\r\n
S-a stins o stea…căzînd din cer, dispare
\r\n
În orizontul lacom care o-nghite.
\r\n
E trist cînd cineva te părăseşte
\r\n
Fie prieten, rudă sau părinte.
\r\n
\r\n
Cad lacrimi din a ochilor cămară,
\r\n
Sclipind pe-obrajii palizi, curg şiroaie,
\r\n
Iar inima de vremuri împietrită
\r\n
Acum zdrobită murmură de jale.
\r\n
\r\n
Te mustră cugetul cînd îţi aduci aminte
\r\n
De unele momente cu ruşine.
\r\n
Cînd refuzai un ajutor sau o cerinţă
\r\n
Ce depindea atunci numai de tine.
\r\n
\r\n
De ce cînd pierdem, ne frămîntă dorul
\r\n
Şi aruncăm spre ceruri o privire,
\r\n
Sperînd că şi-n această seară steaua
\r\n
Va lumina cu palida sclipire.
\r\n
\r\n
\r\n
17.02.2012
\r\n
T.Alabujeva