Gradele de rudenie sau rudeniile sunt de patru feluri: A.1. Rudeniile de sange ( consangenitate ) in linie dreapta, care se opresc de la casatorie la infinit. Consangenitatea in linie dreapta se imparte in doua :
Să nu râdeți niciodată de copiii bolnavi, boala lor nu este plata păcatelor părinților, ci este semnul biruinței lui Hristos. Mergeți înainte, iubiți-vă copiii, rușinați-vă doar de atât: că ceilalți nu înțeleg cât este de greu…
Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta şi râvna virtuţii. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoşii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepţi, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej şi un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan, şi tot aşa cu numele celorlalţi sfinţi.
În Biserica Ortodoxă, lecturile biblice care se citesc la Sfintele Taine au o importanţă deosebită. La Taina Sfintei Cununii, lecturile biblice au un profund caracter pedagogic, mai ales Apostolul. Lecturile cunoscute sub numele de Apostol sunt fragmente din Faptele Apostolilor, epistolele pauline şi epistolele soborniceşti.
Chiar dacă nu am avut onoarea să vă cunosc personal, am auzit multe de la bieţii dumneavoastră consăteni despre cât de exemplară era viaţa familiei din care faceţi parte câtă vreme trăia tatăl dumneavoastră, şi ce duşmănie îngrozitoare vă desparte acum, încât mă văd nevoit să vă scriu, implorându-vă să vă veniţi în fire. Sunteţi fraţi! Încetaţi certurile, insultele şi acuzaţiile reciproce fără sfârşit!
Draga mea, cu toții știm că nu îți este ușor să trăiești într-o lume în care toți ceilalți par să fie mai puternici decât tine și că tu ești de fapt o învingătoare în fiecare zi prin însăși natura ta. Lupți zilnic pentru familia ta, pentru tine, pentru toți cei din jur.
La fel ca şi bogăţia, podoabele sau bijuteriile sunt asociate în Sfânta Scriptură cu darurile primite de la Dumnezeu. Grija lui Dumnezeu faţă de poporul său este ilustrată uneori ca o metaforă a împodobirii: „”Ţi-am dat veşminte brodate, încălţăminte de piele fină, o legătură de vison pentru cap şi o mantie de mătase. Te-am gătit cu podoabe şi ţi-am pus brăţări la mâini şi salbe la gât.
Nu mai întreba pe cineva: „Mă iubeşti?” Dacă nu simţi asta din faptele lui faţă de tine, înseamnă că răspunsul îl ştii deja, doar că îţi vine greu să îl accepţi… Adevărul doare o vreme, dar minciuna doare toată viaţa…
La slujba Cununiei este și cuvântul: ”Unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, cuvânt pe care îl găsim în Sfânta Liturghie.
Căsătoria creștină reprezintă, în esența ei, întâlnirea a două persoane ce se iubesc; o iubire omenească care poate fi transformată, prin harul Sfântului Duh, într-o legătură veșnică care nu poate fi sfărâmată nici măcar de către moarte.
Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii unuia dintre soţi. Aceasta este o lovitură cumplită, ca o spărtură în fundul corabiei, care ameninţă cu pieirea tot vasul.
Care să fie totuşi cauza situaţiei atât de deplorabile a instituţiei căsniciei în ţara noastră, unde tradiţiile familiale erau cândva foarte solide? Cum am ajuns la starea aceasta?
În depășirea suferințelor există un sens adânc, fiindcă omul, depășindu-le, se călește și se desăvârșește. O astfel de suferință poate fi și dragostea neîmpărtășită – însă este important cum anume o depășim.
Decât să ajungem la lucruri care nu-I plac lui Dumnezeu, mai bine ne căsătorim de tineri. Ştim că se face facultatea greu, foarte greu, căsătorit fiind, dar decât să punem o temelie proastă, mai bine ne căsătorim din timp.
Se vorbeşte uneori despre familie ca fiind o „mică biserică” la început şi apoi, mai către bătrâneţe, ca o „mică mănăstire”.
Ce trebuie să facă o mamă însărcinată, dacă soţul o sileşte la avort? Dar dacă este greu bolnavă şi are mulţi copii?
Luand in considerare situatia contemporana, se recomanda sa fim prudenti in pretentiile pe care le avem fata de copii, pretentii care intr-o serie de cazuri pot sa dea rezultate nu pozitive, ci dimpotriva.
Părinții unui copil dificil și neastâmpărat s-au dus la Părintele plângându-se de situația în care se aflau și cerându-i sfat legat de ce ar trebui să facă. Părintele le-a spus că ar trebui să fie mai atenți la viața lor.
Nu puţini sunt părinţii care nu se îngrijesc deloc să înăbuşe în copiii lor anumite neajunsuri şi însuşiri rele, care uneori chiar se bucură şi se amuză atunci când copilul e capricios, când dă dovadă de orgoliu, de îndărătnicie, când îşi îngăduie să mintă, să înşele şi aşa mai departe.