\r\n „Unde se evită naşterea de prunci şi creşterea lor ca o povară, dintr-o menajare a comodităţii individuale, folosindu-se raportul între sexe numai pe muchia îngustă a satisfacerii pasiunilor cărnii, s-a produs o mare cădere din umanitate, s-a redus considerabil platforma comuniunii dintre bărbat şi femeie. \r\n
\r\n M-am spovedit în viaţa mea de până acum la mai mulţi duhovnici. Majoritatea dintre duhovnicii mei s-au mulţumit doar să asculte spovedania făcută de mine şi să-mi dea îndrumări generale. Câţiva însă m-au folosit în chip real. \r\n
\r\n Iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie, dar nu ştiu cum să ies la suprafaţă, mă simt plină de blesteme şi farmece, nu-mi reuşeşte nimic, ba dimpotrivă, mă adâncesc mai mult în datorii şi probleme. \r\n
\r\n „Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?” Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu ştiinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti. Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă […]
\r\n Dacă în viața voastră totul este bine, atunci pe parcursul a douăzeci și patru de ore vă veți gândi la Dumnezeu cel mult zece minute, iar în restul timpului vă veți gândi doar la voi înșivă. Dacă în aceste douăzeci și patru de ore Dumnezeu și-ar aminti de noi doar zece minute, noi nu am mai fi existat. \r\n
\r\n “Iată ce vă spun: dacă diavolul vă necăjeşte prin aprige tulburări şi necazuri, ori dacă vă vedeţi soţul ori soţia supărată, să ştiţi că nu trebuie să-l luaţi la rost atunci. Trebuie să spuneţi, asa cum am mai spus: “Lasă pe mâine , nu îi spune nimic acum. Îi voi spune mâine ce am de spus”. \r\n
\r\n Mântuirea nu o realizăm noi. Vă rog să reţineţi lucrul acesta! Sunt atâţia oameni care, fără să fie curaţi sufleteşte, vorbesc despre Domnul Hristos, aşa, ca o chestiune de profesiune, ca să le spună oamenilor nişte lucruri care ar putea fi interesante şi prin care se pot afirma ei înşişi ‒ ei, cei care vorbesc. Or, în Biserică nu e aşa! \r\n
\r\n În cei ce mănâncă până la îmbuibare. În cei ce dorm mult. În cei spurcați și desfrânați. În cei ce vorbesc mult. În cei gălăgioși și cei ce iubesc zgomotul. În cei ce fumează sau sunt împătimiți de vicii grele. \r\n
\r\n La începutul Rugăciunii tu simţi bucurie, apoi dulceaţă şi la sfârşit vin lacrimile, căci simţi prezenţa lui Iisus. Cu Rugăciunea lui Iisus, omul devine ca un copil. \r\n
\r\n Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat,\r\nCă n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat,\r\nCă n-a nedreptăţit pe nimeni, luând ce nu era al lui,\r\nOricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i. \r\n Se poate, n-a ucis cu parul, se poate, n-a furat comori,\r\nDar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis de-atâtea ori?\r\nSe poate, n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,\r\nDar n-a furat el de la Domnul, când dezbina […]
\r\n Preotul cinsteşte pe credincioşi tămâind pe credincioşii din biserică. Acesta-i semn de cinstire. De ce să nu stai înaintea lui Dumnezeu? Eu am spus de multe ori că duminica nu-i a noastră, duminica este a lui Dumnezeu. \r\n
\r\n Deci, dintre toate păcatele câte-s amintite în Sfânta Evanghelie, Domnul Hristos mai ales trei păcate le-a avut în vedere și i-a îndemnat pe oameni să le lase: \r\n
\r\n În acest sens, Sfânta Scriptură ne spune: „Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege”(Pilde 10, 3). \r\n
\r\n Ce lume pierdută există astăzi! Femeile îşi pun în păr nişte cleiuri, şi cum mai miroase! Te apucă alergia. Când văd o femeie modernă, cu frumuseţi lumeşti şi parfumuri, mă scârbesc lăuntric. Odată mi-au spus unii: „Cutare a mers în Germania să înveţe estetica”. „Dar ce este estetica?”, am întrebat. „Estetica face pe cele bătrâne tinere”, mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte că văzusem cândva o bătrână ce avea o linie orizontală pe frunte. Întreb după aceea pe un […]
\r\n Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta şi râvna virtuţii. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoşii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepţi, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej şi un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan, şi tot aşa cu numele celorlalţi sfinţi. \r\n
\r\n Dumnezeu este Cel ce face minuni prin Sfinţii Săi! Oamenii nu sunt decât instrumente prin care lucrează puterea Creatorului. Nu Ilie a oprit ploaia şi pe urmă a dăruit-o iar, nu Moise a transformat toiagul în şarpe sau a despicat marea în două. Firea omenească nu putea face aceste lucruri. Dar la Dumnezeu toate fiind cu putinţă, El a făcut ca prin aceşti oameni să se arate puterea Lui nemărginită. \r\n
\r\n Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: „Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a […]
\r\n Fericitul întru pomenire, Gheronda Iosif Vatopedinul, vorbește despre cele două elemente absolut necesare luptei duhovnicești a monahului, despre care Hristos ne-a învățat mai întâi: lepădarea de sine și dragostea. \r\n
\r\n Invidia, atunci când are şi răutate, poate pricinui rele. Acesta este deochiul. E o lucrare diavolească. \r\n – Părinte, Biserica recunoaşte că deochiul este o lucrare diavolească? \r\n
\r\n – Părinte, de ce îngăduie Dumnezeu ca să moară atâția oameni tineri? \r\n – Nimeni nu a făcut învoială cu Dumnezeu când va muri. Însă El îl ia pe flecare om în clipa cea mai potrivită a vieţii lui, cu o moarte prin care să-i aducă iertare de păcate şi mântuirea sufletului său. Dacă vede că cineva va deveni mai bun, îl lasă să trăiască. Iar dacă vede că va deveni mai rău, atunci îl ia ca să-l mântuiască. […]