăciunea lui Iisus sfinţeşte locul unde eşti şi munca ce o faci

\r\n La începutul Rugăciunii tu simţi bucurie, apoi dulceaţă şi la sfârşit vin lacrimile, căci simţi prezenţa lui Iisus. Cu Rugăciunea lui Iisus, omul devine ca un copil. \r\n

Ce mult se-ndreptăţeşte omul…

\r\n Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat,\r\nCă n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat,\r\nCă n-a nedreptăţit pe nimeni, luând ce nu era al lui,\r\nOricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i. \r\n Se poate, n-a ucis cu parul, se poate, n-a furat comori,\r\nDar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis de-atâtea ori?\r\nSe poate, n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,\r\nDar n-a furat el de la Domnul, când dezbina […]