Întreabă preotul

Fraților, aşteptăm întrebari de la oricine va dori să adreseze o întrebare legată de Biserică și viața duhovnicească, iar în măsura posibilităţilor, părintele Ioan Plămădeală parohul catedralei “Schimbarea la Față”, împreună cu clericii acestui sfânt lăcaș, căutând la Sf. Scriptură şi Sfinţii Părinți vă va da un răspuns.

1.201 thoughts on “Întreabă preotul”

  1. Georgeta spune:

    Buna ziua părinte! Vreau sa ma lamuriti in legătura cu gradele de rudenie și casnicei. Dacă căsătoria între rudele de gradul al patrulea poate fi făcută,conform ART. 274 adică spre exemplu, mama mea se poate căsători cu varul ei, înseamnă ca o fata dea mamei se poate căsători cu un var deal mamei? Puteți sa îmi explicati? Multumesc! Doamne ajuta!

    1. pmarcel spune:

      Buna ziua. Va raspund printr-un articol scris de parintele Ilie Cleopa:

      Gradele de rudenie care opresc de la căsătorie

      Gradele de rudenie sau rudeniile sunt de patru feluri:

      A.1. Rudeniile de sange ( consangenitate ) in linie dreapta, care se opresc de la casatorie la infinit. Consangenitatea in linie dreapta se imparte in doua :

      a. In linie dreapta suitoare, adica, tata- bunic – strabunic etc.
      b. In linie dreapta coboratoare, adica tata -fecior – nepot -stranepot etc.

      2. Rudenii de sange in linie colaterala, care se opresc de la casatorie pane la al saptelea grad inclusiv. Fratii de o mama sunt de gradul II de rudenie; verii primari sunt de gradul IV de rudenie; verii al doilea sunt in gradul VI de rudenie si nu se pot casatori unii cu altii; verii al treilea sunt in gradul VIII de rudenie si acestia au voie sa se casatoreasca intre ei. Fratii si verii de tata vitreg sau mama vitrega, nu se pot casatori intre ei tot pana la gradul VIII inclusiv. In cazuri de nedumerire se cere sfatul si dezlegarea episcopului locului.

      B. Rudenii prin incuscrire. Membrii a doua familii incuscrite nu se pot casatori pana la al cincilea grad, inclusiv. Membrii a trei familii incuscrite nu se pot casatori pana la al treilea grad, inclusiv, dupa sinodul patriarhal din Constantinopol, din anul 997.

      C. Inrudire spirituala, din botez si cununie, intre nasi, fini si rudele lor. Casatoria cu rude spirituale este oprita pana la gradul al treilea inclusiv. Nu se pot casatori nasul cu fina, cu mama sau cu fiica finei. Nu se pot casatori finul cu fiica nasului si fiul nasului cu fiica finei.

      D. Inrudirea prin adoptiune ( infiere ) se opreste de la casatorie pana la gradul al treilea, inclusiv. In toate cazurile cei doi tineri, dimpreuna cu parintii lor, sunt datori sa consulte pe preot si sa asculte intru totul de randuiala Bisericii fixata de Sfintii Parinti si pastrata cu atata sfintenie de inaintasii nostri.
      ***
      Dacă se face o căsătorie între grade de rudenie spirituală, adică prin botez şi cununie şi părinţii fetei au fost de acord cu acea căsătorie, e adevărat că va cădea blestem peste restul familiei fetei?

      – Dar nu este vorba de blestem, este vorba de faptul că Dumnezeu îşi ia mâna de pe respectivul care a făcut această nelegiuire. Pentru că familia respectivă are grad de rudenie trebuie imediat să se despartă. Este posibil ca Dumnezeu, din iubire, să lucreze prin celălalt. Dacă te pedepseşte Dumnezeu pe tine, nu e mare problemă, dar dacă te pedepseşte prin copiii tăi, e cam grav.

      ***
      Rudenii de sânge în linie colaterală, care se opresc de la căsătorie până la al şaptelea grad, inclusiv. Fraţii de o mamă sunt de gradul II de rudenie; verii primari sunt de gradul IV de rudenie; verii al doilea sunt în gradul VI de rudenie şi nu se pot căsătorii unii cu alţii; verii al treilea sunt în gradul VIII de rudenie şi aceştia au voie să se căsătorească între ei. Fraţii şi verii de tată vitreg sau mamă vitregă, nu se pot căsători între ei tot până la gradul VII inclusiv. În cazuri de nedumerire se cere sfatul şi dezlegarea episcopului locului.

  2. Anonim spune:

    Bună ziua parinte! Din copilărie am început a practica păcatul malahiei, fără să înțeleg de fapt ce înseamnă aceasta și ce păcat mare este. Acum am vârsta de 25 de ani, și deși am tot încercat să renunț la acest obicei, după o perioada mai lungă de timp in care nu greșesc vine o zi când iarăși cad. Uneori mă visez și noaptea făcând păcatul. Sunt foarte descurajata. Mă simt foarte nefericită, am ajuns să plâng foarte mult. Mă rog mereu și totuși am impresia că Dumnezeu nu mă aude. Am numai eșecuri în viață. Imi doresc foarte mult sa ma casatoresc, dar nu reușesc nicidecum să găsesc pe nimeni potrivit pentru mine, mi se pare că toți fug de mine și tind să cred că eșecul meu în a-mi întemeia o familie este o consecință a acelui păcat groaznic de care nu reușesc nicidecum să scap. Mă infioară gândul că, de mă voi căsători vreodată, copiii mei ar putea moșteni asemenea apucături rele. După mult chin lăuntric, am spovedit păcatul acesta, dar tot nu am reușit să mă desprind cu totul de aceasta deprindere rea…cu toate acestea, nu am mai avut curaj sa ma marturisesc a doua oara in legătura cu acest pacat. Este de preferat să mai aduc în discuție această neputinta la viitoarele spovedanii? Sfătuiți-mă vă rog ce să fac să mă desprind de patima cea rea, ce rugăciuni să fac pentru a mă căsători? Multumesc anticipat pentru raspuns

    1. pmarcel spune:

      Buna ziua. Intr-adevar acesta este un pacat ucigator de suflet, de aceea sa-l spovediti ori de cate ori simtiti necesitatea. Nu exista o formula magica pentru a scapa de acest pacat, sau de oricare altul. Pacatul malahiei este rezultatul gandurilor noastre. De aceea, trebuie sa ne curatim mintea de ganduri murdare si sa avem grija ce privim, ce citim, cu cine discutam etc.
      Referitor la casatorie, rugati-va ca Dumnezeu sa va scoata in cale jumatatea. Daca aceasta intarzie, nu dejnadajduiti. Se spune ca o fată dorea mult să se căsătorească cu un anumit băiat. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și împotriva voinței părinților ei si a părinților lui, s-a căsătorit cu el. Din noaptea nunții a constatat că e epileptic. Din următoarea lună a constatat că este schizofrenic. De aceea, este posibil ca necăsătorindu-va să va ferească Dumnezeu de necaz. Important este ca noi sa ne rugam, dar Dumnezeu ne ofera ceea ce cerem doar atunci cand aceasta va fi spre mantuirea noastra.

  3. Iuliana spune:

    Buna ziua părinte am si eu cateva întrebări va rog sa ma ajutati si pe mine cu un sfat…
    Este bine sa vorbesti cu alte persoane despre viata ta si ce se intampla in familia ta si ceea ce te frământă?
    Ce nu este bine sa faci sau sa zici ca sa nu il manii pe Dumnezeu si sa nu păcătuiești?
    Si inca ceva.. De ce nu mai sunt mulțumită si împăcată cu mine însămi si ma simt vinovata in tot ceea ce fac sau ce zic si cred ca din cauza mea se intampla totul si nu stiu cum sa ma comport,sa fac diferenta intre bine si rau parca nu mai sunt eu si imi vin in minte fel si fel de gânduri negative….acum nu pot sa mio scot din minte pe cumnata mea cu care nu mai vorbesc de ceva timp desi am lasat mereu de la mine si am trecut cu vederea peste multe,acum cand vreau sa fiu mai indiferenta nu pot cand o vad,sau aud de ea am niste reacții necontrolate încep să tremur si imi bate inima tare si nu inteleg ce mi se intampla mai ales că o am mereu in minte orice fac sau zic mă gândesc la ea mai ales că sotul meu este foarte atasat de ea si ei vorbesc mult amândoi,sotul o si viziteaza si pe el nu la deranjat niciodată ca sora nu vorbeste nici cu mine nici cu copii nostri iar el mereu ma face sa ma simt vinovata chiar daca ea a fost cea care a gresit si eu am trecut peste….El cu mine nu prea comunica adica nu imi spune nimic din ce face,unde se duce,cu cine vorbeste si de ceva timp imi ascunde lucruri legate de sora lui si il invata si pe băiatul nostru sa nu imi zica nimic si nu inteleg de ce…Unde si cu ce greșesc eu părinte ca nu mai pot vreau sa fie totul bine sa pot sa duc si eu o viață liniștită si nu mai stiu cum mai ales că ma stresez si nu stiu cum si ce sa mai fac…

    1. pmarcel spune:

      1. Ar fi bine sa discutam despre problemele din viata noastra doar cu persoanele apropiate sufletului nostru, care ar putea sa se roage pentru noi si sa ne ajute cu sfaturi sincere.
      2. Dumnezeu nu se manie pe om dar pe pacat. De aceea, e foarte simplu cum sa nu-L maniem pe Dumnezeu – sa nu pacatuim. Iar daca pacatuim, sa ne curatim sufletul prin rugaciune si pocainta.
      3. Referitor la celelalte probleme personale cu care va confruntati, ar fi bine sa le dictutati cu duhovnicul, care prin discutii si spovedanie, ar putea identifica sursa tuturor framantarilor dvs.

      1. Iuliana spune:

        Multumesc părinte pt sfaturi…Dar e normal ca intr-o căsnicie sotul sa imi ascundă lucruri si sa învețe si copilul sa nu imi zica nimic iar el sa prefere ca in relatia cu sora eu să fiu exclusă el sa o sune,sa o viziteze fără ca eu să stiu si mereu sa ma faca vinovata de tot si eu care mereu am trecut cu vederea peste multe si ea nici macar cu copii nu vorbeste cand sunt cu mine …acum eu unde si cu ce greșesc?

        1. pmarcel spune:

          Nu stiu cu ce gresiti fiindca nu va cunosc, de aceea si v-am recomandat sa vorbiti cu duhovnicul. Daca nu-l aveti, ar fi bine sa cautati

  4. Enoriasa a Bisericii spune:

    Buna ziua!
    Va rog sa ma ajutati cu un sfat ce tine de viata personala. Nici o relatie nu duce spre casatorie, initial totul e bine, apoi pe neasteptate totul se darima. A fost si cerere in casatorie, dar mai apoi anulata din initiativa lui.
    Cu ajutorul Domnului ma marturisesc tin post, ma impartasesc…
    La anii mei deja vreau sa am familie

    1. pmarcel spune:

      Este foarte important sa avem rabdare atunci cand cerem ceva de la Dumnezeu, dar nu obtinem. Trebuie sa luam exemplu de la parintii Sf. Ioan Botezatorul, care s-au rugat toata viata sa aiba copii, si Dumnezeu le-a daruit un copil la adanci batranete, caci nu si-au pierdut credinta si speranta in Domnul. La fel este si cu casatoria, intalnim jumatatea atunci cand Parintele nostru ceresc binecuvanteaza ca acest lucru sa se intample. Sa avem mereu nadejdea ca Bunul Dumnezeu ne pregateste ceva mai bun, noi doar trebuie sa ne rugam ca El sa ne scoata jumatatea in cale. Iar pana atunci, trebuie sa inlaturam patimile si defectele care ar putea indeparta o persoana de la noi.

  5. Mihai spune:

    Sarumana parinte , as avea si eu nevoie de un sfat , am cunoscut o fata in toamna anul trecut , merge si ea la aceeasi biserica si la acelasi parinte unde merg si eu , am iesit vreo 3 ,4 luni la cate o plimbare in oras , ne-am tinut de mana , dar ea parea distanta uneori , nu se implica asa mult , mi-a spus ca a avut relatii pe urma carora a suferit si e mai greu sa aibe incredere si mi-a zis dupa 4 luni ca nu se vede in o relatie , ca e nehotarata. Mie parintele unde mergem amandoi mi-a zis ca nu ar fi potrivita pentru mine , nu stiu ce sa cred. Aproape jumatatea de an dupa aceea nu am mai vorbit , doar asa mai rar , si nu ne-am mai vazut, doar la slujba daca ne nimeream in aceeasi zi pentru ca parintele unde mergem noi este in alt oras si mergem cu masina mai multi si in functie de cine vrea sa mearga ii luam cu masina cine are masina din cei care merg. Intr-o seara acum vreo doua saptamani am mers la sf maslu si parintele mi-a dat-o la mine la masina si dupa aceea am inceput sa vorbim din nou si ne-am si vazut si am crezut ca poate acum ar fi fost altfel dar am aflat de la ea ca inca se mai gandeste la un fost de al ei cu care a mai vorbit da el nu vrea nimic serios si pentru mine este dificil ca eu m-am indragostit de ea si imi este greu sa trec peste daca nu este potrivita pentru mine tinand cont ca am sanse sa o vad la slujba si mai vorbim uneori.Chiar daca uneori am fost mai insistent si ne-am mai ciondanit la telefon pentru ca doream sa stiu care e situatia , ce isi doreste pana la urma si credeam ca nu o sa mai vorbim dar la cateva zile tot vorbeam ca ma contacta sa vada ce mai fac sau sa mergem la slujba si imi este greu. Nu o vad totusi atat de indiferenta ca altfel poate nu mai vorbeam deloc dar nu stiu cum sa procedez. Peste putin timp vine si ziua ei si as fi vrut sa ii fac un cadou dar nu stiu daca mai are rost sa imi fac sperante , sa mai incerc.

    1. pmarcel spune:

      Este ceva normal ca o persoana sa fie nehotarata. O relatie trebuie sa aiba la baza dragostea si increderea reciproca. De aceea, v-as sfatui sa nu grabiti lucrurile. Rugati-va lui Dumnezeu sa va lumineze pe ambii pentru a lua o decizie corecta in acest sens. Puteti sa fiti cu acea persoana doar daca ea va dori acest lucru benevol, de aceea, demonstrati-i prin fapte concrete ca sunteti o persoana de incredere cu care ar putea sa intemeieze o familie trainica si sanatoasa.

  6. Enoriasa spune:

    Sarut mina, parinte!
    Va rog sa imi spunteti daca pot sa particip la rugaciunule de comun acord, nustiu cum e corect in romana, in rusa Молитва по соглашению, este intiata de parintele Vladimir Golovin. La ora si zi anumita crestinii citesc acatiste in dependenta de trebuintele lor.
    As putea sa ma alatur si eu sa citesc impreuna cu ei?

    1. pmarcel spune:

      Desigur ca puteti sa va rugati cu orice tip de rugaciune, fie ea particulara, in comun sau de comun acord… important este ca nu cumva sa credem ca acest tip de rugaciune poate inlocui sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Atata timp cat participam la Sfintele Liturghii si ne impartasim cu Sfintele Taine, putem sa participam si la acest tip de rugaciune.

  7. Anonim spune:

    Buna ziua!
    Va rog sa imi spuneti despre rugaciunile de dezlegare a cununiei… De la unii preoti aud ca asa rugaciuni exista, dar nu pot intelege in ce cazuri se citesc. Cunoscutii imi spun ca se citesc atunci cind prin vraji cununiile au fost legate, dar daca persoana se marturiseste se impartaseste despre ce cununii legate putem vorbi…
    Va rog sa ma ajutati cu un raspuns, mai ales ca si pe mine ma trimit rudele la preot sa imi citeasca rugaciuni de dezlegare a cununiei.
    Multumesc

    1. pmarcel spune:

      Dvs ati dat raspuns la aceasta intrebare … „daca persoana se marturiseste se impartaseste despre ce cununii legate putem vorbi…”
      Nu exista rugaciuni de dezlegare a cununiei, caci este scris: ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta.
      Deci, Dumnezeu din mila si din dragoste catre creatia Sa, ingaduie ca sa se binecuvanteze si a doua casatorie.

  8. M spune:

    Buna ziua!

    Legat de casatorie: Dumnezeu harazeste pentru fiecare dintre noi persoana potrivita(pt mantuire) de la inceputul vietii(inainte sa existam) sau in functie de conditia noastra actuala si de alegeri(din viata)? Si daca ne „alege” pe cineva din „motivele” Sale cate ocazii ne va da sa fim cu acea persoana daca nu ai respins-o consecvent dar ne dam seama ca era ceva mai special la ea? Oare exista sansa sa se plictiseasca Dumnezeu de mofturile noastre? Ba chiar sa Il suparam cu astfel de atitudini?

    Si inca o nelamurire cu privire la cele 2 vieti: daca ne casatorim aici pe pamant, in viata vesnica vom fi tot impreuna? Si daca nu ne casatorim aici pe pamant, o sa ne petrecem vesnicia in singuratate, in tristete?

    Numai bine!

    1. pmarcel spune:

      1. Dvs vorbiti despre predestinare, invatarura protestanta pe care Biserica Ortodoxa o respinge. Or, Dumnezeu a dat omului libertate ca el singur sa-si aleaga persoana potrivita, El cunoascand pe cine vom alege. Deci este vorba de preștiința (lui Dumnezeu) dar nu de predestinare.
      2. Viata dupa moarte este deja alta dimensiune, respectiv nu putem medita asupra acestui subiect prin paradigma legilor pamantesti, caci in Imparatia lui Dumnezeu vom fi ca „ingerii din cer”. Desigur, moartea trupeasca nu anuleaza nici intr-un caz Taina Sfintei Cununii, de aceea nimic nu ne impiedica sa credem ca si in viata cea de apoi vom fi in comuniune cu sotul/sotia, doar ca este vorba despre o comuniune transformata, nu una pamanteasca.

  9. Doina spune:

    Sărut mâina, părinte!
    Am făcut cunoștință cu un băiat cu care chiar din primele zile am simțit ceva reciproc la nivel de simtimente, interese. El este botezat creștin ortodox, doar că din cauza unui eveniment din Biserica care a avut loc în copilărie sa depărtat de Biserica, de credință. Nu e împotriva că eu să țin post să mă duc la Biserica, a zis că e alegerea mea, daca vom forma pe viitor o familie zice că nu o sa avem conflicte din cauza asta.
    Ar trebui să mă pună pe ginduri atitudinea lui față de credință? E o dilema pentru mine: in toate e înțelegător și îmi accepta alegerile (relații intime după căsătorie), ne asemănăm in multe, dar cînd am vorbit despre credință m-am întristat, cu toate că el mi-a povestit cazul care l-a marcat.

    1. pmarcel spune:

      Daca intr-adevar simtiti ca aceasta este persoana cu care doriti sa formati o familie, puteti sa continuati relatia. Inainte de casatorie ar fi bine sa stabiliti niste principii care trebuie respectate, referitor la educatia copiilor, participarea la Sf. Liturghii, posturi etc. Daca gasiti o solutie in acest sens, nu vad nici o problema in relatia dvs. Omul mereu este in cautare, de aceea sa aveti grija si sa va rugati ca persoana iubita sa-L gaseasca pana la urma pe Hristos.

  10. Doina spune:

    Sărut mâina părinte!
    Prietenul meu este in potriva că în perioada pandemiei sa frecventez Biserica din teama sa nu mă infectez. Spune că e multa lume, loc închis, mă roagă insistent sa ezit pina se termina pandemia. Eu vreau mult la Biserica macar la liturghie. Cum pot face ca sa fie bine? Sa insist asupra poziției mele…? Nu vreau să ne certăm de la asta, din contra, cu ajutorul Domnului as vrea și el pe viitor macar uneori sa meargă cu mine

    1. pmarcel spune:

      Cred ca prietenul dvs nu era foarte incantat nici inainte de pandemie de faptul ca frecventati biserica. Mergem la doctor sa cerem ajutorul nu cand ne simtim foarte bine dar cand ne doare ceva. La fel e si cu frecventarea bisericii, mergem nu doar la sarbatori si atunci cand ne este bine, dar in orice situatie, indiferent de imprejurari. Cred ca mai multe sanse sunt de a ne imbolnavi la magazin, spital, transport public, scoala, gradinita, banca sau la intalnirile cu prietenii. Consider ca daca veti respecta toate regulile sanitare (masca, dezinfectatnt etc) chiar nu exista pericol de infectare in biserica.
      Dvs in mesajul anterior ziceati ca prietenul dvs „Nu e împotriva că eu să țin post să mă duc la Biserica, a zis că e alegerea mea, daca vom forma pe viitor o familie zice că nu o sa avem conflicte din cauza asta”, iar acum sustineti contrariul. V-as sugera sa gasiti un duhovnic si sa discutati cu el toate intrebarile referitor la intemeierea unei familii.

  11. Adriana-Florentina spune:

    Bună ziua, părinte, Doamne-ajută! Ma numesc Adriana si as avea pentru dumneavoastră o întrebare. Am gasit adresa dumneavoastră de e-mail pe tineretul ortodox si probabil m-ați putea ajuta.
    Stiu ca sună a obscurantism, iar noi, prin credința noastră in Mântuitor, nu ar trebui sa credem in vise.
    As dori sa stiu opinia dumneavoastră legata de acest subiect, dat fiind faptul ca inca de la varsta de 12 ani visez aceeași persoana necunoscută, in contexte diferite de cel putin 3-4 ori pe an. Precizez ca am varsta de 24 de ani. Este vorba despre un barbat inalt, cu ochi albaștri si piele alba, cu parul lung si negru ca noaptea.
    Nu am avut ocazia de a pune aceasta întrebare, plus jena care ma cuprinde atunci cand amintesc subiectul.
    Am un sentiment de siguranță atunci cand îl visez, iar in majoritatea viselor simt ca ma protejeaza. Cu toate acestea, v-as ramane profund recunoscatoare daca mi-ati oferi o opinie, ca persoana in masura, legata de ceea ce se petrece.

    Va mulțumesc pentru timpul acordat. Dumnezeu sa va binecuvânteze

    1. pmarcel spune:

      Iata ce spune Sfântul Teofan Zăvorâtul despre vise: „Mai bine să nu credem in vise, deoarece vrăjmaşul şi aievea ne suflă multe deşertăciuni în minte, iar în vis îi este şi mai uşor să facă avest lucru. Dacă anumite vise se împlinesc, atunci, datorită împlinirii lor, mulţumiţi-I Domnului pentru mila arătată. Şi pentru visele plăcute şi ziditoare de suflet să-I mulţumiţi. Iar de visele ispititoare să vă curăţiţi imediat după trezirea sufletului şi minţii voastre. Cel mai bun mijloc pentru acest lucru sunt rugăciunea şi aducerea aminte a întâmplărilor bune, mai ales a celor din istoria Evangheliei”.
      La fel, despre vise ne vorbeste si Sfânta Scriptură în Cartea Înțelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, la capitolul 34 : „Precum este cel ce aleargă după vânt și vrea să prindă umbra sa, așa este omul care crede în vise. Că pe mulți visele i-au înșelat și au căzut cei care au nădăjduit în vise”.

  12. Amalia spune:

    Buna seara,
    Doamne ajuta! Nu stiu cui ma pot adresa. Am o intrebare. De curand s-a mutat o vecina care sta mai mult singura fara sot si copil. Acum incearca prietenie cu mine si cu sotul meu. Cand s-a mutat a tot intrat in discutie cu sotul meu. Cu mine niciodata, pana acum cateva zile cand a ve nit de 3 ori la usa la noi , a treia oara i-am deschis si ne-a cerut un incarcator de telefon dupa care l-a adus dupa cateva oe. A doua zi am avut cearta cu sotul meu. Nu stiu ce a facut sau care e intentia ei , nu vreau sa îi port ura ca nici n-o cunosc bine. Imi doresc din suflet sa vanda si sa se mute, de unde a venit sau unde stie Dumnezeu de langa casa mea. Exista vreo rugaciune in acest sens sau cum imi vine in minte. Multumesc

    1. pmarcel spune:

      Rugati-va cu rugaciunile care le cunoasteti, mai cititi un Acatist, un Paraclis si cate ceva din Noul Testament… pentru ca Dumnezeu sa alunge ispitele care s-au abatut asupra familiei dvs.

  13. Cristian spune:

    Sarut mana parinte, In curand vom avea un prichindel si avem o intrebare referitoare la botez. Noi am vrea ca nasii de botez sa fie chiar finii nostrii (i-am cununat acum 2 ani) de care suntem foarte apropiati. Considerati ca este bine?

    1. pmarcel spune:

      Nu cunosc vreun canon care sa interzica acest lucru, cu toate ca mai multi preoti si teologi nu recomanda acet lucru.

  14. Andrei spune:

    Doamne ajuta!

    Părinte, de cateva zile ma chinuie niște
    întrebări la care nu am putut gasi un raspuns exact, si imi cer iertare pentru intrebari, din punctul meu de vedere, mai ciudate.

    Am citit undeva ca este pacat sa ma rad la zona intima. Este adevarat? Totusi, aud multe persoane, inclusiv prieteni, care fac aceasta.

    De asemenea, este pacat sa pun mana pe zona intima, bineînțeles nu cu intentii păcătoase?

    Iarasi imi cer iertare pentru aceste intrebari, insa, cum am zis mai sus, ma chinuie incontinuu.

    1. pmarcel spune:

      Consideram ca nu este pacat daca acest lucru se face exclusiv din considerente igienice.

  15. Amalia spune:

    Buna seara,
    Am o vecina in bloc care tot iese in calea sotului meu. Ba sterge usa, ba uita masca, ba merge la paine si tot asa. Îl urmarsete, nu stiu ce are in cap. A venit la usa noastra sa ceara incarcator si nr. Dde telefon al sotului. Ce sa fac ? Vreau sa plece din blocul asta, de langa casa mea. Are sot si copil dar ei stau mai mult la tara iar ea sta singura aici desi are serviciul tot la tara. Va rog frumos dati-mi un sfat. Sotul meu zice ca nu are nimic cu ea. Ma cuprinde si furia ,nu mai pot. Duhovnicul meu zice sa o tin la distanta. Dar ea e obsedata, ce are cu sotul meu? E bogata, are apartamentul lux . Are serviciu cu bani multi. Sotul ei are firma . E luxata si ea. Eu nu am sperat la astfel de lucruri doar sotul pe care mi l-a dat Dumnezeu si un loc de munca ca nu am. Ce rugaciune, acatist sa citesc sa ma auda Dumnezeu sa o duca pe femeia asta de langa casa mea, sa-i dea tot binele, tot luxul din lume . Imi doresc sa plece. Multumesc.

  16. Adriana Zaharia spune:

    Doamne Ajuta!!!Am si eu o intrebare daca ma poate ajuta un parinte.

    ​In luna martie acestUI an,am primit un brau facut de un prieten foarte bun pus intr-o cutie transparenta si dat cu mir spunandu-mi ca mi la facut cu multa dragoste.
    pentru ca acesta sa emane miros de mir in camera.A doua zi cum l-am primit,cutia in interior a inceput sa transpire si sa fie o ceata totala in interiorul cutiei.
    Am scos capacul si am pus mana deasupra dupa o jumatate de ora si am simtiti ca si cum acel brau emana caldura .
    I-am pus capacul si se vedea in cutie de parca cineva era pus in acea cutie si respira..Se aburea cutia se dezaburea si tot asa..
    si parca in fiecare zii iese miros de mir si mai mult…Mentionez ca acel baiat care mi-a facut braul strict pentru a emana miros de mir in casa nicidecum sa reprezinte vreun sfant..
    Acesta merge des la Sf.moaste ,la biserici si manastiri in pelerinaje de unul singur …Si as vrea sa stiu de la parintele ce ar putea sa insemne?

    DOAMNE AJUTA!!!!

    1. pmarcel spune:

      Nu pot sa ma expun referitor la acest subiect. Mergeti la o biserica si prezentati braul unui preot, pentru a-l putea examina.

  17. Chelaru Iuliana spune:

    Baiatul meu a murit de putin timp avea 28ani noi parintii suntem disperati nu ne putem reveni dupa
    o asa pierdere sapt viitoare face 40 zile,noi il simtim mereu in casa ne face atenti,sotul meu si fata la visat eu in schimb nu lam visat dar mereu i simt prezenta,sotul meu de cind a murit el se simte tor mai rau nu maninca nu doarme plinge mereu ,miercuri noaptea spre joi la visat exactcum lam ingropat in costum si frumusel,i spunea sotului meu plingind :tata imi pare rau ca nu mam rugat la dzeu sa ma mai lase nam crezut si acum imi pare rau ca plec si plingea tare sotul meu in acel moment sa trezit a plins mult si el si ia venit rau,a esit afara sa ia un pic de aer cu toate ca era noapte si plingea pe scaun ,linga el afara era si al doilea scaun deodata scaunul sa miscat era linga sotul meu afara ,nu stim ce sa credem pt nou parintii este o durere imensa plingem mereu si ne rugam la bunul dzeu de ertare pacatele ce lea facut daca imi puteti da un raspuns despre visul ce la avut sotul meu va rugam din suflet

    1. pmarcel spune:

      Unicul lucru care puteti sa-l faceti acum pentru el, este sa faceti milostenie si sa va rugati pentru sufletul lui, dar nici intr-un caz sa nu deznadajduiti, caci Dumnezeu ne iubeste foarte mult si ne asculta rugaciunile noastre, daca acestea sunt sincere.

  18. Șerban spune:

    Doamne ajuta! Părinte, simt că nu îmi mai iubesc iubita la fel de mult ca înainte. Zi de zi stam ambii si ne rugam pentru iubirea noastră dar totul e din ce in ce mai rău. Ne înțelegem foarte bine, ne certăm foarte rar, vorbim toată ziua, dar nu mai simt aproape nimic când aud un simplu te iubesc sau vad alte gesturi. Totul a devenit atât de repetitiv, in fiecare zi facem aceleași lucruri, de multe ori când vorbim pur și simplu nu mai avem ce și forțăm conversația într-un mod stânjenitor. Nu mai am nicio trăire, dar știu că în sinea mea o iubesc foarte mult… Nu ne-am greșit unul altuia cu nimic. Am inceput sa ne îndepărtăm de toți ceilalți și să fim doar noi doi, ambii suntem foarte geloși pe orice. Stau de multe ori și plâng când mă gândesc că nu mai simt aproape nimic, stau cu orele și mă rog, dar nimic nu se schimba. In interiorul meu o iubesc foarte mult și sunt foarte îndurerat, nu mai știu ce să fac, ambii ne dorim o familie impreuna în viitor, dar totul e din ce in ce mai rău și lipsit de simțire și trăire… Am mai vorbit și cu alți preoti dar singurul răspuns pe care l-am primit a fost sa ne căsătorim daca ne iubim, dar nu avem posibilitatea, nu suntem încă majori, dar ambii dorim sa ne căsătorim în viitor, am purtat deja aceasta discuție…

    1. pmarcel spune:

      De multe ori, din lipsa de experienta si maturitate atat trupeasca cat si duhovniceasca, noi nu constientizam ce este dragostea adevarata, or ea nu se exprima doar prin instinctele si dorintele trupesti… Personal, v-as sfatui sa va casatoriti atunci cand veti fi siguri de dragostea voastra reciproca si ca sunteti gata sa duceti crucea casatoriei pana la sfarsit…

  19. Creștin ortodox spune:

    Spuneți-mi vă rog dacă în această perioadă de la Nașterea Domnului până la Ajunul Botezului Domnului se postește?

    1. pmarcel spune:

      În această perioadă de la Nașterea Mântuitorului și până la Ajunul Botezului Domnului nu se postește, în cinstea măreției sărbătorilor și bucuriei praznicilor ne bucurăm și Îi mulțumim Domnului. Postul poate oarecum știrbi din această bucurie și a pune în urmbră semnificația sărbătorilor, prin care Domnul ne arată cât de mult ne iubește.

  20. Postolache spune:

    Spuneți-mi vă rog, de ce în Republica Moldova se postește aspru în Ajunul Botezului Domnului, când Tipicul (care prin excelență este o rânduială monahală) este mai îngăduitor și dezleagă la vin și ulei? Mulțumesc

    1. pmarcel spune:

      Postul din această zi e păstrat prin tradiţie, din adâncă vechime (secolele IV-VI), când catehumenii care urmau să primească Botezul în seara acestei zile trebuia să postească, pentru a se putea împărtăşi Ia Liturghia credincioşilor, la care luau parte pentru prima dată, după Botez. Astăzi, creştinii postesc în această zi pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfinţită, la Agheasma mare. Dacă ajunul Bobotezei căde de luni până vineri inclusiv, pravila bisericească prevede post aspru sau chiar negru. Se ajunează până la ceasul al IX-lea, după care se consumă doar fructe și legume uscate ori fierte, fără untdelemn. Dacă ajunul va cădea în zi de sâmbătă ori duminică, atunci nu se mai face ajunare totală ci, după Sfânta Liturghie și slujba Aghiasmei Mari se pot consuma bucate gătite și cu untdelemn.
      Acest post de o zi este rânduit de Biserică și pentru a ne reculege duhovnicește ca să înțelegem cât mai deplin iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, față de noi oamenii.

  21. Cristina spune:

    Bună seara. Sunt moldoveancă stabilită în Ucraina. Mă preocupă o întâmplare petrecută aici în Postul Crăciunului în biserică. Am fost să mă spovedesc și preotul care o făcea m-a spovedit și pe mine. La un moment dat am simțit un miros foarte puternic de alcool. După spovedanie a început să mă macine gândul care nu-mi dă pace. Oare este valabilă acea spovedanie și dezlegare? Dacă nu, atunci care este partea mea de vină? Apoi încă ceva. Am aflat mai târziu, că biserica la care am fost, aparținea de o oarecare Patriarhie a Kievului . Un preot mi-a zis că am făcut foarte rău că am fost acolo, căci ei nu sunt „legali”, adică oficiali, nu știu cum se zice. M-a lăsat total tulburată. Ce să fac mai departe? Să merg în continuare acolo, dar la alt preot? Sau în general la altă biserică „oficială”, sau cum se mai spune?

    1. pmarcel spune:

      Buna ziua. Spovedania este valabilă atunci cand aceasta este însotită de sinceritate, pocaință si smerenie indiferent daca a servit preotul alcool sau nu. Daca preotul a savarsit o Sf. Taina in stare de ebrietate, va da raspuns in fata lui Dumnezeu pentru acest lucru. La fel, Sfintele Taine sunt valabile doar daca acestea sunt savarsite in sânul Bisericii Ortodoxe. In Ucraina sunt mai multe structuri religioase schismatice (necanonice) asa cum este si asa-zisa Patriarhie a Kievului in frunte cu asa-zisul patriarh Filaret (Denisenko). De aceea, daca doriti sa participati la Sf. Liturghie si alte Taine bisericesti, sa o faceti doar in sfintele lăcașe care apartin de Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei), in frunte cu ÎPS Onufrie (Berezovski).

  22. Postolache spune:

    Vă mulțumesc pentru răspunsul cu postul, mi-a fost de folos. M-a întrebat cineva și n-am putut să răspund, dacă divorțează un cuplu și au și confirmare de la episcopie, dar apoi vor să trăiască iarăși împreună, cum trebuie să procedeze? Li se mai citește iarăși cununia, sau poate altă rugăciune?

    1. pmarcel spune:

      Confirmarea de la episcopie nicidecum nu anuleaza Taina Sf. Cununii, ci ofera permisiune peroanelor in cauza pentru a se putea recasatori. De aceea, daca cuplul doreste sa traiasca iarasi impreuna, sa se duca la duhovnic (daca il au) sau la preotul din biserica pe care o frecventeaza pentru a se marturisi si a primi canon pentru pacatul savarsit. Dupa ce vor constientiza gravitatea pacatului si vor indeplini canonul, vor primi binecuvantare de la preot pentru a-si relua viata de familie.

  23. Tatiana spune:

    Lămurițimi vă rog dogma Sf.Treimi că nu pot să o înțeleg. Dacă îi posibil cât mai detailat.

    1. pmarcel spune:

      Credinţa în Preasfânta Treime este învăţătura principală a Bisericii Ortodoxe. Ea a fost descoperită în Sfânta Scriptură, mai ales a Noului Testament şi formulată apoi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii la primele două Sinoade Ecumenice, în Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan (381), pe care îl mărturisim în fiecare duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie, la Botez şi la alte slujbe.

      În Simbolul credinţei, mărturisim că noi credem „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului…, şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii…, şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit…”

      În formularea acestei învăţături, Sfinţii Părinţi au pornit de la cele descoperite în Sfânta Scriptură referitor la Sfânta Treime sau la Persoanele Acesteia.

      În Vechiul Testament găsim unele texte care mărturisesc despre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Înainte de a-l crea pe Adam, Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”(Facere 1, 26), iar înainte de alungarea primilor oameni din Rai, a spus: „Iată că Adam s-a făcut ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul” (Facere 3, 22). De asemenea, la amestecarea limbilor celor ce voiau să construiască Turnul Babel, Dumnezeu a zis: „Să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor”(Facere 11, 7).

      La stejarul din Mamvri, Preasfânta Treime S-a arătat sub chipul a trei Îngeri lui Avraam (Facere 18), iar în cântarea întreită a îngerilor din jurul Tronului dumnezeiesc, din vedenia lui Isaia se zice: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” (Isaia 6, 3), adică se repetă „Sfânt” de trei ori.

      În Noul Testament cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi se descoperă în mod vădit. La Buna Vestire, arhanghelul îi spune Sfintei Fecioare Maria: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).

      La Botezului Domnului, când Fiul lui Dumnezeu Se botează în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel, iar Tatăl mărturiseşte din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17). Sfânta Treime este mărturisită atunci când Mântuitorul Hristos îi trimite pe ucenici la propovăduire, zicându-le: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).

      Învăţătura despre Sfânta Treime era propovăduită şi de către Sfinţii Apostoli. Sfântul Ioan Evanghelistul spune lămurit: „Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi Aceştia Una sunt” (1 Ioan 5, 7), iar Sfântul Apostol Pavel, îi binecuvintează pe corinteni prin cuvintele: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

      Sfinţii Părinţi şi teologii Bisericii au explicat, în scrierile lor, învăţătura creştină ortodoxă despre Sfânta Treime: Tatăl este nenăscut, Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl.

      La Sinodul I ecumenic de la Niceea (325), Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei, voind să arate în chip simbolic icoana Sfintei Treimi, a luat o cărămidă şi a spus: „Avem aici o singură cărămidă, care e compusă din nisip, foc şi apă, dar e numai o cărămidă”.

      Fericitul Augustin ne indică alt exemplu şi anume: „Unul este izvorul din care porneşte o apă, altul fluviul şi altceva marea. Sunt trei înfăţişări ale aceleaşi substanţe, care este apa în toate trei”.

      Sfantul Epifanie ne prezinta un exemplu mai practic: Dupa cum dintii, buzele si limba lucreaza impreuna si se ajuta una pe alta pentru a alcatui cuvantul, la fel se intampla si cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant. Tatal este mintea, Fiul este cuvantul, in timp ce Duhul Sfant, Cel prea patrunzator si fin este esenta, transparenta si vederea, care sunt caracteristicile comune si ale mintii, si ale cuvantului. Sa explicam acestea si in alt fel: Tatal este soarele, Fiul este raza soarelui, in timp ce Duhul, Mangaietorul, este stralucirea de foc. Observati si admirati in acest element material o esenta triipostatica: soarele este chipul Tatalui, raza solara este Domnul, in timp ce caldura razei este Prea Sfantul Duh. Soarele niciodata nu paraseste cerul. Isi trimite insa razele sale pe pamant unde, prin caldura lor, fac bine si dau viata oamenilor. In acelasi chip Tatal Atottiitorul nu a coborat pe pamant, insa a trimis stralucirea Slavei Sale, pe Fiul, si prin Fiul, caldura Duhului Mangaietor pentru mantuirea intregii lumi. Sa cercetam painea pe care o mancam zilnic. Stim ca s-a facut din grau, apa si foc. Desi este una, insa este compusa din trei elemente. In acelasi chip trebuie sa cugetam si despre Dumnezeirea Cea Una si in Trei Ipostasuri.”

  24. Liliana spune:

    Membrii căror confesiuni religioase pot adera la credința creștină ortodoxa fără a li se săvârși taina Sf. Botez ?
    Care este procedura și cui ne adresăm ?
    Mulțumesc anticipat

    1. pmarcel spune:

      Sfintul Botez este taina prin care omul,prin intreita afundare in apa sfintita,in numele Prea Sfintei Treimi,dobindeste iertare de pacatul stramosesc,si de toate pacatele facute pina atunci,se naste din nou duhovniceste si se face membru a Bisericii lui Hristos.Botezul este intemeiat de Mintuitorul Hristos prin cuvintele:” Mergind invatati toate neamurile,botezindule in numele Tatalui si a Fiului si a Sfintului Duh…(Matei 28-19) Biserica Ortodoxa recunoaste si botezul confesiunilor neortodoxe,daca el indeplineste conditia fundamentala,adica daca el e facut in numele Sfintei Treimi.Deaceea confesiunile care recunosc botezul ca taina de ex:romano-catolicii,protestantii, neoprotestantii sunt reprimiti numai prin ungerea cu Sfintul Mir(Taina Mirungerii).Exceptie clara in acest sens o fac „Martorii lui Iehova” si alte secte care nu cred in Sfinta Treime,acestia trebuie botezati cu botez valid.Daca persoana care doreste sa revina la credinta adevarata este matura trebuie sa se adreseze la un preot pentru a se spovedi,ca sa-si declare intentia de a trece la Ortodoxie.Daca preotul are unele dubii sau nelamuriri privind valabilitatea botezului il poate intreba pe episcopul sau,ca mai apoi sa ia o decizie.Rinduiala care urmeaza ulterior pentru persoana care trece la Ortodoxie consta in marturisirea ca leapada invatatura eretica in care a crezut si marturiseste Crezul Ortodox si celelalte dogme Ortodoxe

  25. Vasilii spune:

    Ce sunt străjile de noapte despre care se vorbește în Sf. Scriptură și cum se împart ele pe parcursul unei sutce?

    1. pmarcel spune:

      In timpurile biblice,se obisnuia sa se faca straja(paza,veghere) in deosebi pe timpul noptii.La Judecatori(7-19) se vorbeste despre „straja de mijloc” adica straja de la miezul noptii.De aici deducem ca in trecut noaptea era impartita in trei perioade de straja.Insa pe timpul lui Iisus evreii au adoptat sistemul grecesc si roman,care impartea noaptea in patru parti(Matei 14-25) Mintuitorul Hristos sa referit la toate cele patru straji cind le-a spus discipolilor ” Vegheati dar,ca nu stiti cind vine stapinul casei:sau seara,sau la miezul noptii,sau la cintatul cocosilor,sau dimineata.”(Marcu 13-35).Prima dintre aceste straji este seara-de la apusul soarelui pina la ora noua seara,a doua straja numita si straja de la miez de noapte incepea de la noua seara si tinea pina la miezul noptii,a treia straja tinea de la miezul noptii pina la ora trei,si a patra de la ora trei pina la rasarit,ea era straja de dimineata.Noi crestinii la fel suntem oameni ai vegherii,care il servim pe Dumnezeu in straja (in veghere) adica prin rugaciuni, cintari si cugetari dupa porunca Mintuitorului:”Drept aceea,privegheati,ca nu stiti ziua nici ceasul cind vine Fiul Omului”.(Matei 25-13).”Ca nu cumva venind fara veste,sa va afle pe voi dormind”(Marcu 13-36)

  26. Veniamin Baboi spune:

    Bună seara Părinte, de ce cărțile de joc sau însăși procesul de jocuri de noroc se consideră păcat ?
    De ce semnele cărtilor făceau parte din picturile bisericilor/ lăcașelor sfinte și ce simbol aveau ele?
    Mulțumesc

    1. pmarcel spune:

      Jocurile de noroc pot fi definite ca:”a risca bani pe ceva ce este la intimplare, in incercarea de a-i inmulti”In copilarie multi dintre noi ne-am lasat tentati de jocurile virstei:pe un ramaşag,(cum ar spune batrinii)…pe un suc,dulciuri sau alte maruntisuri.Acum fiind mai maturi ne dam seama ca de la astfel de glume se porneste totul,se alimenteaza orgoliul si mindria de a iesi invingatori.Mai tirziu toate acestea se pot transforma in lupta acerba pentru putere si cistig urit,dind la o parte voia Tatalui Ceresc „Facase voia Ta…” care ne poarta tuturor de grija chiar daca unii din noi nu dispunem de posibilitati financiare deosebite.Deaceea cei ce jooaca carti,pariuri sportive,jocuri de noroc arata nemultumire si razvratire fata de Dumnezeu.Cei dominati de ele au uitat sau poate nici nu au stiut de cuvintele Imparatuluui Solomon:”Bogatia adunata in graba se imputineaza,numai cel ce o aduna pe incetul o inmulteste” Jocurile de noroc sunt o risipa de bani si de timp,ele sunt asemenea meselor copioase si scumpe care nu sunt necesare,sau achizitionarea unui obiect inutil.In Sfinta Scriptura nu se mentioneaza despre jocurile de noroc,dar se mentioneaza termenul „Şansa”.Un exemplu in acest fel este tragerea la sorti folosita in Levetic pentru a alege intre ţapul de jertfa si ţapul ispasitor.Iosua la fel a tras la sorti pentru a stabili impartirea pamintului intre semintii.Apostolii au tras la sorti pentru a vedea cine ramine in locul lui Iuda.Cartea Pilde(16-33) afirma:”Se arunca sortii in poala hainei,dar hotarirea toata vine de la Domnul”.Nicaieri in Scriptura „sansa” sau „norocul” nu sunt folosite pentru distractie,sau o practica acceptabila pentru cel care-l urmeaza pe Dumnezeu.Ceea ce tine de cartile de joc,chiar daca nu sunt jucate pe bani este o pierdere de timp,la fel cum pierdem timpul si cu alte lucruri inutile si nefolositoare.Mai mult de cit atit,structura cartilor de joc este cunoscuta de toata lumea:un rege,o regina,un circ,10,9 si asa mai departe pina la 6,o scara ierarhica de sus in jos iar in virful piramidei avem un Joker(„printul acestei lumi”)-diavolul. Deci jocul de carti nu este doar un simplu joc de entuziasm.Acesta este un model al conducerii „printului aceste lumi” asupra subiectelor sale libere si involuntare.Asa numitele „Carti de joc” care din pacate se gasesc in mai multe case, si multi ni-ci nu-si dau seama ca atunci cind joaca carti i-si bat joc de semnul Sfintei Cruci care e reprezentat pe ele,la fel ca alte obiecte respectate de crestini:suliţa,burete,cuie…adica tot ce au fost instrumente de suferinta a Mintuitorului Hristos.Astfel multi din ignoranta i-si permit sa-l blastfeme pe Domnul.Anticipind pericolul reprezentat de astfel de preocupari,Biserica si-a exprimat transant pozitia prin canonul 50 de la Sinodul al 6-lea Ecumenic care spune:”Nici un mirean sau cleric sa nu joace cu zaruri sau carti de noroc,si oricine va face aceasta de va fi cleric sa se cateriseasca,iar de va fi mirean sa se afuriseasca.”

  27. Rodica spune:

    Mi s-a spus că e bine ca pentru mort să se citească „vămile”. Mi se pare o invenție „băbească”. Are ceva biserica noastră cu această practică? Există cu adevărat aceste vămi?

    1. pmarcel spune:

      Incepind cu (sec 11-12) in literatura crestina apare o scriere apocrifa care vorbeste despre o crestina pe nume Teodora,care dupa moarte,in timp ce sufletul ei mergea spre cer,acesta a fost impiedicat de diavoli pentru diferite pacate savirsite de ea in viata.Parintele ei duhovnicesc,Cuviosul Vasile Cel Nou,fiind in rugaciune a fost instiintat despre aceasta si a inceput sa verse lacrimi pentru sufletul ei,iar aceste rugaciuni si lacrimi au ajutat-o sa treaca mai departe.Aceasta scriere vine pentru prima data cu ideea de „vama” la care trebuie sa platesti pentru a trece mai departe,dar vedem chiar si in aceasta scriere dubioasa plata se face cu lacrimi de rugaciune lui Dumnezeu,dar nu cu colaci,prosoape,luminari sau bani.In literatura religioasa Rusa,scrierea a fost denumita „Vamile Teodorei” si descrie doar 20 de vami.Literatura religioasa Romana cunoaste scrierea sub denumirea „Vamile Vazduhului” si descrie 24 de vami, desi recent unii pseudo-teologi spun ca ar exista si a 25-a vama pentru cei care primesc acte biometrice.Precizez ca Biserica Ortodoxa NICIODATA nu a recunoscut aceasta scriere;ea facind parte din Traditia Bisericii,iar marii teologi atunci cind folosesc termenul de „vama” nu-l inteleg in sensul indulgentelor romano-catolice sau al unol locuri unde ai putea sa platesti pentru a trece mai departe.Faptul ca unii preoti sau oameni raspindesc ideea de „platile vamilor” mi se pare foarte periculoasa,dind unora impresia falsa ca i-ar ajuta la ceva.Cred ca v-ati dat seama ca „vamesii” sunt diavolii,iar cei care considera ca „trebuie sa platesti vamile”,vorbesc de fapt despre o incercare de a-i mitui pe draci,ca acestia sa-ti permita sa mergi mai departe.Dar aceasta este o viziune pagina si foarte naiva fata de Judecata lui Dumnezeu.Mai mult de cit atit cei care indeamna la platirea vamilor,dar si cei care cad deacord nu sunt ineresati deloc de intilnirea cu Hristos.Dar daca l-am iubi pe Dumnezeu si poruncile Lui,v-om putea sa ne bucuram in Imparatia sa oricit de mult s-ar impotrivi diavolii,iar daca nu,putem sa facem pomana cu toate canile si luminarile de pe lume,ca nu ne va ajuta la nimic.Dupa cum spun si cintarile noastre Ortodoxe:”Judecata lui Hristos este fara mita(nemitarnica),iar cei care vor sa cumpere Mintuirea lor sau a altora,platind „cele 24 de vami”,se amagesc foarte tare.Mai precizez ca Biserica Ortodoxa nu are nici o slujba legata de „cele 24 de vami”,iar cei care amagesc lumea prin asa ceva, sunt pur si simlu şarlatani.Prin ceea ce am spus mai sus eu nu vrau sa disfiintez ideea sau practica milosteniei pentru cei vii sau adormiti,Doamne fereste! Scriptura ne invata altceva,ne spune ca milostenia trebuie facuta in ascuns,nu in vazul lumii,iar show-urile de la unele inmormintari n-au nimic cu crestinismul si cu milostenia.”Cind faci prinz sau cina,nu chema pe prietenii tai,nici pe fratii tai,nici pe rudele tale,nici vecinii bogati,ca nu cumva sa te cheme si ei la rindul lor pe tine,si sa-ti fie ca rasplata.Ci cind faci ospat,chiama pe saraci,pe neputinciosi,pe schiopi,pe orbi,si fericit vei fi ca nu pot sa-ti rasplateasca.Caci ti se va rasplati la invierea dreptilor.”(Luca 14:12-14)Deaceea niciodata nu trebuie sa credem in efectele mecanice ale unor rituri bisericesti,ci trebuie sa cautam pocainta profunda si schimbarea vietii noastre conform poruncilor lui Dumnezeu (pe care le gasim in primul rind in SFINTA SCRIPTURA)

  28. Oana spune:

    Bună ziua, Parinte. Am și ei o întrebare sau problema foarte delicată la care nu găsesc nicăieri răspuns. Si ma macină si ma deznadajduieste ori de cite ori ma confrunt cu ea, dindu-mi stare de tristețe …nu știu cum sa procedez. Va rog de ma iertați ca ating subiect sensibil, as face-o în privat dar nu am cum si cu cine. Este vorba de sotul meu si perversiunile trupești cu care sunt obișnuiți mulți tineri în ziua de azi, care le considera o norma si ceva de neevitat. Am fost pusa în situație de sotul meu ori îi îndeplinesc orice plăcere si dorința ori el e nefericit cu limitele mele si va cauta ceea ce nu ii ofer eu în alta parte. Stiu cit sunt de murdare și dezgustătoare aceste păcate în fata Domnului, păcate pentru care stim ce s-a întâmplat cu Sodoma si Gomora…insa dacă as merge cu fermitate ca nu vreau sa săvârșesc aceste păcate, as păcătui prin al ispiti pe sotul meu sa aiba gânduri de a păcătui în alta parte. El nu merge la biserica și nu accepta nici un fel de limite.
    Deci nu știu cum sa fac ca să îmi păstrez si căsnicia si sa nu-l intristez pe Domnul prin murdăria faptelor noastre.
    Cum mărturisesc aceste păcate, ținând cont ca nu sunt făcute din inițiativa mea?
    Cum sa procedez mai departe?
    Ma chinuie aceasta întrebare…
    Va rog sa ma iertați inca o data pentru subiectul neplăcut, dacă îl considerați nepotrivit poate sa nu apară pe site, voi înțelege aluzia.
    Dar sper sa primesc o îndrumare de la dumnevoastră.

    1. pmarcel spune:

      Intradevar perversiunile sexuale care apar intre sot si sotie sunt o problema reala cu care se confrunta credinciosii bine ancorati in viata bisericii.Din start vreau sa va spun ca relatia de iubire exprimata prin actul sexual dintre sot si sotie este un moment foarte intim.Deaceea ar fi bine sa mergeti la un preot duhovnic sa va spovediti si sa-i cereti sfatul.Nu e normal sa transformam aceasta platformă de intrebari si raspunsuri in spovedanie online.Dar fiti foarte atenta ca nici duhovnicul nu poate impune un comportament sexual intre soti,ci poate da doar sfaturi in linii mari,pentru ca fiecare relatie e diferita,iar problemele sunt foarte delicate.

  29. Nicu spune:

    De ce trebuie să se călăuzească creștinul in viață?

    1. pmarcel spune:

      Crestinul in aceasta viata trebuie sa se calauzeasca dupa Legile si Poruncile Dumnezeiesti si dupa legile morale.Acestea ii arata datoriile prin implinirea carora isi poate intocmi viata potrivit voii lui Dumnezeu si a dobindi mintuirea sufletului.Datoriile crestinului le-a aratat lamurit Mintuitorul in raspuns celora care vroiau sa cunoasca cea mai mare porunca din lege,zicindu-le”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau,cu toata inima ta, cu tot sufletul tau,si cu tot cugetul tau.Aceasta este marea si intiia porunca.Iar a doua la fel ca aceasta:Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”(Matei 22:37-39)Crestinul trebuie sa se calauzeasca si de cele trei virtuti teologice:credinta,nadejdea si dragostea,precum si prin implinirea constiincioasa a tuturor actelor de cult,dupa rinduiala Sfintei Biserici Ortodoxe(rugaciunea,serbarea duminicii si a celorlalte sarbatori,cinstirea ingerilor,a sfintilor,a sfintelor moaste,a sfintelor icoane,a sfintei cruci,respectarea persoanelor,marturisirea fara sfiala si teama a invataturii Bisericii Ortodoxe dupa pilda M.intuitorului si a Sfintilor.Umblarea fara calauza Divină conduce la instrainarea si separarea de Dumnezeu,unde in final se poate aluneca repede.Aceasta calauza o putem cere si direct de la Dumnezeu dupa exemplul psalmistului:”Doamne calauzeste-ma pe calea placuta tie,din pricina vrajmasilor mei!Netezeste calea Ta sub pasii mei.”(ps.5-8) „Invata-ma sa fac voia ta, ca Tu esti Dumnezeul meu.Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca-(calauzeasca) la pamintul dreptatii.”(Ps:142-10) Calauza promisa si data noua de catre Mintuitorul Hristos este Duhul Sfint-Mingietorul-Duhul Adevarului:”Iar cind va veni Acela,Duhul Adevarului,va va calauzi la tot adevarul,caci nu va vorbi de la Sine,ci cite va auzi va vorbi,si cele viitoare va vesti.”(Ioan:16-13) „Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul Sfint sunt fii ai lui Dumnezeu.”(Romani:8-14) Insa un crestin nu numai ca trebuie sa se lase calauzit de Dumnezeu pentru a ajunge la starea de sfintenie si maturitate,dar trebuie sa fie si o buna calauza pentru altii.

  30. Ioana spune:

    *oare ma voi căsători vreodată ca nu prea am noroc?

    1. pmarcel spune:

      In primul rind problema casatoriei nu poate fi solutionata prinr-o simpla replica ironica.E bine sa-ti doresti sa te casatoresti,insa ar fi bine sa nu te bizui pe „noroc”,dar pe voia lui Dumnezeu.Noi crestinii,indiferent care ar fi voia lui Dumnezeu pentru noi:celibatul,calugaria sau casatoria ori una,ori alta,toate vor fi bune,placute si desavirsite.Acest lucru trebuie sa-l intelegem si sa-l acceptam,ca voia lui Dumnezeu pentru noi este perfecta,indiferent de circumstantele prin care ne trece El.Daca sa analizam problema exista multi factori care favorizeaza intirzierea casatoriei:studiile,cariera,lipsa prietenilor,(drogurile,desfrinarea,masturbarea,alcoolul-care provoaca istovirea tinarului,asemenea unei flori ofilite),neglijenta igienei corporale,increderea in magie si horoscop,orgoliul si multe altele…Dumnezeu de multe ori ajuta tinerii sa se casatoreasca,dar acestia abandoneaza sansa de a se casatori,asteptind idealul creionat de televizor-„o dragoste ca in romane”.Mai exista problema ca multi tineri se tem sa intre in dialog,din cauza ca anterior au fost respinsi,in acest caz este nevoie de indrazneala si barbatie.Daca te regasesti in cele spuse i-ti ramine doar sa solutionezi problema,dar totodata trebuie sa sporesti rugaciunea si sa inmultesti nadejdea ca Dumnezeu i-ti va rindui cele de folos pentru viata ta.Totodata trebuie sa accepti voia lui Dumnezeu, sa te increzi in El si sa-i slujesti Lui cu toata fiinta ta.In aceasta privinta ne spune psalmistul:”Desfateaza-te in Domnul si iti va implini tie cererile inimii tale.Descopera Domnului calea ta si nadajduieste in El, si El va implini.”(Psalmi 36:4-5) Fiecare fata trebuie sa invete o lectie: Daca nu invata sa fie fericita cu Dumnezeu,nu va fi fericita niciodata cu nici un barbat.Nu poate un barbat sa te implineasca asa cum te implineste Dumnezeu,oricit de bun ar fi el.

  31. Nicu spune:

    Care este cea mai tragică greșală pe care o săvîrșește omul trăindu-și viața?

    1. pmarcel spune:

      Cea mai mare greseala a omului in aceasta viata este ca:amina pocainta si nu-si pregateste sufletul pentru Viata Vesnica cu Dumnezeu.

  32. Vasile spune:

    Vă rog să mă ajutați! Sunt peste hotare, suntem bine aranjați material, dar îmi fac griji pentru copii, care sunt impuși să învețe niște chestii imorale. Nu știu ce să fac, îmi pare că nici acasă nu e cu mult mai bine, dar nici aici în Canada nu e trai, căci credința e călcată în picioare, orice formă de morală pur și simplu e scuipată. Ce mă sfătuiți să fac?

    1. pmarcel spune:

      Oriunde nu v-ați afla, trebuie de reținut că familia este fundamentul formării omului ca personalitate. Anume în părinți copiii văd idealul de comportare și anume familia este temelia moralității omului. Copiii absorb ca buretele absolut totul ce văd și aud de la părinți. Părinților le sunt adresate primele întrebări: ”Se poate sau nu se poate?”. De aceea, dacă vrem copii buni, trebuie să atragem în primul rând atenția la comportamentul nostru, iar ceea ce îi învățăm pe copii, să îndeplinim și singuri prin exemplul nostru. Adevărat se spune că familia este Mica Biserică, căci precum Biserica îl are ca ideal pe Iisus Hristos, care a și împlinit legea personal ca să ne fie nouă exemplu, așa și copiii îi au ca ideal pe părinții săi, care după exemplul Domnului trebuie să îndeplinească și ei legile impuse în familie. Un alt exemplu, îi avem pe creștinii din primele secole, care erau înconjurați de păgâni închinători la idoli și desfrânați în ritualurile lor, iar pe lângă faptul că erau impuși să se integreze în obiceiurile păgâne, mai erau și persecutați politic – nu s-au lăsat de credința și moralitatea moștenită de la părinți, din familie. Indiferent ce ar vedea copiii în stradă sau la școală, ei se vor feri de exemple rele, odată ce au învățat în familie ce este bine și ce este rău. Este important ca în familie să se păstreze un microclimat plăcut pentru copii, pentru ca ei să știe că acasă mereu vor găsi refugiu. De aceea, ar fi bine ca părinții să petreacă cât mai mult timp cu copiii săi, și mereu să fie disponibili să le răspundă la orice întrebare, ca aceștia când vor crește să fie mereu mulțumiți de educația ce au primit-o de acasă, căci aceasta este cea mai mare moștenire!

  33. Anca spune:

    De ce trebuie să sufere păcătoșii în mod veșnic pentru niște păcate temporale?

    1. pmarcel spune:

      Fericirea veșnică a celor drepți și chinurile veșnice ale celor păcătoși pot fi înțelese așa: omul nemuritor, mântuit, luminat și întărit are posibilitatea nelimitată de a se dezvolta spre binele și dragostea Dumnezeiască, în continua comunicare cu Dumnezeu și cu toate ființele fără de trup. Iar cei răi, păcătoși și cei care au fost împotriva lui Dumnezeu – în permanentă comuniune cu diavolul și slugile lui, se vor chinui veșnic prin îndepărtarea de Dumnezeu. Dumnezeu nu este un răzbunător, care ne-ar face să suferim ca pedeapsă pentru păcatele comise în scurta noastră viață, din contra, El ne dă libertatea să alegem singuri: Să ne apropiem de El, sau să ne îndepărtăm. Cum poate Dumnezeul iubirii să accepte ca o creatură a sa să rămână veșnic în iad? Aceasta este o taină pe care nu o putem pătrunde în această etapă a existenței noastre, cu toate că ”Greșim dacă ne închipuim că păcătoșii din iad sunt rupți de dragostea lui Dumnezeu” (Sf. Isaac Sirul). Iubirea lui Dumnezeu este pretutindeni și nu respinge pe nimeni, însă omul este acela care poate să o respingă singur, având absoluta libertate a acțiunilor sale, însă ruperea de Dumnezeu nu se poate produce fără a provoca durere sufletelor noastre și cu cât ne îndârjim mai mult să respingem dragostea lui Dumnezeu, cu atât mai amară este suferința. Tocami de aceea, suferința veșnică este urmarea suferinței continue interioare pe care am trăit-o aici, cu indiferență maximă.

  34. Nicu spune:

    Ce înseamnă cuvintele Sf. Scripturi: Sfînt, Sfînt,Sfînt Domnul Savaot?

    1. pmarcel spune:

      Dumnezeu Sabaot este unul din numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament și traducerea din limba ebraică este cea de ”Domn al oștirilor (cerești)”, dar are și sensul de ”Domnul puterilor” (Psalmi. 45). Încă din primele traduceri ale Vechiului Testament în limba greacă atributul Sabaot este echivalat cu cel de Pantocrator (Atotputernicul), un exemplu fiind Viziunea lui Isaia (Isaia 6,1-2). Sintagma ”Sfânt, Sfânt, Sfânt” se întâlnește de două ori în biblie: o dată în Vechiul Testament (Isaia 6,3) și o dată în Noul Testament (Apocalipsa 4,8). De ambele ori, sintagma este spusă sau cântată de către creaturile cerești și de fiecare dată lucrul se petrece în vedenia unui om care a fost dus la tronul lui Dumnezeu: prima dată e vorba despre profetul Isaia și apoi despre apostolul Ioan. Repetarea de 3 ori a cuvântului ”Sfânt” arată în primul rând Întreita Persoană a lui Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, dar și nemăsurata sfințenie a lui Dumnezeu spre care se rușinează să privească chiar și îngerii deși sunt desăvârșiți.

  35. Nicu spune:

    Lămuriți vă rog ce simbolizază poziția fiecărui deget al mânii drepte când ne facem semnul crucii?

    1. pmarcel spune:

      Cele trei degete împreunate simbolizează Sfânta Treime, cele trei Persoane unite într-o ființă. Celelalte două degete, strânse unul lângă celălalt și ambele în podul palmei reprezintă dubla natură, umană și divină, reunite în persoana Domnului Iisus Hristos.

  36. Nicu spune:

    Se spune că Domnul Iisus Hristos are două firi: dumnezeiască și omenească adică divină și umană. INTREBARE: Ce deosebiri există între firea umană a Mîntuitorului și firea celorlalți oameni?

    1. pmarcel spune:

      Deosebirile dintre firea umană a Mântuitorului Hristos față de ceilalți oameni:
      a) Întruparea și nașterea lui Iisus Hristos din Sfânta Fecioară Maria, în mod supranatural: Zămislirea Fiului lui Dumnezeu s-a făcut prin conlucrarea celor trei Persoane divine: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1). Biserica ne învață, pe baza Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții, că Născătoarea de Dumnezeu a fost fecioară înainte de naștere, a rămas fecioară în timpul nașterii și după naștere: Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema(…). Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă (Luca 1); Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel (Isaia 7); Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu (Isaia 66); Şi mi-a zis Domnul: „Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi niciun om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă (Iezechiel 44), iar Sf. Efrem Sirul explică: „Duhul a făcut mamă pe aceea ce nu știa de bărbat; de aceea rodul n-a rupt pecetea fecioriei și Fecioara a rămas fără suferință”.
      b) Impecabilitatea – Lipsa oricărui păcat, atât originar cât și personal, în Iisus Hristos: din Iisus Hristos sunt excluse orice ispită internă și luptă a patimilor (în El nu există porniri păcătoase), iar ispitele externe nu au nicio putere asupra Sa. Astfel, impecabilitatea hristică nu este doar o lipsă de păcat, ci și imposibilitatea de a păcătui, de a voi răul, deci impecabilitate în sens absolut. Lipsa păcatului strămoșesc: Și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Luca 1); Sfinții Părinți învață și ei despre lipsa păcatului strămoșesc în Iisus Hristos, pe de o parte din nașterea Lui supranaturală dintr-o Fecioară curățită de păcatul strămoșesc de către Sfântul Duh, la concepere, iar pe de altă parte din faptul că Cel ce Se naște din Fecioară nu este o persoană nouă, ci o Persoană divină, deci absolut sfântă și lipsită de păcat. Lipsa păcatului personal: Cine dintre voi poate să Mă vădească de păcat? (Ioan 8), Și voi știţi că El S-a arătat ca să ridice păcatele și păcat întru El nu este (1 Ioan 3), Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat (Evrei 4)

  37. Sidor spune:

    Ce se întîmplă cu sufletele copiilor nebotezați sau avortați de părinții lor?

    1. pmarcel spune:

      Nu există pasaje în Biblie care ar spune clar cum va proceda Dumnezeu cu sufletele copiilor avortaţi, sau care au murit înainte de a atinge vârsta conştiinţei proprii, cu toate că se găsește un pasaj care varsă puțină lumină la acest subiect, în cazul lui Ieroboam (împărat ce a dus întreg poporul la idolatrie), a cărui fiu Abia s-a îmbolnăvit, Dumnezeu vorbindu-i prin proorocul Ahia: ”Tu, scoală-te şi du-te acasă. Şi cum îţi vor păşi picioarele în cetate, copilul va muri. Tot Israelul îl va plânge, şi-l vor îngropa; căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într-un mormânt, pentru că este singurul din casa lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel.” (3Rg14:12-13). Deci, în pofida păcatelor grave ale părinților, Dumnezeu zice că Abia este singurul din casa lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun.
      Reieșind din pasajul de mai sus și din nemăsurata mila și dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, sufletele copiilor nebotezați la fel se vor bucura de dragostea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu pedepsește pe cel nevinovat, ci dimpotrivă, căci El a creat pe om spre fericire.
      Chiar dacă după Canonul 83 al Sinodului VI Ecumenic se spune că: „Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi”. Deci, copiii avortaţi, născuţi fără de vreme, pierduţi fără voie sau care mor îndată la naştere, fără a primi botezul, nu pot fi botezaţi nicidecum după moarte, pentru că nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniţi nici la biserică, pentru că nu sunt botezaţi şi nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos.”, totuși noi credem că Dumnezeu poartă de grija fiecărui suflet, iar copiii, care sunt nevinovați, ”nu merg nici în Împărăția Cerurilor, nici în muncă, ci numai în loc luminos” (Pravila lui Matei Basarab, Cap. 153).

  38. Anisia spune:

    Ce ar fi trebuit să facă Adam ca să rămană în continuare să viețuiască în rai ?

    1. pmarcel spune:

      Ca să nu fie izgonit Adam din rai, un singur lucru trebuia să facă – să-și recunoască greșeala, să se pocăiască și să-și ceară iertare pentru neasultarea sa; însă în loc să facă aceasta, el a aruncat vina asupra Evei, care la rândul său a dat vina pe șarpe.

  39. Nicoleta spune:

    Buna ziua părinte am nevoie de un sfat va rog din suflet ajutati_ma…am 26 de ani,sunt căsătorită si am 2 băieți iar cu sotul mereu na cert mai ales cand vine vorba de sora lui care nu vorbeste nici cu mine nici cu copii nostri iar el este foarte atasat de ea si ma minte,imi ascunde lucruri si il invata si pe băiat sa ma mintă iar băiatul are 6 ani si nu mă asculta deloc decât pe tasau,zice ca pe el îl iubește și că el pleacă cu tasau nu sta cu mine dacă ne despărțim…sotul sta la mine cu mama si se cearta si cu ea su nu vorbeste mult timp cu ea si acum mama mereu ma bate la cap sa termin cu el ca nu e bine ce face si eu nu stiu ce sa fac pe mai departe mai ales că am 2 copii si cel mare este mai apropiat de el decat de mine…eu parca nu mai suport pe nimeni si nimic si nici nu mai simnt nevoia de a fi cu sotul meu dar nu stiu de sa fac…
    Acum cateva zile a pierdut vergheta a zis ca ia luat-o cineva ca o scosese de pe deget la servici ce poate sa însemne asta si ce putem face?
    Si inca ceva de puțin timp am vb pe facebook cu un băiat bun,înțelegător total opus sotului meu care vroia sa aiba o relatie cu mine dar i-am zis ca nu pot pt ca am obligații sunt măritată si am copii și nu vreau sa aiba de suferit copii mei iar el insistă sa imi trimita mesaje frumoase si sa imi zică sa merg la el cu copii ca o sa fie bine si o sa fim o familie fericita si eu am gândit ca poate asta este voia lui Dumnezeu ca vede situatia mea si vrea sa ma ajute cumva…e bine sa cred asta sau ce doar o înscenare a diavolilor? Eu sunt ortodoxă iar el este catolic…ce ma sfătuiți,ce sa fac,care este voia lui Dumnezeu,ce sa cred,cum sa ma comport pe mai departe,cum sa duc o viață normală și liniștită sa nu aiba copii de suferit si sa nu o iau pe cai greșite?

    1. pmarcel spune:

      ”Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” (Mc 8,36) – Deci v-ați ales de bună voie să vă căsătoriți și să întemeiați familie, ceea ce nu este un lucru simplu, dar dacă v-ați luat această cruce, trebuie să o duceți până la capăt. Multe în viață nu merg după cum dorim, dar aceasta nu înseamnă că la o mică greutate trebuie de lăsat mâinile în jos. Ar fi bine să ne aducem aminte de cuvintele spuse de Mântuitorul: ”Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.” (Mt 19,6; Mc 10,9) – astfel familia trebuie să rămână întreaga, iar toate problemele și neînțelegerile apărute între soți, se rezolvă simplu – prin comunicare sinceră și cedare reciprocă.

      1. Nicoleta spune:

        Multumesc din suflet imi dau seama ca am gresit ce am facut si cum am gândit despre Dumnezeu cand de fapt este doar diavolul care imi tot da târcoale…
        Am vrut să îi zic sotului despre acest băiat dar inainte sa fac asta a vazut el un mesaj la sunat la sa imi zica si a sfat este supărat si i-am spus ca imi pare rau ca nu i-am spus doar tin sa mentionez ca doar am vb nimic mai mult si am spus ca sunt măritată si am copii …
        Si ce fac acum ca acel băiat i-am zis sa nu ma mai caute acum ca stie si sotul iar el imi zice co sa ii trimita sotului conversațiile noastre,ca o sa imi editeze pozele si o sa ii trimita sotului sa para ca sunt dezbrăcată,ca o sa ma faca sa pierd copii,să ma despartă de ei si ca daca vrea face rost de tot ceea ce fac eu in casa si o sa imi para rau ca l-am facut sa sufere si ca nu vreau sa mai vb cu el macar ca prieteni ce inseamna asta,ce vrea defapt acest băiat si eu ce sa fac,stiu ca din cauza mea se intampla totul si sa ajuns aici dar oare imi pot îndrepta gresala?

        1. Nicoleta spune:

          Si inca ceva cu vergheta sotului care a pierdut o,ia luat-o cineva cand a scos-o de pe deget ce poate insemna? Are legatura cu ce intampla acum? Ce putem face? Multumesc…

          1. pmarcel spune:

            Nu credeți în superstiții, verighetele sunt doar un simbol al dragostei infinite și al încrederii reciproce dintre soți, iar în cazul pierderii unei dintre ele se poate de confecționat/procurat altă pereche/verighetă. Desigur că acestea pot fi sfințite la biserică, iar soții să continue să trăiască împreună în înțelegere deplină.

        2. pmarcel spune:

          Vorbiți deschis cu soțul dvs. despre cele întâmplate și fiți mereu sinceră cu el, iar cu persoane terțe întrerupeți discuțiile de prisos. Sinceritatea este fundamentul unei căsnicii trainice.

  40. Monica spune:

    Buna ziua, parinte!
    Este posibila cununia religioasa fara nasi?
    Multumesc

    1. pmarcel spune:

      Cununia fără nași tradiționali este acceptată de Biserică, fiind valabilă cununia în prezența a câtorva martori (nu neapărat căsătoriți), sau rolul nașilor îl poate asuma însuși preotul ce săvârșește cununia. Totuși, aceasta este o tradiție frumoasă specifică neamului nostru, care aduce doar beneficii pentru viața spirituală a tinerilor.

  41. Radu spune:

    Spuneți-mi vă rog, de ce anume ar trebui să particip la Vecernie, dacă vreau să mă împărtășesc?

    1. pmarcel spune:

      Vecernia sau slujba de seară este prima din cele șapte Laude bisericești, adică slujba cu care se începe o zi liturgică. Scopul vecerniei este să aducem lui Dumnezeu mulțumire pentru ziua care a trecut și să-I cerem ajutorul pentru petrecerea în pace a nopții care se apropie, aceasta fiind o etapă în pregătirea creștinilor pentru împărtășanie, urmată de canoanele ce se citesc înainte de Sfânta Împărtășanie. Pe lângă aceasta, la vecernie preotul poate oferi mai multă atenție creștinului la spovedanie, ca la Liturghie să poată săvârși slujba fără grabă, în rugăciune.

  42. Vadim spune:

    De ce trebuie să mă spovedesc, oare nu pot să spun direct lui Dumnezeu?

    1. pmarcel spune:

      Dumnezeu nu are nevoie de spovedania noastră, căci El și așa cunoaște inimile și gândurile noastre. De spovedanie au nevoie oamenii și fac aceasta în fața preotului pentru ca să mai scadă din orgoliul său și să recunoască că au greșit, iar preotul la rândul său poate interveni cu un sfat spre ajutorarea creștinului, căci acestea sunt cuvintele Mântuitorului referitor la preoți: ”Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.” (Mt 18,18)

  43. Raluca spune:

    Am citit la un medic creștin rus (Zorin) că contactul intim dintre soți în perioada sarcinii este dăunător copilului. Cum se explică duhovnicește această chestiune?

    1. pmarcel spune:

      Biserica recomandă ca în timpul sarcinii soții să se abțină de la contactul intim, fiindcă totul ce face un creștin, trebuie să aibă o finalitate. Așadar, intimitatea soților are scopul de a da naștere la copii, iar odată ce femeia are deja în pântece un prunc, scopul relației intime se transformă în obținerea plăcerii trupești, ceea ce contravine moralei creștine. De aceea, mulți Sfinți Părinți sunt de părerea că contactul intim în timpul sarcinii este dăunător atât copilului, cât prin urmare și părinților lui.

  44. Eu spune:

    Ce este de făcut când citim una în cărți dar alta îți spune duhovnicul?

    1. pmarcel spune:

      În primul rând, totul depinde ce fel de cărți citim, iar în al doilea rând, nu totul ce citim din cărți suntem capabili să înțelegem corect. Duhovnicul, având experiență duhovnicească și cunoștințe în domeniul teologiei, știe cum este mai bine să vă îndrume, până la momentul când sfaturile lui nu contrazic scriptura și canoanele bisericești.

  45. Ionuț spune:

    Biserica la slujbă mereu se roagă pentru conducere. Cum se explică faptul, că deși de multe ori această conducere este împotriva la ceea ce învață biserică, dar totuși la slujbe se pomenește stăpânirea?

    1. Din aspect liturgic al pomenirii conducătorilor, este necesar să amintim că rugăciunea pentru aceștia constituie un îndemn adresat tuturor creștinilor încă din primul secol după Hristos, după cum reiese din cea dintâi Epistolă către Timotei a Sfântului Apostol Pavel:
      „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 1-4).
      Astăzi, în cadrul Sfintei Liturghii, la Ectenia Mare, preotul rostește: „Pentru ocârmuitorii ţării noastre, pentru mai-marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos armată, Domnului să ne rugăm”, iar la Ectenia Întreită: „Încă ne rugăm pentru ocârmuitorii ţării noastre, pentru mai-marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oştire/ armată, pentru sănătatea şi mântuirea lor”.
      Așadar, urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel din primele secole creștine și până în zilele noastre, Biserica se roagă pentru conducătorii țării și pentru „mai-marii oraşelor şi ai satelor” nu din rațiuni politice, ci pentru „sănătatea şi mântuirea lor”, dar și pentru ca aceștia să susțină și să asigure cadrul necesar pentru desfășurarea lucrării ei mântuitoare. În acest sens, Episcopul Vasile Coman al Oradiei scria, în anul 1983:
      „Creştinii se roagă pentru stăpânire nu din frică sau din linguşire, nici pentru vrednicia stăpânitorilor, ci din convingerea că stăpânirea este rânduită de Dumnezeu”.

  46. Anton spune:

    Un călugăr mi-a zis că trebuie de făcut diferența dintre ascultarea în mănăstire și cea de duhovnic în lume. Nu prea pricep, care ar fi acea diferență. Explicați vă rog.

    1. Deseori confundăm etosul monahal cu cel mirenesc. Confundăm noțiunea de ucenic cu cea de fiu duhovnicesc și pe cea a paternității duhovnicești cu sfânta spovedanie. Față de stareț se face ascultare ca și monahi, ne adresăm unui povățuitor duhovnicesc care are har de la Dumnezeu, acela de a ne îndruma la viața în Hristos. Acestuia îi încredințăm problemele și dilemele noastre duhovnicești, pentru a ne păstori și povățui duhovnicește. Povățuitor duhovnicesc poate fi și un simplu monah, care nu este duhovnic, sau poate fi chiar și un mirean pe cînd duhovnicul este acel preot, căsătorit, care are binecuvântarea specială (hirotesia) de la arhiereul , de a săvârși Taina Spovedaniei. La duhovnic mergem, după ce mai întâi a precedat pocăința și hotărârea de a nu mai păcătui, ca să mărturisim păcatele noastre, iar el să ne citească Rugăciunea de dezlegare spre iertarea păcatelor și uneori, dacă este nevoie, ne dă și sfaturi și poate și canon. Iertarea păcatelor se săvârșește prin pocăința noastră cît și canoanele, care sunt mijloace pedagogice pentru îndreptarea creștinului, la îndemâna duhovnicului.

  47. Pelerin spune:

    Aș vrea să-mi schimb duhovnicul. Nu știu cum să o fac corect. Când se poate face și cum? E o situație jenantă, ajutați-mă vă rog.

    1. Schimbarea duhovnicului poate fi realizată doar dacă simțiți că este una dintre cele două situații: fie că duhovnicul devine foarte posesiv și atunci, dacă el nu vă dă binecuvântarea, ar trebui să stați de vorbă cu episcopul, să-l puteți schimba, fie că simțiți o delăsare sau știu eu, e prea ocupat, nu poate să vă răspundă nevoilor duhovnicești și atunci îi cereți binecuvântarea să vă dezlege să plecați la un alt preot.E păcat să îți schimbi duhovnicul atunci când o faci pentru a ascunde anumite lucruri de el. Dacă faci acest lucru, atunci, de fapt, ești nesincer cu Hristos, pentru că îți este rușine de duhovnic. În caz de situație de conflict cu Duhovnicul Canonul douăspezece al Sinodului Întâi Ecumenic ne arată că, episcopul este cel care poate să intervină în relația dintre un credincios și un duhovnic. Dacă un duhovnic este prea posesiv și un credincios simte acest lucru și nu primește dezlegarea din partea lui să meargă la un alt duhovnic, atunci acel credincios poate merge la episcop ca să ceară dezlegare pentru a-și schimba duhovnicul. Și episcopul îi poate da dezlegare, pentru că legătura nu e cu duhovnicul, ci e legătura cu biserica, iar episcopul este chipul bisericii. De aceea el are puterea de a ne dezlega inclusiv de o legătură pe care duhovnicul nu vrea să o dezlege.

  48. Cristian spune:

    De ce Domnul a dat porunca lui Adam de a nu mânca din fructul oprit, dacă știa că oricum va călca porunca? Și de ce Iuda a fost osândit, când Hristos i-a spus să facă mai repede ce are de făcut?

    1. Această poruncă era pentru Adam o provocare şi o încercare în acelaşi timp. Dumnezeu îi face cunoscut lui Adam că mai există şi o altă cale în afara căii binelui, pe care Adam ar fi trebuit să o urmeze. Dar Dumnezeu înzestrându-l cu libertate, voia ca Adam să-şi câştige singur meritul de alege el singur calea binelui. La fel Mîntuitorul procedează și cu Iuda încercînd să-l îndrepte prin frică, caci spune: „Cu adevarat Fiul Omului va pieri dupa cum este scris, dar vai celui prin care se face acest lucru. Mai bine era să nu se fi născut „. În urma acestor cuvinte Iuda rămîne împietrit, Domnul spune: ” Ceea ce ai sa faci, fa mai degraba” (Ioan XIII, 21). Prin aceste cuvinte Hristos nu-i ofera lui Iuda o binecuvântare, ci o dezlegare, dupa cum spune Parintele Rafael Noica. Dacă Domnul nu ar fi dat dezlegarea, Iuda nu ar fi putut face nimic. Tot ce se petrece în aceasta lume este cu îngaduința lui Dumnezeu.
      În concluzie, putem afirma că Iuda nu L-a vândut pe Domnul ca să împlinească Scriptura, ci din cauza răutații lui. Nu vânzarea lui Iuda ne-a adus mantuirea, ci întelepciunea lui Hristos, care ne-a slujit prin răutățile altora pentru folosul nostru. Iar ca să nu rămână în noi credința că Iuda a lucrat pentru mantuirea noastră, voi reda cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur: ” Daca nu L-ar fi vandut Iuda, nu L-ar fi vîndut oare, un altul ? Departe de noi un astfel de gînd. Atotînțeleptul Dumnezeu știa cum să ne mântuiasca dacă s-ar fi întamplat să nu fie nici un vanzator. Intelepciunea Lui e fară de margini și mai presus de mintea omeneasca.

  49. Nina spune:

    Am recomandat surorii să facă apa după nașterea copilului, dar ea a zis că în Rusia nu este așa ceva. Cum se explică această diferență, că doar tot ortodocși sunt acolo?

    1. Apa sfinţită de preot în ziua întâi după naştere este, după Simeon al Tesalonicului, ca o preînchipuire sau anticipare a botezului. Ea are sensul unei ape curăţitoare, care spală necurăţia fizică produsă de naştere. În unele părţi, din această apă se obişnuieşte a se pune în apă pentru baia copilului, în primele zile după naştere. Dar totuși aceasta este o practică locală de care se conduc slujitorii care poate fi aprobată la Sinoadele locale sau la binecuvîntarea Ierarhului pentru a(nu) se folosi această, fiind echivalentă cu Aghiasma care poate fi folosita în același scop.

  50. Oleg spune:

    Omul botezat. Nu s-a spovedit și nu s-a împărtășit niciodată. A ajuns la vârsta Domnului Iisus Hristos. Și Dumnezeu i-a dat cuget să se spovedească și să se împărtășească. Păcate multe, diferite, avorturi, desfrâu și gânduri de sinucidere… Cum procedează preotul? Îi permite să se împărtășească după spovedanie imediat sau îi oprește împărtășania conform canoanelor bisericești?

    1. Spovedania, pocainta sau marturisirea pacatelor este una din cele sapte sfinte Taine ale Bisericii prin care Dumnezeu iartă și dezleagă păcatele tuturor celor ce se pocaiesc cu sinceritate și hotărăsc să ducă o viață curata, dupa voia lui Dumnezeu. Aceia care au păcate grele și totuși cer stăruitor Sfânta Împartașanie trebuie să se spovedească curat, cu mare durere de inima, cu lacrimi și cu căință, duhovnicul decide particular în conformitate cu gravitatea păcatelor făcute și aplică canon cere are ca scop îndreptarea crestinului, ca metodă pedagogică pentru conșteintizarea greșelilor comise: conform Sfintele Canoane, atît cele apostolice, cît și ale Sinoadelor ecumenice, locale și ale Sfinților Parinți. La decizia Preotului cît și mărimea păcatelor puteți fi ușor departat de Sfînta Împartasanie pe o perioada determinată de timp. Fiind lipsit/ă această mare perioadă de timp de Sf.Taine Biserica vine întru întâmpinare primind pe cei ce se căiesc cu gura, mintea, inima și cei care se decid să își schimbe radical viața din păcate în viața bineplăcută lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *