Fraților, aşteptăm întrebari de la oricine va dori să adreseze o întrebare legată de Biserică și viața duhovnicească, iar în măsura posibilităţilor, părintele Ioan Plămădeală parohul catedralei “Schimbarea la Față”, împreună cu clericii acestui sfânt lăcaș, căutând la Sf. Scriptură şi Sfinţii Părinți vă va da un răspuns.
Întreabă preotul
1.201 thoughts on “Întreabă preotul”
Lasă un răspuns
Cuvântul parohului la prezentarea site-ului
Întreabă preotul
Galerie foto
Ziarul nostru
Recomandăm
Schimbarea la Faţă a Domnului – Semnificaţii teologice
Acatistul Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Lumina soarelui de printre nori
Binecuvântarea Ierarhului
www.bibliaortodoxa.ro
Bannerul nostru
Moldova Ortodoxă
Statistici
Users Today : 31
Users Yesterday : 94
This Month : 1707
This Year : 7473
Total Users : 404210
Views Today : 140
Total views : 3149991
Ce calități trebuie să aibă un tînăr care dorește să devină preot?
Candidatul în treapta a hirotoniei trebuie să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;
să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.
Care este locul icoanei in casă?
Unde și cum trebuie să o aranjăm?
Este bine să avem în fiecare cameră câte o icoană. Locul icoanei în casă este pe peretele de răsărit. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru că atenția noastră să nu fie atrasă de alt lucru atunci când ne rugăm în fața icoanei și pentru că nu este bine să punem alături de icoană lucruri care nu au legătură cu aceasta.
Ce simbolizeaza tunderea noului-încrestinat la Taina Sf. Botez?
Tunderea închipuie predarea desăvârşită a noului botezat sub stăpânirea şi ascultarea lui Dumnezeu, iar ca produs al trupului, tunderea părului este o jertfă a trupului omenesc adusă lui Hristos.
Sunt sfinți Adam si Eva? Daca da, pentru ce “merite”? Daca nu, ce “statut” ocupa ei in Biserica Ortodoxa?
Acest cuplu este reamintit, de obicei, prin păcatul lor, multe icoane ale Învierii îl prezintă pe Hristos ridicându-i pe Adam şi Eva din mormintele lor. În multe reprezentări de tipul Icoana tuturor sfinţilor, ei sunt pictaţi închinându-se tronului lui Dumnezeu, iar nimbul tradiţional, care semnifică sfinţenia, este reprezentat rotund în jurul capetelor lor. De asemenea, există multe referinţe liturgice la izbăvirea prin Hristos a „primilor-creaţi”. Astfel, tradiţia bisericii poate fi luată ad-litteram pentru faptul că ei se numără printre cei mântuiţi. Cu toate acestea, Adam şi Eva sunt prezentaţi destul de des pentru a indica căderea umanităţii ca întreg, în special prin contrast cu Iisus Hristos, Noul Adam. Această reprezentare figurată îi face pe mulţi să îi vadă ca unelte literare necesare descrierii unei realităţi pierdute în preistorie dar care este necesară auto-revelării lui Dumnezeu în Hristos.
Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Adam şi Eva şi alungarea lor din Rai în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, ultima zi din perioada premergătoare Postului Mare. Credincioşii au astfel oportunitatea să vadă starea de cădere omului ca fiind inerentă, beneficiile postului pe care primii noştri părinţi l-au ignorat şi faptul că consecinţele acestei nesupuneri sunt moartea spirituală şi distrugerea
Ce se are în vedere când Mântuitorul spune: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.” (Matei 8,22)
„Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor!”, spune El celui ce voia să-I fie ucenic după ce-l va fi îngropat pe tatăl său, şi adaugă: „Tu vină îndată, acum, şi-Mi urmează!” Nu mâine sau poimâine, ci acum începe lucrul cel bun, pentru că ziua de mâine nu ştii dacă o vei mai apuca. Aceasta o putem face doar părăsind toate. Multe sunt pricinile zăbăvniciei noastre, dar una pare să fie mai tare decât toate: împătimirea de lume, de lucruri, legătura de cele materiale.
De obicei la acatistele sfinților sunt pomeniți creștinii cei ce sunt în viață. Dar iată în viața Sfântului Mucenic Uar (19 octombrie/ 1 noiembrie) este un episod foarte interesant, în care se observî că Sfântul Uar a mijlocit pentru tot neamul adormit a binefăcătoarei sale fericita Cleopatra:
„ Fericită Cleopatra, văzându-i, a voit să se închine lor. Dar Sfântul Uar a ridicat-o, zicându-i: „O femeie, pentru ce strigai asupra mea? Oare am uitat facerile tale de bine, pe care mi le-ai făcut în Egipt şi pe cale? Sau socoteşti că nu am simţit când ai luat trupul meu dintre stârvurile dobitoacelor şi l-ai pus în cămara ta? Oare nu ascult întotdeauna rugăciunile tale? Oare nu mă rog pentru tine lui Dumnezeu? Mai ales m-am rugat lui Dumnezeu pentru neamul tău cu care m-ai pus în mormânt, ca să li se ierte lor păcatele; apoi pe fiul tău l-am luat în oastea Împăratului ceresc. Oare nu tu singură m-ai rugat ca să-ţi cer de la Dumnezeu ceea ce îi este Lui plăcut, iar ţie şi fiului tău de folos? Deci am rugat pe bunul Dumnezeu şi bine a voit, după negrăita bunătatea Sa, ca să facă ostaş al Lui pe fiul tău, precum vezi că este unul din cei ce stau înaintea scaunului Său; şi de voieşti, iaţi-l şi-l trimite la slujba împăratului celui pământesc şi vremelnic, de vreme ce nu vrei ca fiul tău să slujească Împăratului Celui ceresc şi veşnic”.”
Așadar, ar putea oare aceasta servi ca dovadă ți argument de rugăciune la sfinți ca mijlocitori și pentru cei adormiți?
Care este astăzi rolul preotesei în parohie și societate?
Rolul preotesei este același ca al preotului, de a propăvădui pe Hristos și a întoarce pe cei pierduți de la credință la mîntuire.
De ce în Vechiul Testament se practica pedeapsa cu moartea iar în Noul Testament nu?
De fapt chiar și în perioada Noului Testament, în Europa creștină, până nu demult se practica pedeapsa cu moartea. Acum însă trăim o perioadă frumoasă când în majoritatea statelor nu se practică pedeapsa cu moartea. Societatea deja a plecat departe de vremurile când păcatul desfrânării se pedepsea cu moartea, căci Iisus spune: ” Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27), căci păcatul pornește din trăirile noastre cele mai ascunse, iar păcatul săvârșit în sine este doar exteriorizarea interiorului nostru, pe care Dumnezeu atotvăzător îl cunoaște. Astfel, în vechime pedeapsa cu moartea trebuia să slujească drept exemplu pentru oamenii primitivi, care de frică să nu săvârșească acele păcate, pe când omul Noului Testament, deja are conștiința mai dezvoltată și o structură socială mai complexă, fiind în stare singur să-și dezrădăcineze răutatea din inima lui și să devină mai bun pe zi ce trece, căci ”Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă și să fie viu.” (Iezechiel 18,23).
Mereu există pedeapsă pentru păcatele noastre?
De fapt, niciun păcat nu trece fără urmări. Dumnezeu poate să ne ierte păcatele, să le șteargă, doar că păcatul în sine are consecințe. Cu toate acestea, pedeapsa nu are scopul de a ne distruge, dar are scopul de a ne corecta, de a ne trezi conștiința, și odată ce acest lucru se întâmplă, păcatul poate fi șters prin lacrimile noastre de pocăință. De aceea este foarte important să nu pierdem niciodată comunicarea cu Dumnezeu, mărturisindu-i păcatele și depunând toată străduința pentru a nu le repeta.
De ce creștinii nu practică tăierea împrejur?
La această întrebare răspunde însuși Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni, când creștinii din Galatia erau supuși presiunilor să se taie împrejur de către unii iudei: ”Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăşi, încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii. Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.” (Galateni 5:1-6). La fel, Pavel se adresează și Romanilor: ” Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. Dacă deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur? Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.” (Romani 2:25-29), avertizându-i și pe Filipeni să se păzească de adepții circumciziei: ”Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.” (Filipeni 3:2-3). Deci, circumcizia a fost anulată chiar de apostoli, fiindcă creștinul nu mai slujește Domnului doar cu trupul pentru a arăta aceasta celor din jur, dar slujește lui Dumnezeu cu Duhul, tăind împrejur inima de gândurile rele.
Ce putem face cu Ageasma rămasă de mai multi ani ?
În acest caz Agheasma trebuie dusă la un râu cu apă curată şi turnată acolo. Aşa se sfinţeşte întregul curs al acelui râu, iar cine se foloseşte de acea apă, fie că o bea, fie că se spală în ea se sfinţeşte. O altă soluţie recomandată de preoții bisericii este ca aghiasma să fie pusă la rădăcina unui copac. „Important este să ne purtăm cuviincios cu cele sfinte, nu doar cu aghiasma, deoarece au fost sfinţite şi sfinţesc la rândul lor”.
Oamenii cu a doua cununie trăiesc în păcat?
Atita timp cit Biserica ingaduie si binecuvintează a doua nunta,atita timp cit exista o rinduială speciala pentru aceasta nu trebuie sa ne îndoim de faptul ca această casatorie este binecuvintată.Esenţial este ce fac cei doi soţi,căsătoriţi pentru a doua oară cu harul şi cu binecuvîntarea care vin peste ei pri această slujbă.Cum le folosesc pentru mîntuirea lor şi a copiilor lor.În mod evident ,este mai bine ca doi oameni să aibă parte de această a doua nuntă decît să trăească in desfrinare.
Răposații pot să se roage pentru cei vii?
Nu numai cei drepți, ale căror suflete sunt în mâna lui Dumnezeu, se roagă Domnului pentru mântuirea noastră, dar și sufletele păcătoșilor ne poartă de grijă.Noi pomenim, așa cum știm, pe pământ, iar sufletele plecate ne pomenesc, la rândul lor, în ceruri și rugăciunea lor săvârșită în ceruri pentru noi aduce mai mult folos sufletesc decât rugăciunea noastră săvârșită pentru ei. Și nu numai cei drepți, ale căror suflete sunt în mâna lui Dumnezeu, se roagă Domnului pentru mântuirea noastră, dar și sufletele păcătoșilor ne poartă de grijă, ca să nu ajungem și noi acolo unde sunt ele și, după pilda evanghelică, îl roagă pe Sfântul Avraam să-l trimită în casa vreunuia dintre noi pe dreptul Lazăr să ne învețe ceea ce trebuie să facem ca să scăpăm de chinurile veșnice. (Sfântul Cuvios Antonie de la Optina)
(Filocalia de la Optina. Volumul II)
Desfrânarea în vis este păcat?
In mod firesc, somnul este dat omului pentru odihna trupului, a mintii dar si pentru odihna sufletului de ispitele ce-l hartuiesc si-l ostenesc in timpul zilei. Asa se face ca, dupa o noapte de somn, omul ar trebui sa se trezeasca ca dintr-o imparatie a linistii, menita sa-i potoleasca oboseala trupului, neatentia mintii, mania, gandurile obsesive si toate celelalte cugetari care il irita si ii alunga pacea. Firesc ar fi ca omul sa se trezeasca dimineata plin de pace, nadejde si voie buna, adica plin de viata.
Din pacate, pentru omul patimas al zilelor noastre, somnul din timpul noptii nu mai este demult o binecuvantare, ci mai degraba un blestem al ispitelor incuviintate din timpul zilei, si un adevarat calvar de ganduri si vise urate. Acest calvar poarta, mai ales pentru tineri, numele de „lupta cu desfranarea din timpul noptii”. Iar necuratia somnului din timpul noptii, tradeaza (arata) de foarte multe ori calitatea vietii duhovnicesti din timpul zilei.Somnul firesc nu implica o stare inerta a sufletului, acesta putand fi lovit de diavoli fara a intampina nici cea mai mica rezistenta. Citind rugaciunile de seara, Il rugam pe Dumnezeu astfel: „Somn cu pace si fara scarba daruieste-mi; pe ingerul Tau cel aparator il trimite sa ma acopere si sa ma pazeasca de tot raul; ca Tu esti pazitorul sufletelor si trupurilor noastre.” Cerand pazirea noastra de catre inger in timpul somnului, recunoastem faptul ca si in somn exista „atacuri din afara”. Pentru aceasta, suntem datori sa ne pazim si noi, stiind ca acest lucru este cu putinta: „De dormit, dormeam, dar inima imi veghea” (Cantarea Cantarilor 5, 2).Asa se face ca, dupa o zi de imbuibare, de osandire a aproapelui, de stat la calculator pana la ore tarzii, de indulcire cu formele trupului propriu sau ale celor din jur, si de nepaza a mintii, tanarul ajunge la culcare luptat de o avalansa de ganduri spurcate. Pofta de rugaciune nu mai are, iar rugaciunea pe care reuseste sa o faca nu ii mai este curata, ci presarta cu neghina hulelor si a inchipuirilor murdare, ducandu-l pe tanar intr-o si mai mare cadere.Patima nu oboseste niciodata si de aceea ea isi cere „drepturile” daca este incuviintata sau netratata. De aceea tinerii patimesc cu vise spurcate in timpul noptii, primind pe drept palmele desfranarii care a fost lasata sa recidiveze din nepasare, sau cu care cocheteaza in timpul zilei.Cam acesta este tabloul „odihnei” din timpul somnului pentru multi tineri de astazi, puternic robiti de patima desfranarii: vopsit in culorile mortii.Deaceea toata ziua sa ne pazim mintea si inima cu rugaciunea, ca sa nu culegem noaptea rusinea gandurilor necuviincioase.
De ce mormântul Domnului e văzut în mod
liturgic ca o cămară?
Pentru că subliniază faptul că mormântul Domnului a fost profețit în Ps. 18, 6 în acești termeni: „El
este ca un mire ieșind din cămara sa [Αὐτὸς ὡς
νυμφίος ἐκπορευόμενος ἐκ παστοῦ αὐτοῦ]” [LXX].
Căci παστός [pastos] înseamnă camera de nuntă.
Ce rugăciune trebuie să citim ca să scăpăm
de farmece și de vrăji?
În cartea de Slujbe a Preotului, care se numește Molitfelnic, există trei Rânduieli, adică 3 Slujbe, pentru cei care sunt supărați de demoni, de farmece și de descântece. Și aceste rugăciuni nu se pot citi de către mireni, ci de către Preoți. Fapt pentru care trebuie chemați Preoții Bisericii acasă la dumnea voastră, ca să vă slujească aceste Slujbe împotriva supărărilor venite de la demoni. Prima dintre ele se numește Rugăciune pentru casa ce este supărată de duhuri rele, și rugăciunea se rostește după ce se face sfințirea mică a apei și după ce e sfințită casa și sunt binecuvântați, cu apă sfințită, cei din casă. În această dumnezeiască rugăciune a Bisericii, rostită către Domnul nostru Iisus Hristos, Îl rugăm pe El așa: „depărtează, izgonește și împrăștie toată lucrarea diavolească, toată năvălirea Satanei, toată bântuiala puterii celei potrivnice de la casa aceasta și de la cei ce locuiesc în ea”. După care Îi cerem Lui: „Însuți, Stăpâne, păzește pe toți care sunt în casa aceasta de toată vătămarea și ispita, izbăvindu-i de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de întâlnirea cu demonul de amiază”. A doua rânduială liturgică, a doua Slujbă, se numește Rânduiala ce se face pentru cei ce sunt tulbu rați și supărați de duhuri necurate. Și aceasta este o Utrenie pe scurt. Pentru că avem un canon de rugăciune, după care Preotul unge cu ulei din candelă pe cel bolnav și spune o rugăciune, după care îi citește Rugăciunile de exorcizare ale Sfântului Vasilie cel Mare. Pentru că aici e vorba despre o Slujbă pentru cei care sunt demonizați. Și în rugăciunea de aici, care e una către Dum nezeu Tatăl, Îi cerem Lui: „tămăduiește și pe robul Tău acesta (numele celui bolnav) de neputința tru pească și sufletească ce l-a cuprins, și-l fă să vieze cu harul Hristosului Tău” . Iar demonizarea e numită aici neputință sufle tească și trupească, pentru că omul e afectat de demoni și la nivelul sufletului, dar și al trupului său. Iar „fă să vieze cu harul Hristosului Tău” înseamnă: Umple-l pe el de harul Tău și-l fă viu duhovnicește și sănătos! A treia Slujbă se numește Rânduiala care se face la casa sau la locul ce sunt supărate de farmece sau de descântece . Și aici ni se spune ce trebuie să facă credincioșii, care cer această slujbă, înainte de Slujba propriu zisă: „cine va voi să i se citească [de către Preot], în casă, aceste rugăciuni, trebuie să postească în ziua aceea și să facă milostenie după cum îi va fi puterea, și cu râvnă să se roage lui Dumnezeu, dar mai întâi [de toate] să se mărturisească”. Și această dumne zeiască rânduială liturgică se face într-o anume casă, după ce la Biserică am slujit Dumnezeiasca Liturghie . Adică Preotul o slujește după ce slujește Dum nezeiasca Liturghie, iar credincioșii, care solicită Slujba, trebuie să postească, să facă milostenie, să se roage intens și să își spovedească păcatele. Adică, înainte de Slujba aceasta, trebuie să se facă Taina Sfintei Mărturisiri, pentru cei care au fost la Dum-nezeiasca Liturghie, au postit, s-au rugat și au făcut milostenie. Și Slujba aceasta, a treia, e formată din rugăciunile începătoare, din troparele de umilință, din psalmul 69 și două rugăciuni ale Preotului, după care, cu Sfântă Aghiasmă Mare, Preotul „stropește casa și locul casei pe dinafară”, după care rostește un tropar și face o rugăciune de final. Prima rugăciune e către Domnul Iisus Hristos, în care Preotul Îi cere: „caută cu milostivire spre casa aceasta și spre robii Tăi (numele lor, ale celor care locuiesc în acea casă), și de supărările cele rele ale oamenilor celor vicleni, ale otrăvitorilor și descântătorilor, ale fermecătorilor sau fermecătoarelor și ale diavolilor celor vicleni, izbăvește pe acești bântuiți și înviforați, pentru că Ție toate Îți sunt cu putință” . Pe când a doua rugăciune este un blestem la adresa demonilor, pe care Preotul îl rostește. Și Preotul îi blestemă pe demoni în numele Preasfintei Treimi, a Dumnezeului nostru, și le poruncește aces tea: „cu tărie vă poruncesc vouă, viclenelor duhuri, degrabă să fugiți de la casa aceasta și de la cei ce locuiesc în ea și împrejurul ei, cu toate descân tecele și otrăvurile și farmecele voastre; iar de acum niciodată să nu vă mai întoarceți la ea ca să o supărați și nicidecum să nu mai zăboviți, o blestemaților și lepădaților, ci să vă depărtați de aici cu toate facerile voastre de rău și să dați loc puterii lui Dumnezeu și nemăsuratei Lui milostiviri și harului Lui care zdro bește toate facerile voastre de rău. Așa că Biserica are rugăciuni pentru cei care sunt chinuiți de demoni sau sunt supărați în chip și fel de ei, pentru că se îngrijește de toate nevoile reale ale oamenilor. Iar cei credincioși trebuie să trăiască creștinește, să se spovedească și să se împărtășească în mod regulat, pentru că astfel se umplu de slava lui Dumnezeu.
Putem sa avem prieteni de alte confesiuni, alte religii sau atei?
În Biserică, mai mare decat prietenia este taina fratelui. Fiecare om poarta in sine chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu in chipul fiecarui om. Sa vedem in el un frate al nostru in Hristos.Calea spre inima celuilalt se intemeiaza pe iubirea fata de Dumnezeu si de semeni, nu pe ipocrizie. Unde nu intalnim credinta sau poate prea putina, sa ne rugam pentru ca ei sa se deschida relatiei de iubire cu Dumnezeu si catre Biserica Sa. Unde intalnim suficienta credinta, sa dam slava lui Dumnezeu. Iar unde intalnim o credinta pilduitoare, sa ne intarim noi insine in credinta pe temeiul acesteia.Noi Crestinii sunt lumina lumii.Şi această lumină nu trebuie să fie pusa sub obroc, deoarece trebuie sa fie impartasita celorlalti. In acest, sens exemplul vietii mamei Sfantului Ioan Gura de Aur, Antusa, l-a facut pe Libaniu paganul sa exclame: “Vai, ce minunate femei se gasesc la crestini!” La randul nostru, atat cat putem, sa fim exemple altora prin viata, credinta, smerenie, dragoste.Un lucru este cert, nu trebuie sa evitam persoanele non-ortodoxe. Daca o vom face, riscam sa devenim niste insingurati. Mantuitorul nu a venit pentru cei drepti, ci pentru pacatosi. Daca El i-ar fi evitat pe acestia, foarte probabil, femeia pacatoasa niciodata nu s-ar fi indreptat, orbul nu ar fi dobandit izbavire, Zaheu vamesul nu si-ar fi schimbat viata etc. In fond, fiecare dintre noi avem datoria de a raspandi vestea cea buna a Evangheliei lui Hristos, atat prin cuvant, cat mai ales prin fapte. Propria viata poate fi cea mai buna cale in acest sens, in mijlocul celor de alta credinta, dar si al celor “fara de Dumnezeu”.
De ce anume Moise si Ilie au fost prezenti in momentul schimbarii la fata a Mantuitorului?
În vremea Apostolilor exista in popor credinta falsa in reincarnare. O credinta mostenita de la egipteni. Din acest motiv, multi oameni credeau despre Hristos ca ar fi o reintrupare a lui Moise sau a lui Ilie. Astfel, Mantuitorul se arata ucenicilor impreuna cu Moise si cu Ilie pentru a le arata ca El este altcineva decat Moise si Ilie, dar si pentru a le descoperi ca El este mai mare decat acestia. El sta in mijlocul lor, ceea ce vadeste superioritatea Sa fata de cei doi.Sfintii Parinti ne mai spun ca Moise si Ilie au fost prezenti la Schimbarea la Fata de pe Tabor, pentru a li se indeplini dorinta de a vedea fata lui Dumnezeu. Sa nu uitam ca in viata lor pamanteasca nu au reusit sa vada fata lui Dumnezeu, Moise a vazut doar spatele lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, iar Ilie s-a retras intr-o pestera atunci cand Dumnezeu a trecut in adiere de vant. Ei nu reusisera sa vada fata lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu nu Se intrupase.
Prietena mea este căsătorită cu un musulman. La acceptul lui,el poate fi botezat in creștinizm și care o fi modalitatea de a face aceasta?
Nicăieri în Sfintele Scripturi nu găsim un exemplu când cineva a primit botezul, pentru că partenerul de căsătorie aşa a cerut. Botezul, instituit de Domnul Iisus ca şi o poruncă pentru fiecare ucenic al Său, se face doar în baza credinţei. Când famenul etiopian a auzit Evanghelia de la Filip, iată ce a făcut:
Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. (Faptele apostolilor 8:36-38)
Crede soţul prietenei dumneavoastra aceste adevăruri? Dacă nu crede, degeaba veţi mai face botezul, pentru că înaintea Lui Dumnezeu el nu va fi valabil. Botezul este mărturia unui cuget curat (1Petru 3:21) înaintea Lui Dumnezeu. Este o mărturie publică a credinţei, arătând că, de fapt, această persoană a fost botezată prin credinţă în moartea Domnului Iisus Hristos şi a înviat la o viaţă nouă (Romani 6).
Din întrebare înţeleg că deja căsătoria cu bărbatul musulman a avut loc. Nu aţi specificat cum a avut loc actul încheierii legământului de căsătorie:doar la oficiul starii civile sau la o moschee unde imamul a facut Nicah? dar înţeleg că aceasta a avut loc deja.Nu vi se par cam târzii aceste condiţii?Trebuie sa va ginditi foarte bine acest botez va fi pentru liniştirea cugetului prietenei dumneavoastra,sau chiar o mărturie publică a credinţei lui.
De ce preoții poartă aur, veșminte scumpe, dacă biserica ne învață să punem preț pe valorile spirituale nu pe cele materiale?
O sa va dau un exemplu: Cand esti invitat la o cina cu o persoana foarte importanta, cu ce straie te vei imbraca? Desigur cu ce ai mai frumos si mai scump. Dar oare cum ne vom imbraca noi cand suntem invitati la cina cu Imparatul Imparatilor? E absolut firesc, ca sa ne prezentam la cina in primul rand in haina dragostei, smereniei si a pocaintei pe interior dar si in ceea ce avem mai frumos pe exterior, fiindca omul este alcatuit din trup si suflet.
Pe de alta parte, sper că tuturor le este clar că straiele preoților nu sunt cusute în fir de aur. După cum remarca un comentator pe retelele de socializare, dacă topim aurul de la toți ierarhii si preotii din Biserica, nu se strâng decat 2 grame de aur: doar o mică parte din engolpioane sau din cruci sunt suflate cu aur (suflate! – nu din aur); restul … fier, aliaje, textile.
De aceea, în cultul ortodox și în tradiția bizantină: frumusețea straielor, turlelor și a sunetelor de clopot, splendoarea obiectelor de cult și scumpătatea sugerată în ele nu simbolizează slăvirea noastră, ci a Lui: a Lui Dumnezeu.
Când preoții Îl slujesc pe Domnul, nu se cuvine să o facă în blugi.
Cum trebuie să citim Sf Scriptură că să fie cu folos?
Unii Parinti ne spun ca trebuie sa citim Sfanta Scriptura incepand cu Sfintele Evanghelii. Sa le citim de doua-trei ori dupa care sa purcedem lecturarea Faptelor Apostolilor si a Epistolelor. Dupa care putem sa citim si Vechiul Testament, dar ar fi bine sa avem la indemana talcuirile sfintilor parinti, pentru a cerceta ceea ce nu este clar.
Important este sa citim Sfanta Scriptura cu rugaciune si evlavie, caci in fiecare cuvant de acolo se gaseste cate un strop din adevarul vesnic, si toate cuvintele impreuna alcatuiesc marea cea nemarginita a Adevarului celui Vesnic.
Care din virtutuți este cea mai desăvîrșită și urmatoare a lui Hristos?
Facerea spune că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Sf. Ioan din Damasc scrie: ‘Exprimarea după chipul indică rațiunea și libertatea, în timp ce exprimarea după asemănarea indică îndumnezeirea prin virtute.’ Respectiv, dobândirea oricarei virtuți este redobândirea asemănării cu Dumnezeu.
Unii teologi sustin ca cea mai desavarsita virtute este credinta, altii – smerenia. Totusi, sf. ap. Pavel, referindu-se la virtutile crestine, spune in felul urmator: „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
Cînd creștinul trebuie să trecă sub tăcere adevărul?
Creştinul trebuie să treacă sub tăcere adevărul înaintea oamenilor care ar putea, din răutate şi duşmănie, să-l întrebuinţeze rău. Astfel, el trebuie să treacă sub tăcere adevărul înaintea instigatorului rău intenţionat, a purtătorului de veşti care se bucură de nenorocirea altuia şi a duşmanului răzbunător – să treacă sub tăcere lucrurile de care ei s-ar putea folosi în dauna aproapelui. Creştinul trebuie să treacă sub tăcere adevărul şi înaintea celor nechibzuiţi, care sunt gata să trâmbiţeze oricărui om pe care îl întâlnesc adevărul ce li s-a spus şi care poate fi foarte important. În general, nu trebuie ca prin vorbele sale să supună primejdiei bunurile nimănui. Creştinul trebuie să păstreze taina încredinţată lui de aproapele.
Cu ce se ocupă răposații în rai?
Aceasta este o taina pe care Dumnezeu inca nu a descoperit-o omului. Totusi, din Sfanfa Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti, intelegem ca
cei care se afla in Imparatia lui Dumnezeu, Il slavesc continuu pe El. Cert este faptul ca acestia se afla intr-o alta dimensiune, care depaseste mintea omenesca, si nu se ocupa cu lucruri pamantesti.
Cum putem scăpa de repetarea unor păcate?
Prin rugaciune sincera, post, marturisire si pocainta. Sa constientizam ca cu puterile proprii nu suntem in stare de a ne despatimi, si sa-L rugam continuu pe Dumnezeu sa ne ajute in aceasta lupta.
Exista pacate pe care marturisindu-le, suntem convinsi ca le vom repeta… lipsa dragostei fata de aproapele, ura, invidia etc – acestea fiind pacate foarte greu de dezradacinat. Dar sunt pacate repetarea carora presupune canon si oprirea de la Impartasanie pana cand crestinul se va pocai si va promite ca nu va mai repeta acest pacat. Acestea sunt adulterul, avortul, lepadarea de credinta etc
In legatura cu casatoria, verisorul meu drept este casatorit cu verisoara ei dreapta, ce grad de rudenie este intre noi, este permisa casatoria?
Cum poate fi reeducat un om matur?
Un copac de curând sădit este ușor de scos din pământ, altul de un an cu mare greutate, iar altul de 50 de ani, cu și mai mare dificultate. Analogic este în sfera duhovnicească, cu cât omul a statornicit în păcat, cu atât îi este mai greu să se lepede de el. Greu, dar nu imposibil. Cunosc personal oameni condamnați de mulți ca fiind de neîndreptat. Totuși, după ce Harul lui Dumnezeu s-a atins de inima lor ei s-au schimbat radical. Primul lucru este ca pentru acel om să se roage cineva și cu durere. Apoi dacă voiește să participe la sfintele slujbe, să afle despre Ortodoxie, să se îndulcească de credința noastră. Apoi va veni descoperirea nevredniciei proprii și dorința de a scoate întunericul din inimă, va urma spovedania și pecetea Sfintei Împărtășanii. Așa omul va începe să pășească pe cărarea Ortodoxiei și se va schimba.
Este păcat să te ocupi cu sporturi extremale?
Sportul în sine este nu este osândit de Biserică, ba din contra, tinerii (mai ales de la oraș) sunt motivați să practice sporturi ca să degaje energia excesivă. Toate bune până când intervine păcatul. Deseori sporturile extreme sunt însoțite de motivații păcătoase, iar acest lucru este păgubitor pentru suflet.
Buna ziua
Ce inseamna la Sf Maslu cand iti deschide cartea pe cap si citeste Evanghelia?Am fost de cateva ori la biserica,vinerea,si am participat la Sf Maslu.A citit preotul 7 evanghelii si pe a 8 a aa citit-o pe capul meu.El m-a ales.
Cartea pe capul credinciosului semnifică chiar Mâna lui Hristos, după cum se aude citindu-se în rugăciunea de la sfârșitul Sfintei Taine.
Parinte,va rog sa explicati de ce sfintim icoanele,crucile,casele,masinile…chiar si alte lucruri? Dupa rugaciunile de sfintire toate obiectele au aceeasi sfintenie? Cit de corect este ca preotul sau episcopul sa sfinteasca busturile diferitor personalitati istorice,mai ales daca unele din aceste personalitati istorice nu au avut nimic in comun cu Biserica Crestina?
Casele și mașinile se sfințesc pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și să păzească omul prin harul care i s-a impregnat locuinței și transportului. Cu icoanele și crucile e mai complicat. Inițial ele nu erau sfințite, ca ulterior în cazul icoanelor pictorul picta chipul, dar nu scria numele sfântului, acest lucru îl făcea episcopul, care verifica dacă corespunde canoanelor, după care scria el însuși. Mai târziu a fost lansat argumentul că icoana a fost făcută de o mână a unui pictor care poate nu tocmai a respectat toate cerințele duhovnicești și morale față de sine și s-a hotărât să se sfințească prin aghiasmă. Asta în câteva cuvinte. Noi nu avem în Biserica Ortodoxă un barometru de sfințenie, probabil ar fi greșit să facem o gradare a Harului. Aici este atâta Har, iar dincolo mai puțin… Este adevărat că e greșit de sfințit monumente care nu au nimic în comun cu sfințenia. Uitați-vă în Vechiul Testament, Isaac, Iacov și alții au însemnat locurile în care au primit o descoperirea dumnezeiască, iar noi sfințim monumente unor politicieni sau scriitori, care mulți au fost anticlericaliști și cel puțin indiferenți față de Biserică, dacă nu mai mult.
Cum ar trebui corect sa ne marturisim: dupa indreptarele de spovedanie-lecturind lista de pacate din respectivele carti sau marturisind ceea ce ne framinta mai mult si ceea ce ne aducem aminte la acel moment?
O alta intrebare este referitor la practica unor duhovnici de a te descoase cu diferite intrebari la spovedanie,e admisibil asa ceva? Bunăoară Sf. Nicodim Aghioritul afirmă clar:” Duhovnicul nu este dator sa intrebe pe cel care il marturiseste ce a infaptuit…ci insusi cel ce se spovedeste trebuie sa-si marturiseasca pacatele de la sine ca sa capete iertare pentru ele.”
Credinciosul ar trebui să se roage întâi ca Domnul să-i descopere toate cele care le-a săvârșit. Și așa vine cu pocăința la Spovedanie. Dar dacă nu știe să se mărturisească să ceară sfat preotului și îndrumare referitor la păcate. Desigur poate consulta și îndreptar de spovedanie, dar să nu se împotmolească în lucrurile mărunte, trecând cu vederea păcatele grosolane și grele. Ar trebui să se concentreze pe cele mai grave păcate, dacă cu ajutorul Domnul se va curăți de ele (cale lungă până acolo) va avea raționamente să treacă la mărunțișuri .
Nu cumva să se întâmple ca și cu fariseii: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!” (Mt. 23,23)
A descoase la spovedanie nu se poate. Preotul trebuie să se ferească de detalii pentru a feri penitentul de sminteală, dar și pe sine însuși. Dar preotul este DATOR să ajute credinciosul dacă întâmpină dificultăți în spovedanie. Acest lucru scrie clar în rânduiala Sfintei Spovedanii în Molitfelnic, carte care este editată cu binecuvântarea patriarhului și a Sfântului Sinod local.
Referitor la cele spuse de Cuviosul Nicodim Aghioritul probabil Sfântul a vrut să ferească de sminteală pe credincios, să-i insuflte bărbăție ca singur să birui rușinea la spovedanie, să-și asumea toate responsabilitatea păcatului. Dar trebuie de văzut sursa celor spuse, și în ce context au fost enunțate, cui și în ce împrejurări.
Pot avea doi oameni același Înger păzitor?
Fiecare om are îngerul său personal, dar Dionsie Areopagitul în lucrarea sa „Despre Ierarhia Cerească” mărturisește că există îngeri păzitori chiar a popoarelor întregi. În acest context, pot avea același înger păzitor dar a popotului lor, nu personal.
Cine sunt luminile din sintagma ,,Părintele luminilor” ?
Interpretările pot fi diferite: luminile pot fi înțelese ca energiile necreate ale lui Dumnezeu care sunt emanate de Domnul (Sf. Grigore Palama), pot fi înțelese și ca îngerii lui Dumnezeu, în acest context Dumnezeu ca „Părintele luminilor”, este înțeles ca Făcătorul îngerilor.
De ce e nevoie de post, rugăciune, metanii, asceză, dacă suntem…„buni la suflet” și „facem numai bine”?
Cine a zis că suntem „buni la suflet” și „facem numai bine”? Mărturisim că numai Dumnezeu este bun și face numai binele („De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu.” Mt. 10,18). Noi ortodocșii suntem chemați la desăvârșire continuă. Chiar dacă am făcut ceva care ni se pare a fi bun, să nu ne mărim, să o punem pe seama lui Dumnezeu. Astfel din smerenie vor răsări și celelalte virtuți, iar asceza de care vorbiți nu se va pierde. În caz contrar totul este în zadar fără gândul smerit. Să nu uităm după cuvântul părintelui Gheorghe Florovsky mare teolog al sec. XX: sensul ascezei creștine este ajungerea la nepătimire și atragerea îndurării lui Dumnezeu întru mântuire.
Buna Ziua P. Marcel, așa o întrebare ma frământă toată viața mea, fiind lucrător în morgă , particip la desecarea trupurilor, cineva mi-a zis ca eu sint spurcat zilnic și nu am voie sa intru in biserica. Concediu am 1-2 ori pe an , cum pot sa ma impartas in fiecare post dacă eu sint spurcat ? Mulțumesc .
Eu nu cred că dvs sunt spurcat. Acest precept al Legii Vechi era valabil pentru Vechiul Testament, prin Întruparea lui Hristos trupul omului a primit mare cinste, și deja nu mai e considerat spurcat după moarte. O dovadă incontestabilă sunt moaștele Sfinților, pe care le cinstim și chiar sărutăm. Oare preoții care slujesc la cimitir și se ating zilnic de cei răposați (le dezleagă mâinile și picioarele, le pun cununa pe frunte etc.) sunt spurcați și nu pot intra în biserică? Lucru la morgă este și aceasta o slujire (din diferite motive: aflarea cauzei morții etc.). Rog, căutați un îndrumător duhovnicesc, preot duhovnic, discutați cu el și faceți-vă un program de rugăciune acasă și stabiliți cât de des să vă împărtășiți.
Este pacat atunci cand omul are grija “exagerata” fata de animalele de companie: merg la coafor, manichiura etc?
Într-adevăr este păcat când se exagerează cu grija față de animale. Omul trebuie să iubească animalele, dar toate cu măsură. Sfinții așa ca Cuviosul Serafim de Sarov, Cuviosul Ioanichie cel Mare, Cuviosul Gherasim de la Iordan și alții au iubit animalele și chiar au îmblânzit prin sfințenia lor fiarele sălbatice, dar nu au exagerat cu dragostea în această privință. Păcatul în esență constă în aceea că animalelor trebuie să le acordăm dragostea ca față niște făpturi date nouă de Dumnezeu să ne slujească, iar noi să le purtăm de grijă și ocrotim. Dar este greșit să transformăm această dragoste în adorare. Și mai este un aspect greșit aici. Dragostea pe care ne-a dăruit-o Domnul prin astfel de exagerări se cheltuie în van, în loc să se arate această dragoste față de oameni.
Este pacat sa blestemam diavolul?
Nu cred că e păcat, dar pe urmă poate urma o răzbunare. Această putere a fost dată preoților prin rânduieli speciale (și nu toți se apucă să o facă). Mirenilor mai bine li s-ar recomanda să-L slăvească pe Dumnezeu, ceea ce le-ar fi mult mai folositor.
Abstinența de la relații conjugale în post este o obligație sau o alegere benevolă?
Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul, şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă. (1 Corinteni 7:1-6) (Apostolul Pavel)
Suicidul – mereu este păcat?
Sinuciderea este cel mai mare păcat față de sine, căci prin ea omul îşi închide definitiv calea spre pocăinţă….
Care este diferența dintre patriarh,mitropolit,arhiepiscop și episcop?
Pe treapta cea mai înaltă a clerului slujitor este episcopatul sau arhieria. Din punct de vedere liturgic, toți arhiereii sunt absoluți egali ca putere harismatică sau sacramentală, indiferent de funcțiile administrative sau onorifice pe care le dobândesc. Ei au moștenit drepturile și puterile prin succesiunea neîntreruptă a hirotoniei de la Sfinții Apostoli, ai căror urmași direcți sunt. Episcopii au dreptul și puterea de a săvârși toate sfintele slujbe și toate lucrările sfinte ale cultului, fără nici o excepție, precum și dreptul de a transmite, prin hirotonie, această putere celorlalte două trepte subordonate lor, adică preoților și diaconilor. Slujirile săvârșite exclusive de către episcop sunt: sfințirea Sfântului și Marelui Mir, hirotonia clericilor și sfințirea bisericilor și a antimiselor.
Cît de des trebuie să se împărtășească un creștin cu Trupul și Single Domnului?
Sfântul Nicodim Aghioritul ne spune :
<< „Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des. Acest lucru îl poruncesc: 1) Stăpâneştile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos, 2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi, 3) Cuvintele, rânduiala şi sfinţita lucrare a Sfintei Liturghii şi 4) însăşi rânduiala Sfintei împărtăşiri.
De ce la botez doar unul dintre soți devine nan? Nu trebuie ambii sa aiba grija de educatia finuțului?
De ce la Botez si la Cununie se inconjoara masa de trei ori?
Ce semnifică ochiul înscris în triunghi prezent în unele icoane?
„Ochiul lui Dumnezeu” sau „Ochiul atoatevăzător”
De ce la preoți la înmormântare fața este acoperită iar la mireni, nu?
Cum să ne luptăm cu starea de împrăștiere în timpul rugăciunii?
Când suntem singuri acasă, putem să amânăm începutul rugăciunii sau, dacă deja am început-o, s-o întrerupem pentru puțin timp. Dacă și după aceasta mică pauză mintea noastră nu conlucrează cu voința, atunci nu avem altceva de făcut decât să ne impunem cu forța. Cu voie sau fără de voie, ea trebuie să se concentreze la rugăciune, desigur, la ce nivel este posibil.
De ce la Botez devine nan doar unul dintre soți?
… la botez merge doar unul dintre soți, iar al doilea devine naș în mod automat. Pentru că soția și soțul sunt un singur trup „două trupuri vor deveni unul”
Am o mare nedumerire daca un preot mi-a zis ca Sfintii nu sunt angajatii dumneavoastra sa va faca voile si sa va suporte mofturile, Atunci ai cui sunt? Facandu-ma sa ajung foarte deprimat din acest motiv, speriat si sa nu mai cred in puterile miraculoase ale sfintilor(sfantul Mina,si a celorlalti pentru diverse probleme).Nici nu stiu ce sa mai cred, poate ca nici Dumnezeu nu e angajatul nostru sa ne faca voile si sa ne suporte mofturile si de aceea îi lasa pe cei bolnavi sa moara mult prea devreme chiar daca ei se roaga sa nu moara. Cui sa ma rog pentru probleme sa ma rezolve?
Dumnezeu iartă păcatul hulirii asupra Duhului Sfânt, dacă acesta este mărturisit?
Prin pocainţă adevarată se iarta orice păcat, caci gravitatea pacatelor impotriva Duhului Sfant nu covîrşeşte iubirea de oameni a lui Dumnezeu, însă pocainta adevarata este aproape imposibilă odata ce inima omului s-a înrăit si a pornit razboi impotriva oricarei manifestări a iubirii si puterii lui Dumnezeu.Această intrebare este adresată deja a treia oară aici in rubrica noastră de intrebări şi răspunsuri,căutaţi mai sus şi ve-ti gasi raspunsul integral.
Este acceptat de biserică tatuajul cu tematică ortodoxă?
Nu este acceptat deoarece în Levitic, găsim scris: „Nu îţi tăia trupul pentru morţi şi nu-ţi marca pielea cu tatuaje. Eu sunt Domnul” (Levitic 19, 28).Citatul de mai sus este mai mult decât evident. Dumnezeu spune nu unor asemenea practici. Dar oare de ce este condamnat acest act? Pentru a înţelege această poruncă trebuie să înţelegem cultura vremii. Dincolo de natura barbară a celor mai multe culturi ale vremii, naţiunea israelită era o naţiune nou formată. Legea dată de Dumnezeu lui Moise era fundamentul pe care se suţinea această naţiune. Poporul lui Israel era chemat să trăiască după un cu totul altfel set de valori, diferite de cultura violenţei, cuceririlor şi morţii, prezentă în alte culture învecinate. Prin tatuarea trupurilor lor, iudeii nu erau cu nimic diferiţi de păgânii care practicau de asemenea crime ritualice, violenţă „sacră”, ucidere în masă şi idolatrizarea patimilor stricătoare de suflet ale umanităţii. Acesta ar putea fi un motiv pentru care Dumnezeu porunceşte împotriva tatuajelor.
În cultura noastră, tatuajele nu mai aceeaşi semnificaţie cu cele din vremea lui Moise. În era harului, trupul este Templul Duhului Sfânt şi în el sălăşluieşte Hristos prin Euharistie. Deci tatuajele sunt departe de Legea iubirii lui Hristos cel răstignit şi înviat din morţi.
Insa exista exceptii in lumea musulmană, creştinii îşi tatuează crucea pe mână pentru ca în cazul în care vor muri, să fie îngropaţi creştineşte. Acest lucru înseamnă însă şi dorinţa de a muri pentru Hristos şi de a-L mărturisi până la moarte, în eventualitatea că vor fi capturaţi de islamiştii radicali, pentru care un creştin înseamnă ţintă sigură. În acest caz tatuajul poate însemna vocaţie de mucenic, dor de mărturisire până la moarte şi permanenţa iubirii Celui răstignit în om.
Aşadar, atunci când nu sunt mărturisitoare de credinţă, tatuajele sunt un înlocuitor nereuşit de credinţă.